Tinand cont de dificultatea in a ajunge cineva remarcant/maret in viata in sens pozitiv, prin fapte bune. Ce parere aveti de a atinge maretia prin rautate?

Oare Stalin o fi fost măreţ?

In rautate nu e nicio maretie pentru ca oricine poate fi rau, oricine poate fi nedrept, oricine poate alege egoismul, ORICINE.

Aia nu e maretie!

Este semn de lasitate. Numai un om fara curaj alege calea cea mai simpla.

Si de ce vrei sa fi mare? Important in această lume? La ce i ti va folosii? La nimic, fi umil ăsta este o calitate pe care nu o au oamenii, umilința lipsește, toți vor sa fie mari, vedete, persoane cum zici tu ca ai vrea sa fi, măreț indiferent de situatie adica chiar si prin fapte rele nu i ti va aduce niciun folos.

Depinde care e scopul tau. Daca notorietatea e treaba cea mai importanta pentru tine, scopul scuza mijloacele. Ai grija doar ca este o diferenta intre remarcant si maret, remarcant e usor sa ajungi maret..mai dificil.

Pacat ca nu esti fata ca puteai deveni sugarbaby si puteai aduce placere celor care sunt aproape de viata de apoi

Mi-e teama ca maretia si rautatea, nu fac casa buna impreuna, fiind asezate fara sens, una langa alta.
Nu se atinge nici o maretie prin rautate, doar prostie, invidie, frustrare, egoism si tot ce-i mai urat si rau in comportamentul unui om rautacios.

O Măreție mare prin răutate este mai greu de obținut, căci este greu să fii cu adevărat și totalmente rău.
Sunt foarte puțini care fac rău doar de dragul de a face rău, restul doar se străduie să pară astfel.
Asta nu înseamnă că asemenea oameni nu există, dar sunt rari, iar ceilalți îî potolesc repede.

Este ca și cum ai întreba "Ținând cont de dificultatea de a ajunge cel mai bun pianist din lume, ce părere aveți de a atinge măreția devenind cel mai prost pianist din lume?"

Ideea este că folosești greșit termenul de "măreție".
"Notorietate" nu este sinonim cu "măreție". Nu poți fi "măreț de ticălos" sau "măreț de incompetent" decât în formulări sarcastice. Un criminal în serie nu poate fi descris ca "măreț", ci doar ca "celebru".

Măreția este prin definiție o calitate care-i inspiră pe ceailalți să fie mai buni.

Mă întreb ce poate fi măreţ în răutate...

Daca ai intalege ce semnifica rautatea, atunci ai intalege ca maretia nu-si are locul in acest context

Daca tu crezi ca e mai moral sa-i pui piedica la o baba cand alearga dupa autobuz, vs sa faci ceva inspirational, ai probleme.

Pentru a fi măreț sunt necesare niște aptitudini foarte rare (răutatea nu este una dintre ele).
Pentru a fi remarcat ajunge și răutatea, însă nu as recomanda-o. Ți se întoarce in cantitate mult mai mare.
P.S. Măreția se întâmpla pur și simplu, nu e căutată.

Întrebarea sugerează că la fapte rele nu prea se înghesuie lumea, deci competiția fiind mai mică, te „afirmi" mai ușor. Nu-s chiar sigur de asta.

Cred că sunt situații în care poți să te afirmi ușor doar rămânând om normal în nebunia unui moment dat. Iar dacă și reușești să fii de folos cuiva, poți fi chiar erou.

A gândi că poate fi o măreție în a face rău, e la fel de copilăresc ca atunci când, jucând fotbal, și nefiind deloc bun la asta - hotăram într-un moment de prostie că dacă nu pot da gol în poarta adversă, măcar să dau unul în a noastră.

Vizioneaza Star Wars! trateaza cam acelassi lucru.

Si ca sa faci raul calumea trebuie sa ai o ingeniozitate. Sunt multi care fac rau si tot mediocrii sunt. Vezi destule exemple la stiri. La fel cum e greu sa ai faima in sens pozitiv, la fel de greu e sa ai faima in sens negativ. In ambele cazuri ai nevoie de macar o aptitudine foarte evoluata. Iar de aici, in functie de cum o folosesti, e la fel de usor sa capeti "maretie", fie ea de bun augur ori ba.