Anumite frici se mostenesc la nivelul intregii specii: cum este frica de serpi.
Altele nu se mostenesc.
In principiu, daca o anumita fobie apare in decursul vietii unui individ, din cauza interactiunii psihicului cu mediul exterior (cum se intampla in marea majoritate a cazurilor), atunci ea nu se mosteneste. Deoarece ADN-ul individului (genotipul) ramane neschimbat, modificarile fiind strict de natura neurologica (fenotipul).
Fenotipul nu influenteaza genotipul.
Daca iti tai o mana copiii tai nu se vor naste cu o mana lipsa atat timp cat in codul tau genetic ai ambele maini.
Pe de alta parte, daca o asemenea frica apare pur intamplator, ca o consecinta a mai multor modificari genetice (care ulterior vor produce modificari neurologice), atunci ea va putea fi transmisa urmasilor.
Genotipul influenteaza fenotipul.
Da. pisicile moștenesc fobia de obiecte rotunde și lungi, care seamănă cu un șarpe, de exemplu un castravete sau un cremvurșt. La fel moștenesc și oamenii fobii.
Adevarat, toate fricile au la baza traume, insa exista "frici" care sunt innascute, anume instinctele.
Se intampla foarte rar ca fobiile, in afara de instincte, in special atacurile stresul posttraumatic cauzate de conflicte armate, sa fie transmis si copilului.
Ambele. Trauma e ceva mai sever ce poate avea caracter pronuntat in psihicul individului de-a lungul vietii.
Frica in sine poate fi si mostenita si dobandita (mai ales).
Unele frici sunt considerate destul de "normale" chiar si in viata de adult. Chiar se considera necesare.
Sunt frici pe care le si poti mosteni: frica de tunete/zgomote puternice, frica de a cadea de la inaltime, frica de intuneric, frica de animale neprietenoase omului, etc. Bine, uneori poate fi un mix.
Oamenii se nasc cu câteva frici generale: de cãzut în gol si de înãltime. În functie de experienta fiecaruia de viata, acestea se pot agrava sau dispãrea.
Propriu-zis, fobiile nu se mostenesc însã se pot capata foarte repede, vorbind despre geneticã si comportament psiho-emotional intr-un raport bio-patologic.
Nu toate fricile au la baza traume cum nici neplacerile nu au la bazã experiente. Totul tine de analizatorii neuronali si vizuali. De exemplu, tie ti-ar putea sa nu iti placã ciorba de burta pentru ca nu iti place mirosul, culorea, etc. chiar daca tu nu ai gustat pana atunci.
Cam asa este si cu fricile, iti poate fi frica de un caine deoarece este mare, latra, alearga spre tine, chiar daca nu ai avut experienta de a fi muscat.
Lukasssz întreabă: