Te contrazici singur.
Daca noi nu putem exprima ce simtim cum am putea intelege ce simt altii?
Stiu altii sa se exprime mai bine decat noi sau suntem "noi" mai retardati si nu ne putem exprima cum trebuie?
P.S.: In caz ca tot nu s-a inteles.
"Nu vom putea exprima niciodata in cuvinte ce simtim noi[...]"
Prin "noi" cred ca te referi la oameni in general.
Deci afirmatia ta e:
1.) Oamenii nu pot exprima ce simt.
"putem cunoaste ce gandesc si simt altii."
Prin "altii" cred ca te referi la oameni in general.
Deci afirmatia ar fi: "Putem cunoaste ce simt oamenii."
Concluzia e ca oamenii respectivi pot sa se exprime din moment ce putem cunoaste ce simt. Deci:
2.) Oamenii pot exprima ce simt.
Contradictie intre 1 si 2.
Exista idei ce se pliza foarte bine pe cuvintele din dictionar, idei care desi nu isi gasesc cuvantul pot fi exprimate foarte bine prin figuri de stil, si desigur mai exista si idei inefabile.
Dar as spune ca acele ganduri ce nu pot fi impartasite absolut deloc, nici macar partial, sunt undeva la 5% din totalul ideilor pe care le putem comunica.
Deci putem cunoaste foarte bine ce gandesc si simt alti oameni. Crede-ma, suntem fiinite inteligente, daca nu am reusi sa ne intelegem ne-am fi dat seama de asta de mult.
@Darkmagic
" Nu exista realitate fara un mod de a o intelege si a o gandi."
O alta idee traznita de a ta. Realitatea e obiectiva, e independenta de intelegerea noastra.
Extermini toti oamenii... dispare si realitatea? Pentru ca nu mai are cine sa o intelega? Ha ha ha!
Desi e o posibilitate nu pot decat sa rad la faptul ca ai adus-o la nivel de postulat.
Este asa comic cum incerci sa filosofezi la nivel inalt dar te impiedici de cele mai triviale idei.
Sincer nu stiu ce a vrut sa zica Hegel cu "lume inversata", dar ma indoiesc ca a vrut sa spune prostia asta.
Limbajul e independent de procesele cognitive. Fapt dovedit.
Exista atatia copii surzi care pot cunoaste "lucruri" fara a detine cuvintele. Sau altfel spus: A fi surd nu inseamna a fi retardat, cum sugereaza afirmatia ta.
"Stiu, e cam dificil de inteles...de aia vine numarul 2"
)) Sper ca esti ironic.
"Lucrurile sunt cauzele gandurilor noastre"
Daca prin lucruri de referi la obiecte si fenomene inconjuratoare atunci este evident ca ele sunt cauzele gandurilor noastre.
"gandurile noastre sunt conditii a ceea ce apare in „mediul" nostru înconjurător ca lucru"
Ce intelegi prin "sunt condtii"?
Daca vrei sa spui ca gandurile noastre conditioneaza aparitia lucrurilor atunci si asta e adevarat. Ca si cladirea in care locuiesc a fost initial doar un gand, iar acum a devenit un lucru, un lucru conditionat de ideea creatoare.
Iata deci ca ambele sunt corecte. Daca mergem pe interpretarea mea... afirmatiile tale fiind extrem de echivoce.
"Nu poti sa te gandesti la ceva nenumit deja in mintea ta"
De unde interpretarea asta? Afirmatia initiala era:
"Gandurile noastre sunt conditii a ceea ce apare in „mediul" nostru înconjurator ca lucru."
Iar modul in care tu ai interpretat-o e ca gandurile sunt dependente de cuvinte. De unde pana unde?
@Darkmagic
Ai cam inceput sa delirezi.
"Nu exista un cuvant intr-un dictionar...
Daca nu exista intr-o limba, nu te gandesti la el "
Fals.
Poate nu te gandesti la cuvantul respectiv, evident. Dar ideea pe care acel cuvant o evoca poate fi gandita si ulterior transpusa intr-un simbol, cuvant, ce vrei tu.
Este adevarat ca nu inteleg ce scrii. Problema este ca pana acum tu pari cam singurul care sa inteleaga. Cand vor mai exista si altii voi presupune ca problema este la mine si te voi "studia" mai atent.
Oricum o iei, atat timp cat pot veni cu interpretari alternative si corecte la afirmatiile tale care sa conduca la concluzii diferite si contradictorii, este foarte clar ca ce ai spus e doar un nonsens.
Sau daca spui ca e interpretarea mea gresita, iti astept corijarea de rigoare.
P.S.:
"Ultima data cand ai avut "aprecieri critice" la raspunsurile mele, ai separat conceptul de Spatiu-Timp si l-ai desfiintat pe Einstein, ca sa-mi arati ca universul e "nemarginit"."
Delir!
Unii oameni sunt priceputi, si au un dar oferit de Dumnezeu fie din nastere, fie dobandit pe parcursul vietii, care stiu sa explice lucrurile. Dar nici despre acestia nu se poate spune ca au cunoscut toata stiinta lucrurilor si a invataturilor.
Unul dintre acesti intelepti a fost imparatul Solomon, despre care Dumnezeu spune ca nici un om nu a fost ca el, si nici nu va mai fi. Sa ne imaginam ca regi si imparati veneau la el ca sa-i soarba cuvintele de pe buze. Cand voi ajunge in cer, ma voi bucura sa ascult povestea vietii lui si a intelepciunii cu care a fost inzestrat tocmai din gura lui.
Dar chiar si astazi printre noi se gasesc oameni care au studiat aceste lucruri -chiar daca nu sunt atat de intelepti ca Solomon. Dar niciodata omul nu va putea cunoaste gandurile altui om. Acest lucru numai Dumnezeu il poate cunoaste despre noi. Gandul este locul unde omul isi poate forma si aseza in ordine cuvintele si actiunile, impletite cu sentimente, trairi, emotii. Este locul unde nimeni nu poate patrunde.
Si da, sunt multe situatii in care omul nu gaseste cuvinte ca sa-si exprime sentimentele. O situatie de felul acesta este atunci cand plangem -fie de suparare, fie de bucurie. Si Domnul Hristos a plans.
Sa ne bucuram de acest spatiu -gandul- pe care Dumnezeu ni l-a dat si ni-l protejeaza.
Ca sa exprimi idei si sa comunici exista limbajul
ca sa exprimi simturi si emotii sunt... artistii
da, vorbirea e limitata, dar, daca vorbim de viitor, cine stie, telepatie, mind melding, etc.
1. Nu exista realitate fara un mod de a o intelege si a o gandi.
Spus altfel, facultatea imaginatiei si facultatea reprezentarii sunt indisolubile.
2. Trebuie sa detinem mai intai cuvintele, pentru a putea cunoaste lucruri care sunt in afara noastra, problematica exprimata de Hegel in conceptul de "lume inversata".
Am doua intrebari, plecand de la generalizarea ideii lui Hegel:
1. Lucrurile sunt cauzele gandurilor noastre, asa cum ni se pare in experienta comuna, sau dimpotriva, gandurile noastre sunt conditii a ceea ce apare in „mediul" nostru înconjurător ca lucru?
(Stiu, e cam dificil de inteles...de aia vine numarul 2)
2. Parafrazandu-l putin pe Sabin, putem inventa un gand, fara un cuvant?
...(aici trebuia sa fiu amuzant, cerand exemple)...
"Nu exista realitate fara un mod de a o intelege si a o gandi" - Aş avea nişte rezerve aici. Nu zic că nu ai dreptate, dar am doar nişte rezerve. Ai văzut, de exemplu, şi acolo la religie, câte bâjbâieli: că o fi, că n-o fi, cum o fi, dac-o fi. Se pare că nu există un mod de a înţelege acea realitate. Sau poate te gândeşti că aia nu e o realitate... N-am ştiut de "lumea inversată" a lui Hegel. Aş fi curios să citesc odată, să văd şi eu ce a vrut să spună. De ce s-o fi gândit el să inverseze lumea
Ref. la cele două întrebări. La prima, aş merge pe varianta "lucrurile sunt cauzele gândurilor noastre". La a doua, cred că gândurile nu pot fi inventate; ele vin de la sine. Doar cuvintele pot fi inventate.
Gresit.
Gandurile noastre sunt conditii a ceea ce apare in „mediul" nostru înconjurator ca lucru.
Nu poti sa te gandesti la ceva nenumit deja in mintea ta, ab initio chiar prin "ceva", este conditia prin care abstractul, gandirea si limbajul au evoluat simultan.
Ai pomenit religia...
Realitatea lor include credinta, si nu exista niciun Dumnezeu nenumit, neabstractizat macar, ci doar gandit.
