Trebuie sa recunosc din start ca nu intentionez sa-mi curm zilele, pentru ca, deocamdata, ma simt destul de bine in viata. Totusi, tinand cont de faptul ca statele lumii nu se grabesc sa legalizeze eutanasia, a inceput sa ma preocupe tot mai mult problema mortii fara chinuri si horcaituri. De ce adica m-as simti obligat sa supravietuiesc cu orice pret, daca as sti sigur ca sunt afectat de o maladie incurabila, care oricum ma va omora in doi-trei ani, si inca in chinuri groaznice. Doar pentru ca religia defineste sinuciderea drept pacat? Nu e mai demn sa plec singur si nesilit de nimeni din lumea durerilor insuportabile?
Voi fi oare si eu nevoit sa suport chinuri ingrozitoare, in cazul in care voi avea nesansa sa fiu atacat de o boala incurabila? si acum am accese de furie si voma cand imi amintesc cum o femei din Anglia era imobilizata in carucior si care, in plus, nu putea respira. A apelat la toate instantele abilitate interne, apoi la in cele ale UE in speranta ca ii va fi aprobata cererea de eutanasiere. Dar in zadar. A murit sufocata in chinuri groaznice. in schimb, sistemul de valori ipocrite care propovaduieste viata cu orice pret a ramas intact, nestirbit…
Oare cum este mai moral si mai rational? Sa lasam oamenii sa se zvarcoleasca in chinuri zadarnice fara sa aiba posibilitatea de a-si curma suferinta datorita ipocriziei noastre sau sa ii indeplinim dorinta persoanei in cauza si sa moara cu demnitate, ca o fiinta umana si nu ca un animal mancat de viu, care nu are de ales decat sa sufere.
Ordonare:
După relevanţă
Personal, sunt pentru legalizarea eutanasiei.
Eu cred că fiecare ar trebui să aibă dreptul să aleagă dacă vrea să trăiască (în chinuri) sau să moară. Și decizia ar trebui să fie verificată și aprobată de psihologi (și nu numai), ca să nu existe erori și decizii pripite.
Sunt cazuri excepționale, când moartea pare a fi ultima soluție și pentru a pune capăt suferințelor, mi se pare un gest mult mai uman, mărinimos ca omul să fie lăsat să moară când și cum dorește, fără să fie judecat.
Răspunde
Hai sa-ti povestesc o faza de ieri, cu eutanasia implementata in sistemul legal al unei tari... si nu orice tara, ci a doua putere mondiala, adica China:
http://www.hotnews.ro/......-china.htm
Deci de la uz la abuz, e numai un pas infim, in orice domeniu legal...
Răspunde Iar copilul ala pe care femeia si-l dorea, dar altii au hotarit sa i-l omoare, n-o sa stim niciodata daca n-ar fi fost un Enstein...
Religia nu cred ca interzice sinuciderea, doar iti spune ce ti se intampla daca iti iei singur viata.
PS: Chinurile iadului sunt mult mai mari decat cele de pe pamant, sa nu uiti ca si diavolii se tem de focul cel nestins deci trebuie sa fie tare naspa.
Iaraşi o "ardem" cu iadul? Din cate ştiu am pus intrebarea la sf nu la religie, dar ca să nu spui ca sunt rău, am să vorbesc pe subiectul ales de tine, că mi s-a facut milă.
Una dintre cele mai răspândite şi mai infame doctrine ale creştinismului este cea a Iadului. Ea apare cu desăvârşire dezgustătoare în momentul în care este folosită pentru a acţiona mecanismul fricii în creierele necoapte ale copiilor care sunt îndoctrinaţi în cultul creştin cum probabil ai fost introdus şi tu în minunata lume a terorii.
Sigur că există la fel de multe dovezi pentru existenţa acestui loc neplăcut pe câte există pentru existenţa lui Dumnezeu, adică zero. Sigur că este doar o altă invenţie a unor oameni a căror principală ocupaţie a fost inventarea de mijloace psihologice prin care să poată controla comportamentul semenilor lor. Şi adevărul este că aceste mijloace funcţionează, au tulburat liniştea sufletească a multor oameni timp de secole şi o tulbură multora şi în prezent. Sper că în viitor aceast deject concept va fi folosit doar pentru a le trage copiilor o sperietură grozavă, atunci când li se va explica faptul că miliarde de indivizi au trăit cu o frică turbată toată viaţa şi au crezut toată viaţa lor că acest loc imaginar ar fi de fapt real. Iraţionalitatea umană este ceva de speriat şi adevărul este că dacă merită să-ţi fie frică de ceva, atunci merită să-ţi fie frică de modul în care frica adeseori transcende raţiunea umană şi de consecinţele dezastruoase ale acestei predispoziţii.
