Suficient, pe cât consider că merit, da. Însă ia în considerare că astea sunt lucruri relative. De exemplu pot să am o totală lipsă de respect pentru cineva care se presupune că ar merita. Dacă întrebi după "Îl iubești, îl respecți suficient?" e iar da.
Întrebarea ta cred că ar suna mai bine: "Consideri că ești corect cu tine însuți?"
NU şi NU.
Respectul de sine la mine a dispărut demult şi nu mai pot să fiu persoana care am fost, evenimente din viaţa mea m-au schimbat, şi cumva m-au şi învăţat nişte lecţii dure.
De ce?
Ţi-am spus şi de ce, timpul m-a schimbat şi m-a învăţat chestii despre oameni
Nu pot să-ţi spun toată viaţa mea A-Z, dar ţi-am răspuns, nu şi nu, nu mă iubesc, şi nu, nu mai mă respect pe mine ca persoană.
Mai defineşte ceva ce tot ascunzi? Dacă e ceva grav privat atunci te inţeleg, nu e nevoie să descrii public*!
Nu-i aşa grav, dar repetându-se până la urmă eşti dezamăgit complet, în primul rând de persoana aia, apoi de tine că ai crezut-o şi ai fost naiv.
Nu-i cine ştie ce de explicat, am avut încredere, am sacrificat, am încercat să fac ceva ca într-un final să mă lovesc de un zid şi vina să fie aruncată tot pe mine.
Bine, care e reţeta ta, dacă nu e secret?
Egoismul
Bine deci ajută egoismul.
Lupta pentru putere și EGO-ul cere laude, supunere și aprobare?
Nu neapărat