E dificil de inteles, nu voi intra deci in consideratii care depasesc cu mult TPU, trebuie inteles doar faptul ca, asa cum un orb intelege culorile prin temperatura, un mut ARE un LIMBAJ INTERIOR al gandurilor sale, chiar daca corzile vocale nu vibreaza.
Instinctul nu are gand.
Dar e cuvant...
Mda.
Destul de.
Dar daca nu era asa, ai fi gasit acum 585 de "raspunsuri" de la "consiliul inteleptilor" TPU care ti-ar trage niste link-uri de pe net de mai mare dragul.
Si mie imi pare de bun simt ce a scris NumeUtilizator, nu am fost deloc ironic, chiar il socotesc prieten, doar ca intrebarea ta era despre Gand nu despre Simt, si aici ma ajuta raspunsul dat de NGheorghe.
Intr-adevar, un orb nu poate sa se gandeasca la culori, imaginatia lui se opreste acolo.
Ideea e ca poti explica cateva culori prin cuvinte, ajutat de temperatura, asa cum culorile de pe robinete iti arata tie, vazator, care este rece, care este cald, si oricum, are CUVINTELE culorilor, chiar daca nu le poate imagina.
Cum suna acum intrebarea: "Putem inventa un cuvânt pentru orice gând?"
Avem cuvantul, si avem imposibilitatea gandului.
Cat despre muzica, daca inveti teoria si te ajuti de vibratii nu neaparat receptate de timpan, vei avea sigur o idee despre muzica.
Pe bune, surzii nu au treaba cu muzica?
Unde esti tu Beethoven?
Revin la intrebarea ta: "Putem inventa un cuvânt pentru orice gând?"
DA!
Daca tu poti sa te gandesti la ceva inexistent in cadrul limbajului uman, al reprezentarilor abstracte ori al simbolisticii, cred ca iei Nobel.
Repet:
Gandirea a evoluat concomitent cu limbajul, nu o sa tin aici un expozeu al logicii limbajului, se invata in facultate, daca voi credeti ca stiti altfel, ma inclin.
Beethoven? Nu cumva a asurzit după ce a cântat foarte mult, ba apucand sa înțeleaga noțiunea de acorduri muzicale (do-major, mi-minor etc) si cum se face trecerea de la un acord la celalalt. Trecerea de la cântatul pe note la cântatul pe acorduri si game, te face sa ai o perspectiva clară a posibilităților si limitelor muzicale, si te face sa fi mult superior cântăreților ce învăță melodii după ureche (ce copiaza câteodată inclusiv dezacordurile datorate neandemanari sau a greșelilor de interpretare). Beethoven este un exemplu.
Dar nu poți sa tragi concluzia ca surzii știu sa cânte, eliminând sau nesubliniind existența acestei perspective. Pe de altaparte este adevărat ca muzica la maxim îți distruge auzul, Beethoven este un exemplu.
https://m.youtube.com/watch?v=EUL8u3AXBjE
@inferno
"Inefabil" e adjectiv. :D
Daca ai ganduri care nu-si gasesc o cale intr-un termen din relatia limbaj-abstract-forma-sens, poate ai tu un cuvant care nu poate fi scris. :D
E la fel!
Adica, TARE! :))
Poate ca umanitatea trebuia sa ramana in copac, daca gandurile nu pot sa fie exprimate... :D
Ultima data cand ai avut "aprecieri critice" la raspunsurile mele, ai separat conceptul de Spatiu-Timp si l-ai desfiintat pe Einstein, ca sa-mi arati ca universul e "nemarginit".
Spatiul "s-a rupt" de timp, si s-a intins instant la "nemarginit", adica l-ai "rupt" in gura pe Einstein, TOT cu un adjectiv.
"Idei "inefabile!"
Nu exista un cuvant intr-un dictionar...
Daca nu exista intr-o limba, nu te gandesti la el = este de neexplicat. :))
Tragedie... :D
https://www.tpu.ro/go-to-answer/16070641/
Nu intelegi ce scriu?
Nu-i stres.
Imi pariez viata, ca nici pe asta nu o intelegi, dar sa mai si calculezi una...:
https://www.tpu.ro/go-to-answer/15631158/
Te-ai gandit ca un inginer de instalatii nu are cum sa faca asta, iar eu nu pot sa fac ce face un inginer de instalatii?
Asa...o secunda.