Ideea de Iad este incompatibilă cu cea a unui Dumnezeu bun sau drept. Să presupunem că există un singur om care ajunge în Iad şi că acolo este plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Ei bine, chiar dacă ar fi vorba despre Hitler, cam cât ar suporta cineva să-l vadă pe Hitler ţipând sfâşâietor de durere? După ce i-ai asculta urletele două luni crezi că te-ai plictisi de ele? Dar după 58 de ani? Dar după 35 000 de ani, crezi că ţi s-ar face milă de nefericitul Hitler din care nu a rămas decât un mecanism care se alimentează cu foc şi produce doar suferinţă? Dar după 10 miliarde de ani, timp în care ar fi suferit pentru cei care au murit din vina sa de zeci de milioane de ori, nu ar trebui să ne fie milă de Hitler? A fost şi el un mamifer din specia noastră, a fost defect la cap, a făcut nişte prostii, a nenorocit multă lume, dar totuşi eu cred că nimeni nu merită suferinţă eternă. Ei bine, conform ideologiei creştine Dumnezeu ar putea să oprească suferinţa lui Hitler după ce au trecut zeci de miliarde de ani şi ar putea să-l trimită nu în Rai, ci pur şi simplu să îi înceteze existenţa din toate punctele de vedere, dar n-o va face. Eu spun că cineva care nu are milă de cel care încearcă cea mai mare suferinţă posibilă nu poate fi bun în nici un sens al cuvântului iar Dumnezeul creştin se înscrie exact la această categorie.
Şi conform majorităţii creştinilor în acest Iad nu va fi cazat doar Hitler. Vor mai fi cazaţi oameni ca Brad Pitt, Angelina Jolie, Steven Pinker, Albert Einstein, Betrand Russell, George Carlin, Mihai Eminescu sau Richard Dawkins. Mahatma Ghandi va suferi pentru eternitate pentru că nu s-a născut în locul potrivit. Musulmanii vor fi veşnic torturaţi în Iadul creştin dar măcar aici există o anume echitabilitate deoarece după doctrinele musulmane şi creştinii vor fi afla suferinţa veşnică în Iadul musulman. Aborigenii, oamenii de Neanderthal, civilizaţiile amerindiene şi mai toţi chinezii au să fie colegi de suferinţă. Vor fi colegi de suferinţă eternă cu majoritatea oamenilor de ştiinţă şi a filozofilor, cu mine şi probabil cu tine.
Dacă mi-aş întemeia eu acum o religie care să suţină că în afară de cei din cultul meu toţi oamenii de pe planeta asta sunt nişte persoane atât de infecte şi de mizerabile încât merită suferinţa veşnică credeţi că s-ar simţi cineva ofensat? Măcar câţiva aş zice că s-ar simţi. Şi este cazul să se simtă la fel faţă de această idee a Iadului care este o ofensă adusă umanităţii. Oricât de rău ar fi un om, ne-am pierde noi umanitatea dacă am considera la modul serios ideea de-a-i produce suferinţă veşnică. Astfel de cruzimi sunt rezervate exclusiv minţilor bolnave şi ideologiilor bolnave.
Acum sper să ai bunul simţ să citeşti că am folosit şi wordu să imi pună diacriticele ca să iţi fie mai uşor la citire.
Daca tu crezi ca eu o sa citesc atat, visezi. Ori scrii tot ce ai de spus in doua propozitii ori vorbesti singur.
Senzatia/sentimentul interpretat de subconstient bazat pe o teorie religioasa.
Sper sa constientizezi, intelege mesajul lui puralux.
Ei man, daca tu nu crezi in Dumnezeu nu e problema mea.
Respect, ma bucur enorm cand vad oameni care traiesc fara "injectii".
Oameni cu principii si directii, oameni care constientizeaza ce se intampla real in jurul lor.
Cat despre intrebarea ta, sunt de parere ca putem urma orice sitem de adevaruri dorim in functie de proprile prejudecati si experienta acumulata.
Nimic nu este gresit atata timp cat nu atentezi la viata altora.
Acest lucru in zilele noastre este un gest lipsit de moralitate.
Nu dovedeste evolutia.
Stiu, o sa sfarsesc in iad etern secat de un chin intern.
Nu neaparat. Am citit despre atei care au inceput sa creada in Dumnezeu si s-au mantuit.
Ma abtin, deja am deviat grav de la subiect.
Respectul este prea mare fata de acest utilizator ca sa dezvolt un alt subiect.
Imi place la nebunie cum gandeste.
In concluzie trebuie sa ne abtinem.
Daca vrei sa dezvolti ceva, dezvolta pe tema acestui subiect.
Am sa iti explic pe scurt, dar cu parerea mea ceea ce a vrut in mare sa iti explice puralux, si cu care sunt de acord:
1. Prima forma politica = Biserica
2. Prima lege scrisa = Biblia
3. Primul control in masa = Credinta
P.S.
Fiecare avem dreptul la opinie, asa ca sa nu o iei ca pe un afront.
Tu chiar ai citit romanul scris de puralux? Ma mir ca ai avut rabdare.
Daca esti religios suferi pentru credinta ta.
daca nu, somnifere si tarie ce atata eutanasie.
M-am referit la eutanasie doar pentru persoanele care nu pot sa o faca singuri datorita handicapului provocat de o boala sau un accident in rest da, ar fi ridicol sa poti sa te omori singur dar sa nu o faci singur, sa iti mai trebuiasca si companie.
"Daca esti religios suferi pentru credinta ta."
Chiar daca nu esti religios trebuiesa suferi pentru credinta altora, asta e problema.
Eu sint indignat ca nu face nimeni nimic pentru dreptul omului la o moarte demna!
Sunt de acord cu eutanasia în cazul acelor bolnavi în fază terminală, care au boli incurabile ș.a.m.d.pentru care durerea și chinurile au devenit de nesuportat.De ce să te tot chinui când poți avea parte de o moarte liniștită și fără dureri? Alții sunt de părere că ar trebui să lupți în continuare, dar pentru ce? Să te chinui pe tine și să-i chinui și pe alții?(familie, rude etc).
In cazul prezentat de tine, sunt TOTAL DE ACORD cu implementarea unei legi care sa permita eutanasia, la cererea suferindului. O lege mai umana decat una care scuteste omul de chinuri inimaginabile nu cred ca poate exista.
Din pacate, influenta religiei in chestiunile sociale continua sa fie prezenta in mare masura.
Si eu as fi de acord cu eutanasia mai ales pentru cazurile grave indiferent ce spun unii sau altii.
Nici nu stiu cum sa incep, dar hai ca incerc.
In principiu aici intervin foarte multi factori de gandire, pe plan religios, medical, moral si realitatea crunta si cruda.
Am sa sar peste partea religioasa, si trec direct la medicina.
Din acest punct de vedere toti doctorii incearca sa tina un pacient suferind chiar si de o boala incurabila cat mai mult in viata in "ideea" ca poate gasesc o metoda (un antidot, leac sau printr-o operatie) prin care sa ii redea sanatatea.
Dar hai sa fim realisti. Un om de rand nu isi va permite financiar un asemenea tratament. Si asa ajunge sa moara intr-un final in chinuri.
Si pe acest plan, medical, eu personal am o nelamurire. Adica atat de mult a evoluat aceasta ramura (genetica) si intr-un timp relativ scurt, incat se poate lucra la nivel de AND, dar nu se pot trata anumite boli care de secole sunt tot aceleasi si tot nu au un tratament definitiv. Hah. (râs ironic) 
Da, moral, ca si conducator al unui stat, "nu prea bate bine la ochi" fata de oamenii pe care ii conduci, atunci cand pui in aplicatie o asemenea "Lege" (eutanasia). Mai mult ca sigur majoritatea te vor blama.
Hai sa fim seriosi, si sa constientizam ca aici nu mai este vorba de dorinta de a ajuta, ci este vorba de controlul populatiei ca si numar.
Eu sunt in "mare parte" un adept al "Legii Spartane", si cu atat mai mult al "Legii Capitale" in anumite cazuri.
Cat despre Legea eutanasierii, daca o persoana bolnava simte ca nu mai poate si nu mai vrea sa traiasca datorita chinurilor, sunt de acord si sustin aceasta lege.
Un om trebuie sa moara cu demnitate intr-un fel nu as fi de acord, dar in privinta acele femei as fi fost. Viata trebuie traita in fiecare clipa chiar si daca esti sub chinuri, dar totusi eu daca as avea asa ceva (da Doamne sa nu aiba nimeni ) as astepta moartea, as asteptao pana nu ar venii in mod ''natural'' metaforic.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
