Nu, nu traim pentru a invata, ci pentru ca viata ne-a fost daruita si trebuie sa apreciem asta, mai ales pentru cit de frumoasa este ea, sau putem sa ne-o facem noi.
Dar invatam pentru ca altfel nu putem trai : invatam sa discernem ce e bun de ce e rau, invatam sa stim sa ne aparam de ce poate fi rau, sau nociv, sau sa ne lezeze, invatam sa iubim oamenii, plantele, animalele, frumusetea a tot, muzica naturii si cea creata de om, frumusetea unui gest, a unei priviri, a unui zimbet, invatam sa daruim si sa stim sa primim, invatam sa cream si sa respectam creatia, invatam pentru a putea trai intr-o lume care ne impune reguli, unele nescrise, altele scrise. Si chiar de-am vrea sa ne izolam ca sa fim departe de oameni, tot va trebui sa invatam legile naturii, pentru a putea trai.
Totul e sa invatam sa traim frumos!
Daca"pentru a"inseamna "cu scopul" prima parte a intreba rii capata un sens filosofic si nimeni pana acum nu a putut spune care este scopul existentei noastre....Cat priveste partea a doua putem accepta ca invatand ne formam ca oameni si ne capatam un loc in cocietatea in care se nimereste sa traim...
Mi-ar place sa raspund cu:
"Invatam cum sa traim!"
Daca invatatul il luam in sens mai larg, ...toata viata ar fi necesar sa invatam,... din greselile noastre, din ale altora,.
dar si din ce au infaptuit minunat inaintasii si contemporanii nostri; din "constructii minunate" si de la "caractere minunate".
Din pacate de la ar trebui/as dori..., pina la a face, .multi se "impiedica"...
Pe cei care nici nu-si doresc..., ii "iarta" Dumnezeu!
Si una si cealalta, sunt doua motivatii care deriva din una in cealalta si invers.
Teoretic: si-si!
Practic? depinde de individ.
"Omul destept invata din greseala altuia, omul prost nu invata nici dintr-al lui".