Un om spune « Eu acum mint!». Când afirmă acest lucru, omul minte sau spune adevărul?
Este un paradox derivat din paradoxul lui Epimenides.
Epimenides scria intr-una din lucrarile sale: ""Cretanii, intotdeauna mincinosi..."
Si chiar el era cretan.
Răspunde
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Ne trebuie context, pentru a stabili concret asta.Bineinteles ca,luat ca sine statatoare, expresia asta te face sa te dai cu capu' de pereti, dar pusa langa un dialog cert, este fie adevar, fie minciuna.Coroborat,desigur si cu faptele premergatoare, iti dai seama, nu este un paradox.
Răspunde
Da' de unde să ştim noi ce fel de om este ăla care zice? 
Dacă e sincer că aşa-i situaţia, spune adevăru', dacă vrea să radă de noi, minte
Ca să-ţi putem rezolva acest paradox al mincinosului, mai lipseşte caracteristica omului care zice propoziţia, adică să ştim dacă el minte sau e sincer mereu.
Hmm,este o încurcătură.
Păi, în primul rând el minte, dar în al doilea rând el ne confirmă faptul că minte, deci spune adevărul.
Eu cred, ca atunci "Când afirmă acest lucru, omul minte " dar / si " spune adevărul".
Minte, logic. Pentru ca el a spus ca minte dar de fapt nu face nimic.
E ca si cand spui "eu acum vorbesc" si taci. Minti, pentru ca ai spus ca vorbesti si apoi nu ai mai zis nimic. Spui ca minti dar nespunand nimic tot minciuna este. Ca sa iti dai seama care este adevar si care minciuna, trebuie sa iei in considerare faptele ce se intampla dupa ce spui ceva. In cazul tau nu se mai intampla nimic pentru ca nu mai spui nimic deci minti 1 cu 0 in logica iti da 0.
Citeste inca odata, spune "Cand afirma acest lucru." Cu alte cuvinte, este vorba de afirmatia tocmai facuta si nu de viitor. Nimeni nu a spus " eu voi minti ".
Cand afirmi ca spui adevarul si minti sau afirmi ca minti si spui adevarul tot minciuna este. Poti sa te contrazici cat vrei dar nu este nicidecum un paradox. Pe vremea lui Eipmenides ala nu exista logica aia inca omorau femeile cu pietre. La nivel de afirmatii, adevarul este pur, acesta nu are nevoie sa fie dedus sau demonstrat, mai ales la o afirmatie atat de simpla. Cand vorbesti de adevar si de minciuna nu exista zone gri. AI mintit sau ai spus adevarul. Orice zona care tu o consideri gri este de fapt minciuna. Sper ca m-am facut inteles.
Sa ca presupunem urmatorul exemplu "Eu acum mint" este adevar. Daca este adevarat, inseamna ca mint, pentru ca e adevarat. Dar, in acelasi timp, inseamna ca e adevarat si nu e minciuna pentru ca asta e prima conditie.
As face la fel si cu conditia 2, ca exemplu, dar mi-e lene. Stiu ca pentru unii paradoxurile pot fii mind-bows, dar asta e... Nu trebuie sa incerci sa le combati doar pentru ca nu le intelegi
"Eu acum mint" este o absurditate(sa demonstrezi la nivel de afirmatie daca este mincinos sau spune adevarul) iar absurditatile nu exista, daca exista da-mi un exemplu. Elementul comun al absurditatilor este acela ca te lasa sa le vezi doar dintr-un plan dar mai exista cel putin inca un plan din care ne putem da seama ca totul este o cacealma adica o minciuna. Ca la alba neagra. Este o cacealma de intrebare nicidecum mare filozofie.
Paradoxul constă în imposibilitatea de a stabili valoarea de adevăr a afirmaţiei mai sus enunţate.
Într-adevăr, dacă omul spune adevărul înseamnă că minte şi viceversa, dacă minte, înseamnă că spune adevărul.
Spune adevărul. Dacă nu spune adevărul ar însemna că nu minte, ceea ce este contrar cu ce-a spus.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
