Un citat spune: "de ce emotia zborului este intotdeauna precedata de teama de cadere?" cum comentati? oare poate fi din cauza neincrederii in sine? sau poate alte lucruri mai marute care pot influenta in mod direct sau indirect teama de cadere?

Pai eu zic ca, daca o fi cauza neincrederii in sine, bea un kil de trăscău sa-ti invangi neincrederea si aruncate in zbor da la etajul zece, la inceput va fi o cadere cu buf, dupa aceea incepe zborul adevarat, fara teama de cădere, spre ceruri.

Nu-i nici neincredere, nu-s nici lucruri marunte.E purul adevar exprimat de maxima"Orice actiune reprezinta un risc sau mai multe".

Pai,ar trebui sa încerci sa vezi cum e pentru tine eu am plonjat de la vreo 100 de m cu o coarda și mi-a fost foarte frica, dar sincer nu as putea sa îți spun de ce anume.Am avut senzația ciudata ca mi se lichefiase creierul-eram incapabila sa formulez vreun gând.Dar,când m-am calmat, a fost frumos, a meritat!

Daca te nastea-i pasare nu-ti mai era frica! ce naiba? astea sunt emotii firesti la un om normal! daca nu-ti era frica inseamna ca erai nebun! aia nu constientizeaza emotia.