Unde credeti ca exista adevarul, in lumea ideilor, teoríei, gandurilor, logicii sau in lumea obiectelor, faptelor, sensibilului si a-l experientei?


De exemplu va ganditi la o ciocolata iar acest obiect incepe sa va trezeasca placerea experientei fara nici o interferenta mediata ci doar pe baza de stimul-raspuns imediata fara o procesaré si reflexie lógica. Acceptati acest realism? Este de incredere?

Sau ganditi logic, analitic, prudent si stabiliti un adevar al gandirii dupa care va ghidati si respingeti experienta sensibila. De exemplu stabiliti o judecata rationala in care alcatuiti o propozitie dupa care va ghidati. De exemplu ganditi ca nu vreti sa mancati ciocolata pentru ca sunteti in post si vreti sa mancati mai sanatos. Stim ca pestii vad momeala insa nu au ratiune. Daca ar avea ratiune care a fi adevarul? Momeala sau pescarul? Si care este distinctia dintre perceptie si ratiune? De ce trebuie sa conducta ratiunea si nu sensibilul, perceptia? Perceptia ne poate duce la pierzare?

Care argument are mai mare greutate pentru voi? De exemplu Leibniz si Scolastica vorbeste despre "adevaruri ale ratiunii" si "adevaruri ale corpului/sensibilului. Deci este lupta dintre idealism si realism ingenuu. Ar exista o cunoastere in exterior fara o minte/ratiune/inteligenta? Sau totul a fi mort, gol, dezordine, fara sens si haos?

De ce vrem sa constientizam, rationalizam sau explicam lucrurile daca ele exista in exterior? Exista o cunoastere obiectiva sau depinde de subiectivitatea/ratiunea/sinele nostru pentru a-i da unitate? Unde se afla cunoasterea in noi sau in obiectul/lucrul din afara?

De exemplu solipsismul sau ipseitatea spun ca exista doar lumea mintii nu si lumea externa. Sau innatismul spune ca nu ne nastem cu tabula rasa ci cu anumite categoríi ale sinelui. De exemplu Kant vorbeste despre categoríi ale adevarului a priori. Sau Platón despre reminiscenta(un fel de instincte morale). Sau Stoicii despre ratiuni seminale sau legea naturala.

Buna.Cred ca aleg a doua varianta? Not sure. Eu nu mai vad ciocolata ca pe o experienta placuta, ci doar ca un lux de pe urma carora populatiile din tarile subdezvoltate sufera.Sau as putea spune ca e o nevoie de dulce care poate fi satisfacuta din cand in cand, avand si beneficiile pentru sanatate ale pudrei de cacao, pentru cei care nu stiu ce implica productia ei.

Ca fapt divers, aceasta se obtine din boabe de cacao, culese de oameni abuzati de patron, care nu sunt platiti corect, fortati sa lucreze la negru pe 2 lei pe zi. Multi habar nu au de existenta ciocolatei.Deci daca doreste cineva sa cumpere, de cautat simbolul Fairtrade https://c8.alamy.com/comp/E8T0E6/fairtrade-milk-chocolate-E8T0E6.jpg de pe ambalaj (comert echitabil), care garanteaza ca acei culegatori sunt platiti salariul minim, au asigurare de sanatate si alte beneficii (minime) ale unui angajat din acest secol.

Sorry for the rant, imi dau seama ca raspunsul meu nu are treaba cu aceasta categorie.Dar am considerat important sa spun o realitate, un adevar despre care nu aflam la stiri(poate nici de pe net, din cauza algoritmilor). Existe documentare pe tema asta, pentru cine vrea sa afle mai multe.

Adevărul nu există în sine, și nu îl poți căra cu roaba.

Sa spunem ca acel lucru sensibil devine o cauzalitate pentru tine si incepe sa te determine absolut. Ti-ai pierde autocontrolul si ti-ar dezvolta akrasia.

Ai mai avea aceeasi asertiune pozitiva despre acel lucru sau ti-ai forma o asertiune negativa?

Pana la urma care asertiune este mai adevarata despre acel lucru? Substanta lui care lucreaza sensibil sau esenta care iti produce durere?

Realismul asta exterior iti vorbeste despre adevar si minciuna sau mintea ta, conceptul tau despre el? De exemplu drogul are o constiinta a minciunii pe care o descoperim prin el siesi sau adevarul il descoperim prin minte? Ce metoda folosim cu drogul ca sa ne vorbeasca despre sine ca produce durere? Are gura? Ne vorbeste ca el este rau sau doar exista ca forma sensibila? Ne spune ca el inainte era Gradina Edenului iar din cauza pacatului a ajuns padurea intunecata? si asa cum spune ca din cauza pacatului a intrat pathosul si concupiscenta in el? (2 Petru 1:4). Cum descoperim ca acest fapt este periculos? Perceptiv si sensibil sau folosim o metoda pentru a descoperii cauzele lui. Iar metoda asta de unde vine, de la telescoape sau de la noi? Cum ne decidem noi sa luam telescopul in mana? De ce nu ne bazam pe observatia noastra? Si de ce pozitivistii astia care sunt la putere (in sfera lui Iisus la a-l doilea motor sau cauza (legea naturala) care misca lumea nu ii vedem drogati? Hai ca despre Nietzsche se spune ca era un drogangiu insa politicii astia care s-au catarat la motorul Lui Iisus si misca lumea ca regi de ce nu ii vedem foarte materialisti dupa cum vorbesc? Ce scenariu ii asta? Deca tot ne spun ca adevarul este sa bagi mana in foc, de ce nu baga mana in foc? De ce ne vind toata ziua materialismul lor?