"Fericirea-i cand merg la brat cu tine/ Si-ochii nostri-n tacere se privesc. Fericirea inseamna pentru mine/ Ca ma iubesti si te iubesc."
Ar mai fi ceva de adaugat?
Eu nu vad fericirea, doar o simt extrem de putin doar o secunda dar niciodata nu lasa timp de cuvinte...
E adevarat ce spune mai ales ca aceste ginduri sint inspirate dintr-un vechi proverb arab care spune cam asa : "Nu te intrista de ceea ce nu ai ci bucurate de ceea ce ai!"
Fericirea este relativă, fiecare are o viziune personală a acesteia, aşa cum şi nea' Paler are.
Fericirea nu se vede, se simte numai.Chiar nu ştiu cum aş putea să-ţi descriu viziunea fericirii mele, poate pentru că încă nu am găsit-o în mintea mea...
Evident ca e adevarat. Merge cap in cap cu ceea ce spun multi astazi: Nu poti aprecia ce ai!
Iti doresti tare ceva, il obtii, devine neinteresant si-ti doresti altceva.
Mai tarziu in viata, banuiesc, inveti sa apreciezi si sa-ti doresti ce ai, hm?
Mai mult de-atat nu stiu ce se poate spune dar e interesant citatul si merita tinut minte...
Ai dreptate!
Atunci cand iti doresti atat de mult ceva,faci eforturi supraomenesti,te chinui,intimpini dificultati si esti dezamagit/a. Apoi, cand in sfarsit il obtii, iti dai seama ca esti prea obosit/a sa te bucuri si privesti acel "ceva" ca fiind neinsemnat pentru toate eforturile tale, depuse de-a lungul timpului.
La un moment dat descoperi cu stupefactie, ca ceea ce ai e mai pretios decat orice dorinta copilareasca si ca nu merita sa pierzi fericirea adevarata pentru o bucurie de moment.
Si tu ai dreptate, Maya Multumesc pentru citatul dat, e interesant, cum ziceam.
In opinia mea citatul respectiv nu are o deosebita valoare. Probabil este inspirat din traditiile estice in special vedanta unde aceasta zicala este des intalnita. Privind dintr-un alt unghi unde crezi ca era omenire acum, daca fiecare individ era fericit cu ce are si nu dorea nimic mai mult. Ce se intampla daca nu existau indivizi eminenti dealungul istoriei care sa nu se multumeasca cu ce au si sa tanjeasca intotdeauna spre ceva mai bun sau mai maret.
Ce se intampla daca nu exista un Pitagora, Da Vinci, Tesla, Louis Pasteur, Marie Curie, einstein, edison etc. Desigur numele amintite sunt doar cateva insa si datorita lor putem purta conversatia asta. Daca ai un scop sau o viziune ce vrei sa o vezi indeplinita nu o sa ai timp de pauze mistice in care sa reflecti ce si cum ii fericirea. In acest context fericirea fiecaruia este proportionala cu gradul in care este capabil sa-si ajuta semenii.
Asadar reteta fericirii pare sa fie compusa din a-ti alege un scop cat mai nobil si sa faci totul spre a il vedea in existenta. Cu cat cauza este mai mareata si entuziasmul si fericirea pot fi mai mari chiar daca scopul ales nu ajunge sa se manifeste cat timp traiesti.
Tin sa te contrazic intr-un anumit punct de vedere,acela ca trebuie sa ne bazam pe un scop prin care sa ajutam semenii.
Fiecare se gandeste la propria persoana si majoritatea isi vad fericirea cand au multi bani,masini scumpe etc.
Da,trebuie sa avem un scop bine stabilit, dar cand e vorba doar de satisfactia personala, la un moment dat realizezi ca ai luptat in zadar pentru ca nu e ceea ce iti doreai cu adevarat.
Insa, daca e vorba ca acel scop bine definit si "desenat" in mintea ta include fericirea si binestarea mai multor persoane, atunci merita tot efortul.
Flav întreabă: