In bratele sotului meu. Oriunde am fi. In rest, deocamdata nu ma simt nicaieri acasa, nici la mama, nici la bunici, casa mea n-o am deocamdata.
Singurul loc care a facut sa ma simt ca acasa a fost la bunici. Mai demult mergeam des in vacante in Bucovina impreuna cu parintii. Au fost acolo oameni care s-au straduit sa faca, sa ma simt ca acasa. In nici o alta parte nu m-am simtit ca acasa.
Poate parea ciudat dar eu acasa ma simt cand sunt in natura sau pe strazi. Seara tarziu, ma plimb pe strada ma uit la luna si stele. Imi pun ordine in ganduri. Atunci ma simt eu acasa.
In casa mea si aiubitului, inainte ma simteam "acasa" la mama. dar cum nu am mai fost de cativa ani nici nu mai stiu cum este sentimenul asta.
Am crezut la un moment dat că l-am găsit, dar acum nu mai sunt atât de sigură.
Ascultam la un moment dat o melodie de la Veritasaga şi m-au impresionat foarte mult versurile (apropo de "acasă"):
Acasă e locul unde îţi este inima
Acolo unde oamenii nu te lasă să cazi, e acasă
Acasă e locul unde îţi e mintea
Acolo unde fiecare lucru îţi spune ceva e acasă
Acasă e locul unde îţi e pacea
Acolo unde chiar şi cel mai rău necaz te lasă în pace până dimineaţa e acasă
Acasă e locul unde ţi-e zâmbetul,
Acolo unde te trezesti râzând e acasă
Acasă nu se cumpără,
Acasă nu se uită,
Acasă nu se schimbă,
Acasă nu se mută,
DOR DE CASA
In masina mea. sau in natura, stiu ca pare ciudat dar in cazul meu e perfect explicabil
In autobuzul 121 sunt client fidel.ar trebui sa mi faca reducere de pret.sau tratament diferential...pentru ca niciodata nu i am inselat nici cu tramvaiul si nici cu taxiul...
Eek. super tare partea cu 121
cat despre mine...acasa la mine ma simt :
-vara cand pot sa stau noaptea pe balcon, singura... fara sa ma deranjeze nimeni(cand restul lumii doarme), ascultand muzica, gandindu-ma la toate cele si uitandu-ma pe cer
-sau in vacante cand ma duc la tara:X.si sunt inconjurata de prieteni
-cand sunt cu nebunu de varmiu sau cu una din prietenele mele cele mai bune/ indiferent de loc
Uite sincer, acum 2 ani am fost si eu plecat in afara din tara pentru un timp. a fost prima mea experienta departe de tot. am fost plecat doar cu un prieten si mereu ma gandeam acasa, oare ce face fiecare in parte. acolo printre straini ma simteam mereu in nesiguranta, mi se parea ca oricand poate sa vina cineva sa imi faca rau, dar in momentul cand am trecut granita si am auzit pe toata lumea ca vorbea romana, deodata m-am simtit acasa, in siguranta, desi inca nu eram acasa langa cei dragi, dar aveam sentimentul de casa, nu stiu, asa a fost la mine in momentul respectiv.
In sala de sport la antrenament. Joc baschet de 7 ani.
acum sunt arbitru si tot in sala de sport la meciuri ma simt ca acasa
Acasă... Acolo unde am copilărit, pe străzile care altădată pentru mine erau niște cărări fermecate, acolo unde am învățat sa scriu, unde jucam țară țară vrem ostaș sau omu negru, acolo unde iarna ne dădeam cu sania din zi pana în seara.
Păcat însa ca nu pot ajunge atât de des precum mi-as dori în locurile alea
In primul rand... in casa parinteasca . apoi la prietena mea cea mai buna, cu care impart orice. la teatru. in cafeneaua mea preferata, unde se pune cea mai buna muzica, cel mai primitor decor... si o sa sune ciudat, dar sunt multe locuri gen strada pe care am copilarit, unde simt ca as putea dormi sub cerul liber ma incarca cu o energie atat de pozitiva. in centrul vechi al orasului, inconjurata de arhitectura aceea veche si absolut superba. eu chiar ma simt ca acasa in astfel de locuri .