Te-ai oprit vreodata din drumul tau, sa vorbesti cu un necunoscut pe strada doar pentru ca l-ai vazut plangand?
Daca da, ai mai simtit ca te-ai oprit din drum, sau ca acesta era drumul tau?

Bine spui. Într-adevăr, în aceste cazuri nu există acel sentiment, cum că te-ai fi abătut de la drumul tău.

M-a oprit un om nefericit ca sa-i zic asa...era cam nebun(un mos) care-mi vorbea de pachetu` de tigari care l-a pierdut in gara
Omu`asta intra-n categoria oamenilor care plang nu?

@BecauseIAmWhoIAmAndIAmAwesome, cel de care-mi vorbesti intra in categoria asta, dar daca te-a oprit el, si nu te-ai oprit tu din proprie initiativa, intrebarea nu ti se adreseaza.

In viata mea nu am vazut necunoscuti plangand pe strada

Http://www.youtube.com/watch?v=0TIrjmPjsaE&feature=channel_video_title

Drumul nu este conditionat de destinatie, ci destinatia de drum!

De doua ori. Nu am avut timp sa realizez altceva decat faptul ca poate il/o pot ajuta cumva.
Ultima oprire a fost mai faina
Am oprit in fata unei batrane alaltaieri seara, in Cluj Napoca, cumparandu-i unul dintre buchetele de flori, pentru a o ajuta sa mai faca un banut cinstit. Ulterior (la 10 secunde distanta) l-am oferit unei pustoaice fara vreo explicatie. Zambetul ei a facut ca pretul buchetului sa creasca cu vreo 3000 de euro

Drumurile mele sunt toate cele pe care le parcurg. Daca n-ar fi, nu le-as parcurge. Si nu am gasit oameni care plangeau, am gasit oameni care doar ranjeau si nu mai aveau puterea de-a zambi sau plange.

Da...m-am oprit în fața unui cerșetor,însă când am văzut că scoate sticla de bere din geacă și-mi cere mie bani, no merci, stau mai bine cu banii la mine-n buzunar.

@Vlacebo, este inuman a nu plange, nu a plange. Eu iti doresc sa nu plangi tu pe strada, sa se opreasca cineva, sa arate cu degetul, sa se holbeasca la tine si sa-ti strige '' lasule ''.
@Flower, mi-ai ''furat'' o lacrima...

M-am oprit de mai multe ori si am constatat ca, de cele mai multe ori compasiunea indreptata asupra unor persoane le aduce mai multa suferinta.E ca si cum un copil se impiedica si cade.Ai doua optiuni; 1)Ori il certi ca n-a fost atent si se va ridica imediat.2)Ori il iei in brate si-l cocolosesti si atunci va plinge ca din gura de sarpe.

Imi pare rau, nu sunt Maica Tereza

Turistul virtual nu e chiar atat de debusolat precum crede (sau vrea ca noi sa credem). Nu vreau sa mai adaug nimic la raspunsul lui, a pus prea bine punctul pe i.

Plansul se practica acasa, in intimitate, nu as plange in vazul lumii nici platita cu greutatea mea in aur, indiferent de motive si crede-ma ca nu am trait in puf si nici nu am fost cea mai fericita femeie.
Da, de acord cu @Turistul, sunt drame umane mult mai mari, decat trei lacrimi varsate in vazul lumii.

Intrebarea ta este foarte sensibila. Cel putin eu asa o percep. Mi s-a intamplat si mie asa ceva, si nu doar odata. Insa de fiecare data cand am simtit ca daca pun o intrebare sau ofer un ajutor nu perturb acea fiinta, m-am oprit. Orice zambet daruit conteaza si orice gest de compasiune este inaltator in primul rand pentru cel care il daruieste. M-am oprit si am simtit ca m-am oprit din drum in mod voluntar. Pentru ca lucrurile au ramas intotdeauna la stadiul interventiei de atunci si atat, nu am avut ulterior sentimentul ca acela era drumul meu. Poate ca daca ar mai fi existat dupa aceea o comunicare sau poate ca daca as mai fi intalnit persoana respectiva, as fi gandit acum cu totul altfel. Insa acum nu pot sa-ti raspund decat ca din drumul meu m-am abatut putin.

@TuristulVirtualDebusolat, ar fi ideal ca un om bun sa poata schimba o lume intreaga, mai grav atunci cand nu face fiecare nici macar atat cat poate...

M-am oprit din drum fiindca am vazut un batran bine imbracat cazut pe iarba. Am incercat sa-l ridic, din pacate era baut si a spus ca doreste sa ramana acolo. Nu se putea tine pe picioare. Mergeam la serviciu, asa ca i-am indeplinit dorinta dupa indelungi eforturi de a-l ridica.

@Vlacebo, lume multa oameni putini... Asta nu inseamna ca trebuie sa nu facem nimic, atunci cand tot ce faci e gratis pentru tine si de nepretuit pentru celalalt, un zambet, o imbratisare, o vorba buna, un gram de fericire...
And... never say never!
By the way, selfimportance isn't bliss but blissful.

Nu. in schimb mi-ar placea un camion de grapefruit preventiv.
pentru vitamina C, bineinteles.

Da,dar am simtit ca asta imi era menirea,soarta,am simtitnevoia sa incerc sa rezolv, sa ajut, atit cit o puteam face.Numai bine.

Am avut de multe ori tendinta de a face asta, nu neaparat cu persoane care plangeau, cu persoane care pareau nefericite/triste. Dar nu am facut-o de multe ori, aflandu-ma in circumstante ce nu-mi ofereau prilejul (nu ma refer la lipsa de timp sau altceva de genul asta), iar atunci cand am facut-o, am avut o oarecare satisfactie in suflet.

Am vazut oameni care plangeau, dar nu am considerat ca trebuie sa ma opresc. nici ei nu ar fi facut-o...

@indhiamoonn, daca am gandi toti asa nu ar mai face nimeni nimic bun, nobil. Trebuie sa fim cum suntem, nu sa fim pentru ca altii sunt sau nu, intr-un anumit fel.