Când atingi apogeul putrezești. Apogeul a fost atins când a apărut conceptul de plictiseală.
Ne-am împlinit teoretic evoluția, putem stinge lumina și să mergem acasă.
Si daca atingi apogeul stand in casa pe lumina stinsa, then what?
Dormi și aștepți să mori. Supraomul lui Nietzsche ajunge la gunoi în ritmul ăsta.
Imi place intrebarea, denota o gandire matura. Ai reusit sa iti faci o imagine de ansamblu asupra vietii si asupra a tot ceea ce se intampla. Daca vin si eu acum si fac si unele observatii critice, presupun ca nu le vei respinge, din simplu motiv ca sunt 'critice'. Critica poate fi uneori si constructiva. Ai spus, de exemplu, ca suntem siliti sa ne umplem mintea cu informatii inutile. Eu as zice ca, dimpotriva, suntem chiar coplesiti de informatii noi si utile, despre univers, despre mecanica cuantica, despre informatica, telefonie mobile si multe altele. Astea utile mi se pare mie ca predomina, iar cele inutile aproape ca sunt neglijabile. Ai mai spus ca iti doresti ca macar unul din cei care citesc postul asta sa se aleaga cu ceva, dar nu prea avem cu ce sa ne alegem. Adica, nu ma intelege gresit, dar tu, in afara de constatarile pe care le faci cu privire la zadarnicia lucrurilor si chiar a vietii, nu vii cu nicio propunere. Daca ai fi dat vreo sugestie, vreo idee cum sa iesim din aceasta zadarnicie, ai fi putut spune ca cineva sa se aleaga cu ceva. Dar tu numai ne-ai descurajat si apoi ai spus ca te-ai astepta sa ne alegem cu ceva. Poate ca lucrurile stau exact invers. Tu te-ai putea alege cu ceva de la noi. Poate avem noi niste cuvinte de incurajare, niste sperante care te-ar putea face pe tine sa te simti mai bine. Reflecteaza acum, daca vrei, la ce am spus eu si sper sincer sa nu te supere observatiile mele.
Nu,dimpotriva. intr-un fel iti dau dreptate ca nu ar fi neaparat ceva cu care sa va alegeti,poate ca n-am mentionat dar voiam sa spun intr-un fel ca, intrebarea mai mult sau mai putin relevanta pe care am postat-o poate pe unii dintre voi ii face sa se gandeasca la anumite chestii,sa realizeze si sa gandeasca pe anumite lucruri,ceea ce ar duce la o schimbare de viziune asupra societatii,desigur, nu e vorba neaparat de societatea din viziunea mea ci de "societatea fiecaruia dupa ce o trece prin judecata lui ". cred ca, la asta m-am referit spunand ca sper sa va alegeti cu ceva.
intr-adevar sunt multe informatii utile,noi si relevante dar nu-mi spune ca la televizor,radio, scoala, in povestiile de zi cu zi, in certurile noastre, in problemele politice si in conflictele mai mici sau mai mari nu exista valuri enorme de informatie de emotii transmise intentionat sau nu oamenilor, valuri care te inunda si te schimba intr-un fel sau altul.
la genul acela de informatie ma refeream, cum ne vindem otrava(toata mancarea care nu sanatoasa ) unul altuia pentru bani, cum ne inselam ca unul pe altul ca mai apoi cel pe care noi " l-am ajutat" ajunge in datorii ( bancile ) si multe alte exemple. am facut o ciorba aici, dar cred ca ai prins ideea
Pe langa faptul ca nu vei intelege ce vreau sa spun, am sa incerc...
"...am dar pur si simplu simt ca nu destul, si sincer si sa fi avut, singur nu poti reusi, trebuie sa ai si cu cine."
Timp e destul, si poti face si singur. cred ca iti este frica de unul singur.
Si ce ai vrea sa faci, sau care este tinta?
La fel cum sa muncesti 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana pentru un salariu de nimic din care iti cumperi mancare sa te otravesti singur iar asa zisele vacante le petreci cheltuind banii munciti si pierzandu'ti viata in acest cerc vicios este foarte ok, nu? *eram sarcastic
Uneori așteptăm să fie totul bine fără ca noi chiar să facem ceva,alteori facem noi primii pașii, dar nu avem susținere. Orice ar zice ori ce persoană, fie că vrea să fie singur(ă), fie că s-a săturat de ''specimene'' stranii, avem nevoie de oameni care să ne schimbe starea jalnică de spirit și cu care să facem pași înainte.Atâta nevoie avem de oameni încât ne vindem concepțiile pentru a ne crea falsa idee că avem pe cineva alături. Căutăm evoluția, dar judecăm totul și nu facem nimic.Cel puțin așa credem noi, dar se pare că nu tot timpul ceea ce ne dorim avem nevoie.Eu una n-am nevoie de oameni care să mă trimită spre cenușă, dar mă trimit singură ca un om orb ce vrea să facă totul singur.Ei na. Orbirea este peste tot, nici nu o simțim, că de suntem prea ocupați să sacrificăm sau să căutăm fără rost o fericire de scurtă durată.
Da,dar cand ai vrea sa faci ceva, sa pasesti dincolo de linie si iti e interzis? sau pur si simplu nu ai posibilitatea? ce faci?!
Caut rezistență.La fel cum oamenii pot fi cea mai sigură cale spre autodistrugere, tot ei pot fi și ''scutul'' care nu să mă apere pe mine să ne apărăm împreună pe noi.
Aici e vorba doar despre timp, si cum il precepem noi. Daca e sa privim din perspectiva timpului geologic/universal, am vedea ca specia noastra a aparut si evoluat intr-o clipita. Progresul nostru de la acei primi oameni care paraseau Africa si pana in prezent e pur si simplu senzational. Uita-te cate avem in jurul nostru, si cate lucruri stim acum, comparativ cu animalele putin inteligente care eram cu "doar" cateva zeci de mii de ani in urma. Dar oare cat de diferiti suntem pana la urma fata de acei oameni? Cum ziceam, n-a trecut deloc mult timp de atunci. Totul s-a intamplat foarte brusc. Am avut oare timp sa ne transformam in altceva? Biologic, nu. Asta e clar.
Daca privim din perspectiva noastra, a timpului perceput de om, specia noastra exista dintotdeauna. Existam de atat timp incat avem impresia ca suntem aici de cand e Pamantul. Timpul pare ca trece foarte greu. O mie de ani e o eternitate. Schimbarile care se produc in societatea noastra par mici si prea lente. Ni se pare ca nu reusim sa ne orientam spre schimbarile pozitive suficient de rapid. Avem asteptari mari, poate prea mari de la acest inceput de secol. Ne credem moderni. Cadem in aceasta capcana in care cade fiecare generatie. Uitam ca suntem la doar cateva decenii distanta de cel mai sangeros razboi din istoria noastra. La acel razboi au luat parte bunicii nostri. Nu cred ca a trecut suficient timp incat asteptarile noastre de acum sa fie justificate. Suntem capabili de aceleasi orori oricand, din pacate. Dovada stau toate razboaiele din epoca "moderna".
Oamenii in general sunt cu mult mai prosti decat ai tu impresia. Pentru mine nu este nimic surprinzator.
DOvedeste ca exista "civilizatii" cu "omuletii" tetrapozi, verzi, cu tentacule ce vor sa para a fi niste maini. Dovedeste ca exista, dovedeste ca au tehnologia lor este mai avansata ca a noastra.
Nu e vorba daca exista extraterestrii sau nu, cum arata sau ce tehnologie au, era un punct de vedere generalizat pentru a sublinia o idee, te rog nu vorbi off-topic daca nu pricepi discutia
Pai...cam la asta se rezuma viata. Trist nu? Nu, nu e trist. Asa e viata. Asta e viata. Ce vrei acuma? Sa nu mai murim? Suntem 7 miliarde. Moartea este cea mai frumoasa poezie a vietii. Tehnologia,daca ai urmarit istoria,a facut mai mult rau decat bine; las-o asa,avem de toate,mai putin iubire. Suntem tot mai rai pe zi ce trece.
Viata noastra de societate o rutina, ne nastem, ne inmultim, daca vrem, apoi murim. Tu crezi ca alea 35 de milioane din Tokyo sau alea 25 de milioane din NY fac altceva? Intre patru pereti, inchisoarea perfecta.
Adevarata viata inseamna evadarea din aceasta societate si drumul in cautarea sinelui, si implicit a fericirii.
In momentul de fata nu putem vorbi de evolutie, ci de involutie.
Exista si lucruri care le scapa oamenilor cu "putere".
De exemplu, pe internet, gandit initial ca o forma de control, exista o multime de site-uri care te invata cum sa iesi din rutia si sa nu mai fii un sclav. Doar Romania are vreo 4-5 destul de urmarite, iar noi suntem tocmai aia de la coada cand vorbim de dezvoltarea personala.
Evoluţia noastră ca specie... Da, e clar că am evoluat de-a lungul timpului, ştiinţa, tehnologia sunt într-un continuu progres pe măsură ce facem noi descoperiri... dar când vine vorba de evoluţia noastră d.p.d.v. al mentalităţii, al psihicului nostru, partea noastră emoţională/sentimentală, la acest capitol stăm mai greu; felul în care ne comportăm unii cu alţii arată acest lucru. Dacă vrem să evoluăm ca specie şi din acest punct de vedere, nu putem decât să începem cu noi ("Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume"). Ştii, e foarte întâlnit principiul acela cum că dacă pui o picătură de apă într-un pahar nu e mare lucru, nu se va umple din cauza asta, nici măcar nu va fi ceva observabil. Dar dacă toată lumea gândeşte aşa şi fiecare pune câte o picătură de apă în acel pahar, până la urmă se va umple, încetul cu încetul, şi va sfârşi prin a da pe afară; să te gândeşti că picătura aceea, atât de mică şi nesemnificativă cum pare, nu va face o diferenţă, e greşit, pentru că dimpotrivă, va face o diferenţă. Ideea e că fiecare dintre noi contribuie într-o oarecare măsură la evoluţia speciei; o majoritate e alcătuită din mai mulţi indivizi, iar fiecare individ contează, fiecare individ "plusează" la numărul acestei majorităţi.
În concluzie, dacă ne dorim ca lumea să fie un loc mai bun, trebuie ca fiecare dintre noi să încercăm să fim persoane mai bune.
Mda...baza evoluarii sunt oamenii care au un scop, care se desprind de "turmă" şi au propriul punct de vedere. Ceilalți duc mai departe ce le este spus, cred fără să studieze şi se mulțumesc cu o viață mediocră. Deşi sunt foarte tânără, nu mă las influențată de părerile sau regulile altora deoarece ştiu că nu am nimic de învățat de la ei .
Ma bucura ideea ca iti traiesti viata in felul asta si totusi sa stii ca nu ai libertate nici macar cata crezi, cea mai mare pacaleala e sa crezi ca esti liber si sa nu fi
Adevărat,dar nimeni nu mă poate constrânge în gândire, nimeni nu poate să îmi impună ce să gândesc, sunt liberă din punctul ăsta de vedere.
Excelent! superb, miraculos bravoo, bravooo esti cel mai tare lasa-mi si mie un id de mess sa te contactez ca tu esti painea lui dumnezeu
Nu stiu daca esti sarcastic/a dar daca te-a ajutat cu ceva, ma bucur