Ai dreptate cu ambele caracteristici.
Spre exemplu, eu sunt cea care nu spun, ci astept sami se spuna..., probabil ma alint, sau presupun ca, partenerul a inteles faptul ca-l iubesc, si fara sa-i rostesc ''te iubesc''.
Uneori cand vine cu ceva nou, si ma surprinde automat, parca-mi vine sa-i spun si eu, cat de mult il iubesc.
1. Pentru că "te iubesc" pentru unii are o conotație mult mai profundă și le vine greu să-l rostească.
2. Nu-l spun, pentru că nu simt.
3. Pentru a lăsa impresia că încă n-au fost cuceriți, ca partenerul să nu se relaxeze și să lupte în continuare.
4. Pentru că odată cu "te iubesc" e ca și cum ai semna un act - "la bine și la rău" - și i-ai oferi partenerului dreptul la pretenții, gen: "dacă mă iubești, de ce preferi să ieși cu prietenii, în loc să stai cu mine; de ce nu m-ai prezentat părinților; de ce nu m-ai sunat toată ziua?". De multe ori după acel "te iubesc" atitudinea partenerului se schimbă și nu în bine.
Practic devii oficial și de bună voie prizonierul dragostei/partenerului și nu mai poți să dai înapoi. Dar când acel "te iubesc" este adresat persoanei potrivite, poate fi o adevărată binecuvântare.
Deci, mulți nu-l spun (și) de teama de a nu-și pierde libertatea și a nu deveni jucăria celuilalt (predominant bărbații).
Apropo, http://youtu.be/J0BkdKGPTxw.
Probabil nu iubesc cu adevarat
Sau nu spun din orgoliu.
Sau nu isi dau seama ca suna mai frumos sa continue propozitia.
Sau nu se simt pregatite sa spuna.
Sau spun doar din politete, deci nu simt nevoia sa rosteasca pana la capat propozitia.
Sunt n motive, dar eu prefer sa spun si sa-mi se spuna atunci cand este chiar in conformitate cu realitatea.
Acest subiect este destul de vag. Spun asta pentru ca, asa cum spuneai si tu, sunt persoane (in general fetele) care spun "te iubesc" ca pe un tic verbal, ca pe un automatism, si in acelasi timp sunt persoane (in general barbatii) care spun foarte rar "te iubesc" dar dragostea lor poate fi mult mai puternica si o dovedesc prin fapte.
In ceea ce am spus mai sus sunt subiectiv, spun asta pentru ca si eu sunt genul care nu spune des "te iubesc", nu pentru ca nu vreau, ceva din mine (probabil orgoliul masculin, alt raspuns nu gasesc) ma "cenzureaza", nu ma lasa sa o spun des. Iar atunci cand o spun, de cele mai multe ori ma simt penibil, si cu toate astea nu am spus niciodata "te iubesc" fara sa fiu convins de ceea ce spun.
Dar dupa cum spuneam, fiecare om adapteaza "te iubesc"-ul la propria sa scara de valori, caracter si personalitate.
Eu nu spun dar daca mi se spune nu ma supar.Cred ca fiecare cum simte asa se manifesta.Dar cand e cazul nu ezit ci spun cuvantul magic).
Anumitor persoane le este mai greu sa intelega aceste cuvinte decat sa le spunaPoate sa ezi din mai multe motive, poate nu e timpu potrivit, poate de tema sa nu fie oarecum respins/a si multe altele!
Poate le e rusine. Poate nu sunt siguri ca sentimentele sunt reciproce. Poate cred ca e prea devreme sa le spuna. Depunde de fiecare persoana. Nu toti vad dragostea la fel, deci nu toate au acelasi motiv pentru care ezita sa spuna te iubesc. Prima oara e mai greu, apoi reusesti sa o spui din ce in ce mai des.
Daca cineva nu iti spune, nu inseamna ca nu te iubeste. Poate doar ca nu stiu daca e momentul potrivit sau nu stie cum sa reactioneze mai bine sau cum o sa reactionezi tu.
Sa spui te iubesc e mai greu ca orice, dar cu timpul, o sa fie mai bine.
Poate ca pentru pers cealalta nu e momentul sa rosteasca acel cuvant, si pentru ea are o simnificatie extrem de mare si ai vine greu sa zica o data ce nu e sigura pe ea. Ezita pentru faptul ca ai e frica ca tu nu simti acelasi lucru pentru ea si asteapta ca sa inteleaga daca tu simti acelasi sentiment al ei.
Bravo pentru intrebare! raspunsul e simplu-complex: 1 motiv e ca majoritatea oamenilor gratie mediului familal prezinta un "manque" afectiv, o deficienta afectiva (daca zic bine in romana), de aici rezulta ca au teama de a rosti aceasta formula din teama de a fi raniti printrun raspuns negativ sau o gluma deplasata, au foarte putina incredere in ei si absolut deloc pe domeniu afectiv, sunt in stadiul unui copil abandonat care loveste oamenii pentru a se proteja, chiar daca acesti nici nu lau atins sau bagat in seama. 2 motiv: suntem prea egoisti pentru a fi capabili de a simti iubire fata de celalalt si de a lui face cunoscut acest sentiment fata de el, vrem sa primim dar nu sa oferim. Egoism cu multiple cauze de asemenea legate profund de viata individului si traumatismele cumulate. 3 nu iubim pentru ca patologia-patologie ne impiedica sa avem emotii (vulgar explicat)
In mare resumat, in general aceasta incapacitate are provenienta in traumatismele individului, de aceea prefer sa sfatuiesc sa nu judecam un astfel de individ, uneori descoperim drame reale. O astfel de persoana are nevoie de incredere castigata dea lungul uneo foarrrte mari perioade de timp, asta e jocul iubirii si miracolul ei; este inima existentei (inima metaforica)
Mi e imi spune iubii mew cuvintele astea in fiecare zii si nu ma satur de ele.
In pimul rand trebuie sa simti ceva foarte profund sa te determine sa zici acele cuvinte...Cred ca in momentul in care cineva simte cu adevarat,rostirea acelor cuvinte vine de la sine.
Exista unele persoane care prefera sa isi exprime sentimentele in alt mod decat a repeta la fiecare pas. Oricum e mult mai placut sa zici odata cand simti cu adevarat ca trebuie spus,decat sa repeti mereu.
Iubirea nu este dezvaluita doar prin cuvintele "te iubesc",se vede in privirea celui care o spune,se vede in gesturi, si atitudine, in actiunile sale.Parerea mea este ca atunci cand iubesti cu adevarat,te uiti in ochii persoanei iubite si intelegi ce gandeste, ce simte, ce vrea! Acolo sunt sentimente adevarate!
Numai bine!
AvalohAlyn întreabă: