Tot ceea ce numim "supravieţuire" e doar mintea care continuă sub orice preţ să îşi păstreze corpul. Oamenii vorbesc despre: "Lumea de apoi sau viaţa de după moarte", de viaţa astrală, de rai, de hyrania loka, de reîncarnare, etc. etc. Atunci de ce ne e frică să murim? Dacă mintea omului e atât de sigură că există reîncarnare şi o viaţă după moarte de ce îi e frică să moară? Dacă mintea e atât de sigură că ea există şi în afara corpului de ce trăieşte frica paralizantă la moartea lui? Ceva nu se leagă, realizaţi asta?
"Atunci de ce ne e frică să murim? Dacă mintea omului e atât de sigură că există reîncarnare şi o viaţă după moarte de ce îi e frică să moară?"
Conceptul de viata de apoi a aparut ca o posibila explicatie la frica de moarte la popoarele primitive, la fel credeau ca in spatele fenomenelor naturale sunt diverse zeitati, etc.
"...de ce îi e frică să moară?"
"Dacă mintea e atât de sigură că ea există şi în afara corpului de ce trăieşte frica paralizantă la moartea lui?"
Chiar este mintea atat de "sigura" in privinta asta?
Pentru ca moarte este inca un fenomen inca neinteles pe deplin, ce se spune ca este dupa moarte sunt doar mituri, inventii.
Toate culturile, religiile sau aproape toate au mituri despre moarte, o lume de apoi, etc., dar fara dovezi.
Daca ne referim la frica de o moarte survenita in urma unui accident, confruntari cu un posibil adversar, crima, etc., este normal sa iti fie frica, este vorba de instinctul de supravietuire, de autoconservare specifc organismelor vii.
"Durerea și frica sunt părți integrante ale acestui mecanism. Durerea îl motivează pe individ să se retragă din situații periculoase, să-și protejeze părțile rănite ale corpului aflate în curs de vindecare și să evite experiențe similare în viitor."
https://ro.wikipedia.org/wiki/Autoconservare
"Self-preservation is a behavior or set of behaviors that ensures the survival of an organism.[1] It is thought to be universal among all living organisms. For sentient organisms, pain and fear are integral parts of this mechanism."
https://en.wikipedia.org/wiki/Self-preservation
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Ceva nu se leaga abia cand nu ai nicio problema la gandul ca poti muri si nu iti pretuiesti deloc viata.Trebuie mers la psiholog.
Am realiozat de mult asta.
Tot ce există pentru mine cu adevărat este ACUM. ATUNCI. PLANURILE DE VIITOR și care sunt in controlul meu, Familie. prieteni și toate lucrurile care-mi fac ziua mai bună. Inclusiv TPU și intrebările tale.
Pentru mine viața inseamnă CONȘTIINȚĂ. Si atăt
Viața pentru tine înseamnă conștiință, foarte interesant.
Deci ești totul şi nimic. Ești totul când ai conştiinţa că ești fiinţă spirituală, inseparabilă de fiinţa întreagă, şi-ți manifești această conştiinţă prin iubire faţă de întregul a cărui conştiinţă o ai, adică faţă de tot ce accepți că e viu. Ești nimic când ai conştiinţa că ești corporal, separat de fiinţa întreagă, şi-ți mainifești conştiinţa iubirii numai faţă de "e-ul" tău corporal, separat de toate.
Foarte bun răspunsul, mulțumesc
Răspunde
Exact. Iar motivul pentru care am ajuns la această concluzie este că am fost la un pas să mușc tărăna de două ori in viață.
Prima dată aveam 21 de ani iar a două 48. De ambele dăți am realizat căt de dulce-i moarte cănd o accepți. Și căt de frumoasă-i viața cănd ești conștient de ea.
Ironie tipică de ființă umană interioara. De ce cred oamenii în karma, Dumnezeu și fantome in același timp, daca toate astea neaga existenta una alteia? Pentru că nu sunt capabili sa înțeleagă ce se întâmplă. Aproape toți oamenii aud, dar doar 1% mai și înțeleg ceea ce aud. Când auzi niste sunete care ies din gura unei persoane care vorbește cu tine, alea sunt cuvinte. Oamenii înțeleg cuvântul, dar nu înțeleg valoarea actului și valoarea faptei în sine.
Cred ca unii se tem de moarte pentru ca nu au experimentat lumea astrala.
Imagineaza-ti cum ar fi daca toti oamenii, in fiecare noapte ar fi constienti in astral, la fel cum sunt aici. 8 ore in astral, 16 ore aici (sau macar o ora la cateva zile) Probabil ca nu le-ar mai fi teama de moarte.
Daca doar citim ca ar exista acea lume, dar nu o experimentam, nu putem fi siguri cu adevarat si apare teama.
Pe langa asta, in anumite culturi se spune ca ciclul reincarnarilor este limitat (parca buddhism). La un moment dat se termina si persoana ajunge in iad. Sta acolo muult timp si sufera, apoi o ia de la capat cu incarnarile.
Deci aici ar fi teama de iad, nu neaparat de moarte.
Si cred ca ar mai fi o chestie. Unii simt ca au gresit cam mult si se tem ca vor plati dupa moarte, deci se tem sa moara.
Întreabă-i și pe cei cu depresii severe acest lucru, ei de abia așteaptă sa scape de lumea asta materialista dar nu pot decât prin act fatalist.
Nu știe nimeni ce ne așteaptă dincolo, nu știm ce ne așteaptă, e foarte posibil sa ne întoarcem țărână și dincolo de ea sa nu mai existe nimic asa cum a fost dinainte sa ne naștem.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