O idee inefabila! :D
TREBUIE sa le intelegi tu pe toate...altfel nu sunt corecte! :D
Atunci...bine! :))
Exprimarea in cuvinte este limitată, bineanteles. Dar asta nu este o catastrofa, deoarece se cunoaște "limitele"... acestea sunt simțurile si emoțiile.
-Nu ai cum sa spui care este diferența între roșu si verde - astfel încât sa priceapă un orb sau un daltonist.
https://m.youtube.com/watch?v=Nw27k7_FQaM
- Nu ai cum sa explici melodiile cuiva astfel încât sa priceapă surzii
-Nu ai cum sa explici mirosul de cartofi pai sau gustul de lămâie.
Nu vom putea exprima niciodata in cuvinte ce simtim noi si altii, dar putem cunoaste ce gandesc si simt altii. Ne putem da seama si fara sa ne fie explicat. De asta e importanta experienta.
O premiza gresita prietene, caci nu e vorba de "simtire", ci de gandire.
Orice este viu, SIMTE mediul sau parte a mediului.
Daca doar SIMTI lumea inconjuratoare, se declanseaza un ghem de instincte prin care relationezi cu ea, asa cum procedeaza animalele inferioare.
Omul percepe lumea inconjuratoare prin constiinta, implicita si reflexiva.
Constiinta (pe foarte scurt), inseamna [citirea a chiar acestor cuvinte, si intelegerea lor].
Diferenta este uriasa, cum i-am spus mai sus lui Sabin, "instinctul NU este gand...dar e cuvant".
Concluzia care vine de la sine este ca cine nu isi poate exprima gandurile prin limbaj, simbolistica sau alte tipuri de abstractizare are un nume pentru care TPU da ban.
Cine nu intelege exprimarea determinata de un..."cogito" neafectat mecanic sau psihic...are acelasi nume.
)
nu vom putea exprima prin cuvinte ce simtim noi ar fi trebuit sa fie acolo si putem cunoaste ce simt si gandesc altii cu ajutorul altor simturi, empatie, experienta proprie etc.
P.S. Sunt cam lenes la vorbire, ma gandesc ca se subinteleg restul lucrurilor. Sau na, poate as vrea sa inteleaga toata lumea exact ce vreau sa spun.
Ok. Scuze.
Te contrazici singur.
Daca noi nu putem exprima ce simtim cum am putea intelege ce simt altii?
Stiu altii sa se exprime mai bine decat noi sau suntem "noi" mai retardati si nu ne putem exprima cum trebuie?
P.S.: In caz ca tot nu s-a inteles.
"Nu vom putea exprima niciodata in cuvinte ce simtim noi[...]"
Prin "noi" cred ca te referi la oameni in general.
Deci afirmatia ta e:
1.) Oamenii nu pot exprima ce simt.
"putem cunoaste ce gandesc si simt altii."
Prin "altii" cred ca te referi la oameni in general.
Deci afirmatia ar fi: "Putem cunoaste ce simt oamenii."
Concluzia e ca oamenii respectivi pot sa se exprime din moment ce putem cunoaste ce simt. Deci:
2.) Oamenii pot exprima ce simt.
Contradictie intre 1 si 2.
Lumea evolueaza de mult timp si nu se va opri decat la disparitia ei totala.Un gand nu poate ffi reprodus printr-un cuvant, poate printr-o insiruire de cuvinte.Gandirea si dezvoltarea ei sunt intr-adevar continue si supuse evolutiei(doar intr-o societate). Cuvinte noi vor aparea mereu, atat pentru a exprima ceva nou descoperit cat si pentru a defini noi stari, noi dimensiuni, etc...Altceva cred insa ca ai vrut tu sa punctezi. Daca exista posibilitatea ca intr-o gandire foarte evoluata, abstracta la un moment dat, cei carora s-ar adresa o astfel de minte sa poata fi inteleasa.Se spune ca un intelept se ridica si se coboara la nivelul fiecarui interlocutor.Ce crezi, exista limite si pentru un intelept?
Dacă cred că există limite si pentru un înţelept...Bineînţeles că există. Orice în lumea asta are limite. Nu prea ştim despre univers dacă are şi el limite sau nu, în rest, limitele sunt peste tot. Despre prostie, nu stiu ce să zic. Presupun că e o glumă chestia cu "prostia e infinită". Viaţa noastră are limite, capul nostru are limite, creierul la fel. Cunoştinţa merge şi ea până la un punct şi se opreşte. Înţelepciunea, aşijderea.