In momentul cind ai incetat lupta cu demonii din tine esti invins deja.Resemnarea in cazul descris de tine asta denota, incetarea luptei si deci e slabiciune.
Depinde cum o traieste fiecare persoana,este imposibil sa generalizezi. Daca cineva are nevoie sa "replieze trupele" pentru a se pregati pentru "atac"-asta nu e neaparat resemnare-mai degraba interpretarea corecta a semnalelor-în cazul de fața slabiciunea.Mie una mi se pare important sa fiu atenta la sentimente,chiar daca decid des sa le ignor avertismentele,dar macar este o decizie,o cântaresc rapid-si o asum.
Oricum,"iluzia puterii" mi se pare un pericol mai mare decât "iluzia slabiciunii"-dar resemnarea care înseamna sa închizi poarta sperantei inerente sufletului omenesc... poti sa te împiedici doar sa ai încredere, nu sa speri.
Încrederea face diferenta, cred.
Inteligenta probabil.Ca altfel nu s-ar resemna si ar continua sa lupte ca un idiot.Macar se resemneaza ca nu reuseste.End of game, no winners
Cand slabiciunea te cuprinde si situatiile grele si peste care nu poti trece asa usor navalesc in tine, taria apare daca intr-un final treci peste si slabciunea apare daca ai de gand sa cedezi. La limita dintre astea doua este depresia care te duce la nebunie.
Toti am trecut prin situatii grele in care am simtit ca nu mai avem putere sa o luam de la inceput. Suntem oameni si suntem slabi, caci asta este natura noastra, dar trebuie sa gasim taria in credinta.Sa lasam toate problemele si necazurile noastre in mana Celui Suprem, caci la el este rezolvarea la tot si toate.Sa cerem ajutor, tarie si gandul intelept.Sa nu ne lasam coplesiti de neputinta, teama si nici cuprinsi de disperare, iar resemnarea este timpul, ragazul pe care il cerem de la Dumnezeu, pentru a putea face pasul urmator.
Dacă mai sunt șanse să îți atingi scopul, cu toate că slăbiciunea este ceva normal, nu trebuie ascunsă, însă trebuie învinsă.
Mishooletz întreabă: