Te infricoseaza moartea? Cum vezi moartea prin ochii tai? Esti pregatit oricand pentru moarte sau consideri ca trebuie sa-ti traiesti viata si sa nu te gandesti deloc la moarte?

Nu mă înfricoşează, până la urmă - moartea - este universală, de astfel - strict personală. Însă, cu adevărat important este cum mor. Multora le scapă această nuanţă şi mor lamentabil.

La toti ne este frica de moarte altfel la fiecare suparare ne-am pune latul de gat. Cel mai bine sa ne traim viata fara sa ne gandim la moarte pentru ca oricum este inevitabila.

Pregatita am fost mereu.Doar ca viata are mari planuri cu mine
Regrete semnificative nu as avea.Deocamdata.Cat timp traiesti, greseti.Si asta e o pespectiva cam ingrijoratoare
Moartea e doar o simpla trecere.Nu vad tragicul in moarte.Nu imi place sa vad cu oamenii se jelesc dupa cei dragi, mi se ridica parul pe mine
N-ai cum sa nu te gandesti la moarte.Toti ne gandim la ea la un moment dat si ne e ciuda ca nu stim exact daca vine maine sau peste 10-20-30-40 de ani

Primul scapa turma
Nu ma infricoseaza moartea inainte da, dar am realizat ca este ceva chiar foarte natural ca si somnul sau mancatul, toate vietuitoarele sunt programate genetic sa moara. Da sunt pregatit sa mor pentru ca de cand am constientizat cat de scurta e viata am invatat sa o apreciez mai mult, sa savurez fiecare clipa petrecuta si sa ma bucur cat mai des deci imi traiesc fiecare zi ca si cum ar fi ultima Nu vad nimic rau in a te gandi din cand in cand la moarte caci e firesc sa ne intrebam cum este sau ce se afla dincolo de ea dar nu ar trebui sa devina ceva obsesiv astfel incat sa ajungi sa nu iti mai poti trai linistit viata fiind prea preocupat de moarte - asta mi se pare absurd

Pentru mine moartea, nu este ceva care sa ma ingrijoreze. Cu totii stim ca moartea este o etapa a vietii (care, poate fi poarta catre o alta lume)

Nu poti fi pregatit pentru moarte, mai ales daca esti sanatos si nu ai o varsta matusalemica! Sa asisti doar la moartea cuiva, mai ales apropiat, este terifiant si extrem de dureros! Trebuie sa fii optimist si sa nu te gandesti deloc ca ti s-ar putea intampla si tie altfel n-ai mai putea depasi aceasta durere! Cred ca cei care spun ca sunt pregatiti si nu le pasa, nu au avut o astfel de tragedie in familie!

Nu stiu ce v-a venit tuturor sa va ganditi la moarte, viata este frumoasa, daca ne-o traim cu gandul la moarte nu are nici un rost sa traim.

Pentru mine viata este Hristos iar moartea un castig, deci nu imi este frica

Moartea va veni la momentul potrivit în viaţa fiecărui om. Până atunci eu îmi voi trăi viaţa aşa cum mi-a fost dată de la început de către Dumnezeu, nu prea mă mai gândesc la viitorul meu , cel puţin, nu aşa de mult cum o făceam în trecut. Şi aproape că... atunci când mă gândesc la moarte, nu mă îngrozesc la gândul ăsta, ci mă gândesc că e o viitoare viaţă veşnică.

Nu cred ca exista peroane care sa nu se infricoseze la cuvantul,, moarte". Oricui ii e frica, chiar si mie, desi prefer varianta a doua.Imi traiesc viata din plin, si cand va veni clipa, cu Dumnezeu inainte!>

Moartea e ceva firesc.Toti murim mai devreme s-au mai tarziu din boli, tragedii, accidente sau la o varsta inaintata.Si daca mor ce? Important e sa nu mor in chinuri(incet si dureros). Viata este data sa te bucuri de ea si sa vezi lucrurile minunate ce se intampla in jurul tau si persoanele care conteaza intr-adevar.Si da, sunt pregatita sa mor oricand daca sunt impacata cu idee ca am fost corecta la viata mea(corecta in sensul de a avea constiinta impacata).

Eu sunt genul acela de persoana, care ma gandesc la viitor si nu imi place sa ma gandesc nici la moarte nici la boli nici la tragedii, cu ultimele doua, daca ar fi sa se intample sunt preparata ca sa le infrunt.Sunt tanara si incerc sa gandesc pozitiv. Acelasi lucru' probabil il voi gandii si la 80 ani .

Moartea pentru mine e ceva firesc.Eu o vad ca fiind momentul in care cu totii trecem la viata vesnica.

Moartea[ca personaj->cu coasa] este doar in viziunea oamenilor.
Mie personal nu imi e frica deloc.
Se spune ca inainte cu 2-3 min sa mori vin ingerii[cate fapte bune ai avut, atatia ingeri buni vin. iar cate fapte rele ai facut, atatia ingeri rai vin] si iti dau sa bei din "paharul mortii" care este foarte amar.
Trebuie sa bei 3 inghitituri, si abia atunci mori.
Eu cunosc o persoana, care cand ii tinea lumanarea sotului sau l-a vazut cum a inghitit "in sec"-zicea ea de 3 ori.
Deci.

Nu ar trebui sa te infricoseze. nu-ti vei aminti si nici nu-ti va pasa daca mori...

Deloc, dar absolut deloc, stiu ca se poate intampla si maine si azi, si acum, cand scriu, insa sunt multumita rau de tot de ce-am trait, de oamenii pe care ii am in viata mea sau pe care i-am avut, asa ca nu mi-e teama. Si nici regret, pentru ca am o credinta clara ca nu e chiar aici, pe pamantul asta, finalul!
Ma gandesc la moarte, dar o privesc ca pe o nastere!

Nu m-am gândit niciodată la asta. E ceva imprevizibil poate apărea de oriunde oricând. Nu ma înfricoșează, dacă atât mi-a fost dat și nu se poate mai mult, nu pot face nimic. Vad moartea ca ceva rapid, ceva care nu îți da timp de gândire. Pentru asa ceva nu ai cum sa fi pregătit, și dacă îți irosești viata gândindu-te la moarte zic eu ca mai bine ai pleca sa o cauți.
Bafta.

Nefiindu-ne frica de moarte, de ce ne speriem cand dam ochi in ochi cu ursul, in padure?

Ultima varianta pare cea mai rezonabila. Ce rost are sa-mi bat capul cu ceva inevitabil? Odata si-odata toti o sa murim, fie ca vrem sau nu, ca ne resemnam sau cautam descoperire prin stiinta.
Astea pana dai ochii cu ea. Atunci, lucrurile se schimba. Ai da orice sa iti revii(daca esti bolnav incurabil).

Nu e nimic impresionat ca mori eu de ex: eram sa mor de vreo doua ori in accidente si nu mi-a fost teama deloc. Daca e sa mori mori

Viata trebuie sa ti-o traiesti.Ai o singura viata, nu doua.Atunci,traieste-o.Cand moare cineva, eu gandesc ca si-a terminat misiunea pe pamant si Domnul l-a chemat la El.