Un om de ştiinţă (nu-mi mai amintesc exact care, posibil chiar Weinberg) a spus odată că "arena" particulelor fizice este mai degrabă un loc deprimant. Şi l-a comparat cu un teren de bowling luminat fluorescent văzut de pe autostradă, cu micuţe figurine zgâlţâindu-se în sus şi în jos într-o monstruoasă noapte umedă şi fierbinte. Ce idee se poate desprinde de aici? Se pare că noi oamenii ne trăim vieţile într-o perfectă indiferenţă faţă de Modelul Standard al particulelor fizice. Din fericire, lumea în care trăim noi este total diferită de lumea descrisă de acest Model. În lumea aceea - câmpuri cu energie latentă, particule care vin în existenţă, pâlpâie puţin şi apoi dispar; lucrurile sunt încurcate şi nimeni nu poate spune ce este posibil şi ce este actual, ce este aici şi ce este acolo, ce este acum şi ce a fost atunci. Forme solide nu sunt. Nimic nu este stabil. Simetrii impasibile sunt în control (precum ochiul lui Vişnu). De unde vin ele nimeni nu ştie. Nimic nu este continuu. Nimic nu stă la fel pentru mult timp, cu excepţia electronilor. O nebunie fără sens predomină peste tot. În lumea noastră, spaţiul şi timpul sunt continue. Materia este ceea ce este, iar energia ceea ce face. Există lucruri solide şi durabile. Nu sunt simetrii în control. Soarele este în mare măsură acelaşi cu cel care a fost în urmă cu patru mii de ani când pârjolea deşerturile din Egipt. Schimbările apar încet şi chiar dacă apar repede apar după un tipar stabil. Există o uimitoare varietate peste tot. Fluviul timpului curge înainte. Putem să anticipăm viitorul şi putem să ne amintim trecutul. Începem să înţelegem că aşa cum am avut o zi a naşterii vom avea şi o zi a morţii.
În fine, dacă v-am plictisit, mă opresc aici şi pun întrebarea: Când credeţi că vom înţelege noi cum de a fost posibil ca ordinea asta fizică, morală, mentală, estetică şi lumea socială în care trăim să ia naştere dintr-o agitaţie haotică a unor particule elementare?

Poate nu vom reusi sa intelegem perfect realitatea in care traim, dar la ora actuala stiinta are un raspuns destul de bun la intrebarea ta. Cu mici goluri ce-i drept, dar care nu perturba prea tare imaginea de ansamblu.
Nu stim exact ce a provocat Big Bangul. Asta e unul din goluri. Imediat dupa Big Band se poate explica aproape tot: Aparitia, quarcilor, leptonilor (electronul, de exemplu) si bosonilor (fotonii) din energie, separarea celor 4 forte fundamentale, aparitia protonilor si neutronilor prin combinarea quarcilor, formarea hidrogenului din protoni si electroni, formarea He, stele, restul elementelor chimice, planete, gauri negre.
Se poate explica existenta a peste 90% din ceea ce exista. Sigur, poate nu stim daca exista o particular speciala ce produce gravitatia sau ce se intampla cu exactitate la periferia unei gauri negre. Sunt multe necunoscute. Infinite as indrazni sa spun. Dar sunt problem "minore", iar idea de baza se pastreaza: Da-mi Big Bangul si-ti pot explica intregul Univers.

Deci stim cum se formeaza Pamantul am stabilit anterior.
Un al doilea gol in "tabloul" nostru ar fi aparitia vietii. Nu stim exact cum a aparut viata. Insa da-mi o molecula de ADN, care recunosc, nu stiu exact de unde provine, si-ti pot explica modul in care apare intreaga fauna si flora de pe Terra. Sigur, poate nu stiu exact cum a aparut specia "X", nu am o explicatie pentru absolut orice caz particular, ar fi ridicol tinand cont cate sunt. Dar am o explicatie pentru extrema de marea majoritate a organismelor, o explicatie perfect logica din punct de vedere biologic si sustinuta de sute si sute de dovezi, o explicatie care pana acum nu a fost contrazisa de nicio observatie din natura. Este chiar adevarul daca imi permiti sa ma lepat de o rigoare inutila.

Ultimul gol ar fi creierul umana.

Asa ca raspunsul meu la intrebarea ta este ca deja intelegema.
Nu trebuie sa rezolvi un puzzle pana la capat ca sa iti poti da seama ce e in imagine.