Tu asculti muzica,sau ea te asculta pe tine?
Te confesezi muzicii, pentru a fi inteles?
Filosofic vorbind...

Opera estetica ajunge intru fiinta atunci cand este perceputa. Deci cand ascult muzica pun o parte din mine in muzica.

Momentan muzica e problema mea, ma urmareste si nu stiu cum sa scap de ea, eu alerg la randul meu sa o gasesc dar intodeauna ea ma gaseste prima.
Nu poti fugi de muzica, ea te asculta pe tine, te va gasi oriunde te-ai ascunde, nu ai scapare decat sa o asculti.

Filosofic vorbind sunt o masina-minune(om), iar minunea cea mai mare se petrece in urechi, vibratiile aeriene ritmice se transforma aci in sunete; si amu gata cu filosofia; iubesc muzica pentru ca ea e singura care ma citeste.

Ma sa stii de la o vreme cand o ascult pe inna imi canta in stomac e asa frumos ca numai mi foame, eu iubesc muzica e viata mea as muri fara ea ea ma intristeaza ma face fericit, da ma confensez ei de aia vb cu nebunu singur pe strada si nimeni nu ma intelege

Doar ascult muzica, dar mă ascult şi pe mine.

1. Eu o ascult pe ea. Dar sunt zile in care sunt trist, suparat, nervos, si oarecum, muzica ma asculta, ma intelege, se comporta precum un prieten.
2. Da.

Muzica e ca un mentor pentru mine: ma invata sa simt, sa gandesc, sa inteleg. Muzica imi alina durerile, imi da putere, ma face sa evoluez, imi asculta povestea de viata. Iar eu totodata depanez amintiri cu ea.

filosofic vorbind... muzica ma alege intotdeauna, ea stie mai bine de ce am nevoie, muzica ma asculta, ma acompaniaza si ma ma poarta unde crede ea ca e mai bine.

Ne ascultam reciproc...sa fim seriosi acum: de cate ori nu ne-a ascultat muzica urletele mute si mai ales puzderia de sentimente? Iar atunci cand nimeni nu te va asculta..muzica pare singura care intelege..cand nu poti sa urlii. urla ea pentru tine, cand nu poti sa plangi...plange ea pentru tine

Eu cred ca muzica....muzica mai mult de cat sa te asculte, iti daruieste o anumita stare, te confezezi muzici, desi stii ca nu obtii iertarea, ci alinarea,