"Tulburari ale efectivitatii". Adica, sensibilitate sufleteasca. Se atribuie psihopatiei (boala psihica), ca simptoma. Cum ati defini sensibilitatea sufleteasca? Sa inteleg ca e inevitabil sa devenim psihopati la un moment dat?

Sensibilitatea afectivă redusă și lipsa aproape totală de sentimente, cum se întâmplă în cazul psihopatiei, sunt două lucruri diferite. Un om pe care îl numim "insensibil", "rece" nu este neapărat și psihopat.

P.S. http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/psihopatie_2113

Vrei sa spui cu alte cuvinte ca cei sensibili cu o inima simtitoare sunt bolnavi psihic.

E ceva ce nu poate fi controlat caci e imposibil sa nu ai o anumita tulburare, macar din cauza placerii si deci ai intru totul dreptate.Important este sa tii cit de cit un anumit echilibru.

Sensibilitatea, in cazul adus in discutie de tine e acea stare a sufletului care te face sa te raportezi gresit fata de stimulii exteriori. Adica: sa zicem ca eu am o sensibilitate fata de intuneric. Nu suport intunericul. Ma tem inexplicabil de el (aici poate fi vorba si de ceva rational, in cazul in care cindva mi s-a intimplat ceva urit pe intuneric). De aceea, mereu voi cauta situatiile in care voi fi ferit de intuneric. Daca cumva dau de mai multe situatii in care am de infruntat intunericul pentru ca nu pot avea lumina, atunci poate fi foarte grav, acel lucru, daca nu am puterea psihica sa il depasesc, ma va depasi el pe mine, si ajung astfel la un dezechilibru, la psihopatie.
Nu e inevitabil sa devenim psihopati la un moment dat. Este posibil sa devenim. Depinde de conjuncturile din viata noastra, si de punctele slabe ce le avem. Daca acestea converg, avem sanse reale de a deveni psihopati. Medicii psihiatri spun ca de regula, oamenii nu sunt constienti cit de aproape se alfa uneori de un dezechilibru sufletesc, de o boala psihica. Pina la un punct, ne putem proteja, insa exista situatii in care nu mai putem, si atunci lucrurile degenereaza. Dovada? Priveste in jur - mereu vei vedea oameni ce cindva au fost intregi la minte, dar care mai apoi au luat-o razna.
Sufletul omului e slab. Aceasta e realitatea. Chiar daca ne credem noi puternici. Si convingerea mea e ca doar Dumnezeu ne poate proteja sufletele, crezind in El. O spun din experienta - trei ani cu dureri cumplite din cauza unei boli ce se vroia a fi terminala (dar nu a fost), plus un incendiu in care mi-au ars toate lucrurile in 30 de minute. Au fost lucruri dure, si atunci am inteles cit de fragila e viata asta, si sufletul omului la fel, insa, cu sustinerea lui Dumnezeu, am reusit sa fac fata celor doua provocari ale vietii.
Interesanta, intrebarea.

Nu vreau sa ma bag in discutie dar ai uitat sa definesti sufletul. Nu putem vorbi despre ceva daca nu stim ce e. Unii zic ca sufletul e mintea, altii ca e metafizic, religiile nu sunt de acord nici ele si altii spun ca nu exista.

Efectivitatea nu mi-o pot altera decat matematic si prin suturi in fund impartite unor membrii de familie, friends...rezultand o instabilitate de grup.
Afectiviatea se poate altera, dar nu devin psihopat decat in urma actiunilor antisociale pe care le iau.
Altii se retrag si sufera in interior, altii se razbuna pe persoana iubita calcand stramb.Dar numai posesivitatea, dorinta de a face rau, de a schimba ideile celorlalti dupa niste principii proprii si prejudecati, te face psiho.
Ex: Ema e psiho', asa reiese din definitie!

Sensibilitatea sufleteasca hmmm.
Probabil e cand esti sensibila fata de idioti, cantd te lasi ranita de unele cuvinte mai tari, sau pur si simplu cand aura altor oameni te altereaza.
Nu devii psihopat asa de usor, depinde de trecutul, prezentul si viitorul tau.
Prietenii, familia, vremea pot avea o mare influenta asupra acestui lucru

Cei ala suflet?

Da e adevarat. De exemplu o victima unor psihopati poate copia comportamentul celui care a traumatizat-o. Se identifica cu monstrii acelui psihopat si in timp poate deveni nu doar ca el ci si mai rau. Iti trebuie multa intelepciune si credinta sa accepti ca ai un suflet si ca esti diferit sau ai pueterea de a fi diferit de cei rai din jurul tau, dupa ce ai trait o trauma printre ei. Poti sa nu mai ai sensibilitate ai certitudinea ca in tine nu mai e ceva bun si faci analogie la ceilalti, si crezi ca ceea ce simti tu simte toata lumea. Incepi sa ii tratezi pe altii cum te tratezi pe tine. Cred ca astfel de "boala " incepe cu ura de sine, blazare, apatie pentru tot ce inseamna viata. Atunci incetei sa mai iubesti sau mai speri. Te lasi in voia sorti.
Sensibilitatea e invers proportionala cu intensitatea. Cu cat intensitatea creste cu atat sensibilitatea scate. De exemplu daca pui mana in apa rece, prima data ti se pare greu de suportat apoi cu cat ti mana in apa rece, ti se pare din ce in ce mai putin suportabil pana te obisnuiesti, asa sensibilitatea scate. Cat priveste sufletul, in viata trebuie sa treci prin multe greutati, traume sa iti pierzi sensibilitatea lui.

Sufletul e parte Cereasca! totul ce tine de tulburarile afective, tind, sa nu vreau sa cred ca poate cineva sa inteleaga sufletul, particularitatile lui, din ce e compus si meritul lui! ma multumesc pe zi ce trece cand vad ca este curat si slefuit atat, sau poate mai mult cat imi va trebui sa fiu demna ca sunt om! si nu jignesc sensibilitatea, sufletul meu pur, pe care multi il intind in noroi cand de fapt nu le va mai ramane nimic din aceasta lume! poate fi cineva atat de constient de lucrurile pure, incat sa-si sacrifice trupul pentru suflet? traim intr-o lume paralela, unde geniul se va simti intotdeauna in plus si jignit!

Http://www.TPU.ro/......e-a-ramas/