Trebuie sa suferim si noi in fata celui care sufera la randu-i in fata noastra?

Nu, eu mai bine las inveseli ca daca sufar si eu nu rezolv nimic [-x... ca mi s-a intamplat asta o data

Nu,nu trebuie; de altfel în majoritatea noastră suntem de obicei incapabili de asa ceva

Oricum nu putem jubila... dar nici sa suferim daca nu suntem vinovati.

Nimic nu trebuie! Toate lucrurile le facem pentru ca vrem, constient sau inconstient. " Trebuie " e doar o scuza.

Stai asa ca am intrebat un medic acelasi lucru, acum vreo saptamana si mi-a zis in felul urmator : spre deosebire de bucurie, care este contagioasa, tristetea si supararea NU SUNT EMPATICE. Fiecare om, cand este trist, are pretentia ( la nivel subconstient ) ca ceilalti sa empatizeze, dar asta nu se petrece. Foarte tare!

Deci nu "trebuie" sa suferi, ca pur si simplu, stiintific vorbind, nu ai cum, pentru ca nu empatizezi decat de suprafata. Logic, nu vorbim de tristetea colectiva ( participarea la o inmormantare, spre exemplu ), ca aia se ia cat ai zice peste.

Suferinta nu necesita,neaparat,reciprocitate. Daca tu-ca om-,vii si suferi in fata mea-alt om-,nu inseamna ca, la randu-mi, sunt nevoita sa-mi divulg suferinta in fata ta. Poate ca starile de suferinta sunt diferite.De fapt, nu.Sigur sunt diferite!
Unii plang,zbiara,tipa,rad chiar,altii merg si vorbesc cu un prieten bun,altii poate n-au acel prieten si-si descarca sufletul in fata vreunui strain oarecare,unii merg si plang in fata unui mormant napadit de buruieni...
Dar, cand in fata mea se afla o persoana ce-si pune practic,sufletul indurerat pe taler,doar n-o sa-l intampin cu "fugi de-aici",sau cu vreun zambet meschin ascuns in coltul gurii!
Suferinta trebuie, din punctul meu de vedere, inteleasa-nu (neaparat) impartasita.

Nu trebuie dar asta face parte din firea umana.Cei suferinzi si schiloditi sufleteste ar trebui sa stie si sa-si mascheze suferinta sa nu-i mai faca pe altii sa sufere. Exemplu eu, oricit as incerca, nu-mi pot masca cite-o greseala (nu conteaza cauza ) si Bent sufera al dreacu.

Nu. Cand cei de langa noi sufera, cineva ar trebui sa fie mai puternic, sa-i imbarbateze si sa-i incurajeze. Sau macar sa arate putina compasiune.

Am fost in excursie cu clasa.In autocar,in fata mea,unuia ii suferea stomacul si a vărsat tot drumul.`Geaba incerca proful sa imi arate frumusetile patriei, suferea ala din fata mea, sufeream si eu si toata partea din spate a autocarului.La modul cel mai propriu cu putinta.
Ce vreau sa spun cu asta? ca suferinta ma afecteaza,oricat de atragator ar fi peisajul din jurul meu.
Si mai vreau sa spun ca, in Dex-ul nostru cel de toate zilele, stii ce scrie la definitia suferintei? "FLOAREA-SUFERÍNȚEI s. v. ceasornic." misto sau ce?

Marionica,sentimentalule,spune multumesc ca nu era nici un suferind cu fata spre tine sa-i inregistrezi in plin ineptiile nedigerate.

"Multumesc"

@Leopardon, Leocerba, Sun tzu bizniz, MarionEl deghizatule, imi mirosea mie ceva, ti-ai schimbat si stilul, recunosc, de data asta mai pacalit.

Nu.trebuie sa facem in asa fel,incat sa alungam suferinta de la respectivul,sau sa o usuram macar dupa puterile noastre.dar vizitiule? o facem? vorbe, vorbe, vorbe.si atat.

@NeneaSmith, e empatica daca e colectiva, daca nu, nu...eu stiu ca tu esti Gica Contra, dar la asta nu ai dreptate. Logic ca daca vomita unul langa mine "empatizez" la modul ca eu vreau sa admir peisajul si el imi strica dispozitia, dar nu empatizez pentru ca sufera el si ii e rau, ci pur si simplu ma deranjeaza ca vomita in fata mea.

Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu