Dacă sună ceva mai academic, exotic şi mai puţin pueril şi bizar, nu înseamnă că este şi adevărat (asta ca să-ţi răspund totuşi pe scurt, dacă tot mi-ai cerut părerea).
Ai dreptate.
Ideea că sentimentele, gândurile, conştiinţa, personalitatea (totalitatea proceselor afective, intelectuale şi voliţionale)...sunt independenţi de creier şi pot exista în lipsa lui şi mie mi se pare bizară.
Seems legit for me...
http://www.esoterism.ro/ro/7corpuri.php
http://naturadivina.com/2012/06/02/cele-22-de-corpuri-de-lumina/ (FOARTE INTERESANT)
Voiam sa vezi si tu raspunsul, am chef de o discutie despre acest lucru. :-?
Eu nu sunt impresionată şi privesc astfel de poveşti cu o mare doză de scepticism. Tu...fă ce vrei.
Nici eu nu le privesc diferit, dar pare o varianta posibila. Si spre deosebire de alte chestii, asta are sens macar.
O spun ca şi cum nu am chef de discuţii inutile, la care m-ai invitat.
Ce repede te-ai editat...
Da. Am raspuns pe moment, total aiurea. Daca n-ai chef, ok...
Vezi ca e pseudoscience masiv ce pui pe aici, si unele chestii sunt duse pe aratura rau.BTW, ezoterismul e in genere chestie promovata de masoni, nu pare prea ok zona din care vine
How bizarre, how bizarre... https://www.youtube.com/watch?v=aAxFc1k-2wA;))
Si-mi spui asta pentru ca?
Btw, cum adica "duse pe aratura rau"?
Pai tu te-ai uitat sa vezi ce aberatii scriu site-urile alea pe care le promovezi? Ce zici, crezi ca vreunul din aia de pe site-urile alea are macar vreun strop de idee despre cunoastere autentica? Bunaoara, filosofie greaca (adica niste chestii cunoscute de omenire de vreo 2500 de ani).Sau orice altceva autentic.Sigur, un site pe net e mai comfortabil (citesti un articol si crezi ca ai aflat tot ce se putea afla), dar in realitate chestiile alea sunt nu doar un mare zero, sunt si nocive, pentru ca sunt complet false si pretind ca iti ofera cunoastere, cand in realitate sunt niste nonsensuri.E ca si cum cineva te-ar invata la mate ca 2x2 fac 9.
Dacă sună ceva mai academic, exotic şi mai puţin pueril şi bizar, nu înseamnă că este şi adevărat (asta ca să-ţi răspund totuşi pe scurt, dacă tot mi-ai cerut părerea).
Aici ai dreptate.
Nu cred că extistă acest suflet.Totul e în capul nostru, în mintea noastră; și sentimentele, și conștiința.
Baftă!
Sa sti ca ceea ce spui mi se pare total gresit pentru ca sufletul este de fapt "omul" fizicul este doar un "recipient" pentru suflet. Daca vrei sa vezi pe cineva fara suflet uita-te la un om mort si o sa iti dai seama daca sufletul exista sau nu.
Sufletul sau cum ziceai si tu "constiinta" este independenta de corpul fizic dar corpul este un intermediar intre suflet si lumea noastra pentru ca sufletul nu poate interactiona cu lucrurile fizice din lumea noastra fara intermediar ca de exemplu sufletele care dupa moarte raman pe pamant nu le putem vedea si nici atinge pentru ca desi sunt in aceeasi lume cu noi vibreaza la un nivel mult mai inalt ca oamenii vii la si ingerii sunt un fel de suflete care sunt mereu aici dar nu le putem vedea sau simti pentru ca nu au un corp intermediar.Cat despre faptul ca ne pierdem cunostinta aceasta se pierde in plan fizic pe plan spiritual nu dar pentru ati da seama de asta trebuie sa fi la un nivel spiritual mai inalt.
Mdea, ok.
Asta e motivul pentru care eu nu cred in existenta sufletului, iar daca suflet nu exista, nu exista nici celelalte lucruri care au legatura cu el, rai-iad, reincarnare, creator "inteligent" si "iubitor"...
De acord. Oricum, si daca ar fi sa presupunem ca va continua in vreun fel existenta noastra dupa moarte, asta nu inseamna ca asta va dovedi dreptatea pe care ar fi avut-o vreo religie. O posibila continuitate a constiintei, sa spunem, n-ar evchivala cu existenta "sufletului", asa cum il inteleg religiile, si nici n-ar echivala cu existenta vreunui zeu, mai ales dintre cei inventati de noi pana acum, si mai ales inteligent si "iubitor" N-ar insemna nici ca raiul sau iadul ar exista. Mi-e greu sa cred ca ar exista vreo forma de "judecata" in cazul asta. Ar fi pur si simplu ceva nou. Ceva la care nu s-a gandit inca nimeni. Nu ar fi o situatie din aia in care sa spui ca exista doar 2 variante (ateism si religie), iar daca una se dovedeste a fi gresita, atunci inseamna ca cealalta e adevarata. In niciun caz. Gandeste-te la cate lucruri nu stim despre Univers. Nici ateii nu le stiu, nici religiosii nu le stiu. Suntem cu totii complet habarnisti in legatura cu acele mistere. Deci o astfel de situatia ar fi si aici cu potentiala continuitate intr-un oarecare fel dupa moarte.
Normal ca sansele pentru asa ceva sunt aproape egale cu zero. Sunt mult prea multe probleme la aceasta "teorie".
N-aveam chef de povesti, cu atat mai mult ca erau cu si despre dumnezeu, si nu pe TPU unde raspunzi cand vrei, si ca sa scap de cineva, am zis "e ca si cum ai intreba *de ce exista nisip?*, ma gandeam sa pun intrebarea si la religie, dar parca vad ce raspunsuri de toata jena o sa primesc. Nisipul s-a format in timp, fara vreun scop sau rost (sensuri diferite), nu? Asa e cu tot ce exista, constiinta e doar o modalitate prin care natura asigura continuitatea combinatiilor de elemente supuse pierii.
Noi(care credem in Dumnezeu) vorbim aici de alte procese (la care probabil de referi) care sunt active pana la ultima suflare a omului,pana cand ultima celula din corpul nostru nu isi mai poate continua activitatea. Sunt binecunoscute cazurile de oameni care se trezesc inexplicabil din coma,in timp ce li se recolteaza un organ,etc si care au avut revelatii divine( in timpul starii de "inconstienta",care de fapt e o inconstienta mentala, dar nu si spirituala) sau vindecari miraculoase.
Sufletul(psyhi, nous, pnevma)
la care ne referim noi crestinii e cu totul diferit de asa zisa "constiinta". Sunt legate intre ele, dar starea de inconstienta nu are nicio legatura cu "nefunctionarea " sufletului.
http://www.crestinortodox.ro/......71829.html
"Dupa cum se poate observa, conceptia neotestamentara despre suflet este o continuare a celei vechitestamentare, cu exceptia ca Noul Testament accentueaza asupra caracterului dihotomic al omului si, ce este foarte important, intareste credinta ca entitatea fiintiala, ce poate fi numita psyhi sau pnevma, supravietuieste dupa moarte. "
Constiinta trebuie sa devina ceea ce este, sa ajungi la un fel de iluminare, cred care se face prin pierderea sinelui, a cunostintei, ea este ceea ce doare.
am gasit odata ceva despre o teoria portii
'Another 20th-century theory was gate control theory, introduced by Ronald Melzack and Patrick Wall in the 1965 Science article "Pain Mechanisms: A New Theory".[44] The authors proposed that both thin (pain) and large diameter (touch, pressure, vibration) nerve fibers carry information from the site of injury to two destinations in the dorsal horn of the spinal cord, and that the more large fiber activity relative to thin fiber activity at the inhibitory cell, the less pain is felt.''
imi place cum pe wiki, scrie ca ego death is an is an experience[8][9][10][11][12]
Amnezia asta poate da un alt fel de perceptie asupra lumii
Exista 2 persoane un doctor american stuart hameroff si un fizician britanic Roger Penrose care au dezvoltat o teorie cuantica potrivit careia constiinta/sufletul uman este continut de niste celule numite microtubuli, care se afla la randul lor in creier.Roger Penrose a scris o carte pe aceasta tema ''Mintea noastra cea de toate zilele''El se intraba ca si Eistein, Newton, daca lumea lui Platon (acel topos neutos)nu este chiar lumea noastra fizica guvernata de legile fizicii si ale matematicii, el mai zice (Cea ce stim astazi nu ne permite sa intelegem deacat partial facultatile noastre cognitive.
Nu cred ca o stare de inconstienta e una voluntara vreodata decat in rarele cazuri medicale.intradevar,constiinta e de fapt un proces,mai exact e aceea limita care atunci cand o intreci,cand depasesti limitele morale si etice te avertizeaza ca nu e bine ce faci.e normal ca o spui in felul asta, ca e doar un proces mental, insa vor aparea alti care vor spune ca sunt doua entitati diferite, si ca acea parte spirituala, nu este nicaieri de gasit in interiorul corpului.
fapt care cercetatori englezi il neaga de cativa ani.au descoperit o mica parte din creier care se ocupa cu acest fenomen, constiinta.prin urmare suflet
Sufletul este suflarea de viata.Atunci cand expiri, inspri poti sa iti"vezi" sufletul. Dupa ce mori nu mai poti sa inspiri, expiri pentru ca esti mort.
Da, sunt de acord cu tine.
Mi se pare absurd că oamenii mai cred în existenţa unui suflet, ca o entitate separată de corp şi nemuritoare, după tot progresul şi toate descoperirile din medicină.
Dar creştinii fac ceea ce se pricep ei foarte bine, şi anume, se fac că nu văd ceea ce nu le convine şi nu corespunde cu credinţele lor religioase.
Exista 2 persoane un doctor american stuart hameroff si un fizician britanic Roger Penrose care au dezvoltat o teorie cuantica potrivit careia constiinta/sufletul uman este continut de niste celule numite microtubuli, care se afla la randul lor in creier.Roger Penrose a scris o carte pe aceasta tema ''Mintea noastra cea de toate zilele''El se intraba ca si Eistein, Newton, daca lumea lui Platon
Si eu m-am gandit de multe ori la asta, chiar avem de gand sa postez aceasta nedumerire pe TPU. ...eu o sa ma axez mult in a afla raspunsul la chestia asta, e chiar o mare dilema pentru a mai anticipa atat de mult existenta sufletului. '@-@
In Biblie scrie ca dupa marte primim trup si nume nou, poate ca asa explica religia aceasta. Parca nu e prea verosimil asta cu trup si nume nou, nu? ar fi absurd sa ne schimbam constiinta aceea care s-a pierdut, imediat dupa moarte, parerea mea. Iti imaginezi sa te trezesti dintr-o data alt om, eu m-as speria
Stii, in legatura cu o intrebare de-a mea pe TPU; m-am acomodat cu gandul la moarte, ma gandesc cum era inainte sa ma fi nascut
SAU... poate ca gresec
Exista si teoria cum ca aceasta "constiinta" a noastra e universala, si a existat inca de la inceputul universului. Asta ar insemna ca, intr-un fel, am existat inca de la big bang. Pacat ca nimeni nu-si aminteste nimic de atunci
Da, si eu la fel. Pot sa zic ca m-am acomodat cu asta. E cel mai logic raspuns. Asa cum inainte de a ne naste n-am existat in vreun fel pe care sa-l "simtim", asa nu vom exista nici dupa moarte. Chiar cred ca e o intoarcere la aceeasi conditie, cu singura diferenta ca, de data asta, lasi un corp in urma ta.
Bineinteles ca putem sa ne inselam. E intotdeauna bine sa recunoastem asta. Nimic nu e 100% sigur, dar unele lucruri sunt mult mai probabile decat altele
Asa e.Ma bucur ca esti deschis in a vedea macar posibila si partea religioasa. Cineva mi-a zis ca adevarul e undeva la mijlc si ca nu exista Biblie 100% pura, intr-adevar, s-au facut multe schimbari in timp. Acel cineva cred ca are dreptate. Chiar de-ar exista Dumnezeu, keep calm, el nu este absurd, nu este absurd pentru cel care cauta raspunsuri.
Creierul e hardul constiintei, ceea ce nu inseamna ca ea se reduce la creier.E ca si cum am spune ca vocea mea acum e TPU (pentru ca transmit mesajul prin calea asta). Exista o lege foarte veche, care pleaca inca de la cele mai micute niveluri, si anume "perceptia NU este o suma de senzatii", moment in care asociationismul si mecanicismul in psihologie au cam picat.Prin asta nu spun ca exista un suflet independent de corp (nici nu neg insa posibilitatea asta), ci doar spun ca nu putem reduce constiinta la creier. Urmeaza insa o intrebare interesanta: ce este constiinta? Abia aici incepe un dialog autentic.
Bine, dar stii ca sunt unii care spun ca dupa ce murim, constiinta noastra continua intr-un fel sau altul. Cei religiosi pot interpreta asta ca o continuitate a sufletului intr-o viata de dupa moarte. Problema e ca atunci cand creierul sufera o leziune severa, totul se stinge in mintea acelui om. Unde e atunci acea constiinta care ar trebui sa fie independenta de creier, si sa poata continua chiar si dupa moartea lui? Daca e absenta atunci cand un individ e in coma, de ce am crede ca "revine" atunci cand individul moare?
Si aici exista problemute, cum ar fi ipoteza ca sufletul sa depinda de creier cat timp materia inca mai lucreaza coerent, plus alte ipoteze.Problema mare este ca suntem inchisi intr-o paradigma cu care operam si, voit sau nu, toate rezultatele noastre vor avea un grad de bias.Personal nu cred in ceva ce se desprinde de corp dupa moarte (desi interpretez si inteleg religia in alte feluri, simbolice), dar nici nu infirm ipoteza.Dar intrebarea mai corecta e "ce e constiinta?" si in ce mod operam cu ea atunci cand traim (fie ca suntem religiosi, fie atei, intrebarea asta are implicatii profunde asupra vietii noastre).
Asa e. Poate vom afla si raspunsul la intrebarea "ce e constiinta?" candva. Poate in timpul vietii noastre. Oricum, macar stim unde sa cautam raspunsul: in creier. Si sincer, nu cred ca va fi vreo religie care sa beneficieze cumva de pe urma dezlegarii acestui mister. Si asta daca ne uitam la faptul ca descoperirile stiintifice din ultimele secole n-au prea fost pe placul religiei niciodata. Nu cred ca traditia se va schimba. Religiile sunt cam depasite de situatie de mult.
Vestea proasta arata altfel: nu doar ca putem spune multe lucruri despre constiinta, dar exista n feluri de a o accesa.Asta e cea mai buna dovada ca religia nu e depasita deloc, ba e chiar cu mult inainte ca intelegere fata de neurostiinta (bunaoara, riturile religioase au ca efect neurologic echilibrarea emisferelor, chestie altfel aproape sau complet imposibil de facut - exceptand diverse substante, evident nocive, pe cand stiintei i-au trebuit vreo 2000 de ani sa inteleaga si in termeni tehnici de ce ritul e necesar). Intreaga religie este despre constiinta, relatia omului cu divinitatea si suflet. Daca te intereseaza subiectul "constiinta, constienta, eul uman": http://forum.fight.ro/viewtopic.php?t=2478
Poate fi si coincidenta, riturile implica dupa parerea mea si autosugestia care pune in echilibru emisferele ceea ce religiei i-ar fi venit manusa sa infiltreze prezenta unui zeu in mintea omului, care-l protejeaza si-l ajuta. Concluzia : Autosugestie > autosugestie care acceseaza constiinta
Nope, cu cat studiez mai mult mintea umana (si omul per ansamblu), cu atat cred mai putin in coincidente.Ritul echilibreaza emisferele cerebrale, si treaba asta poate fi demonstrata in mai multe feluri.Intrebarea este insa ce anume impiedica oamenii sa accepte lucruri, chiar si cand ele sunt evidente, venind cu explicatii si rationalizari.@autosugestie: nope, autosugestia nu poate accesa mai mult de cateva straturi ale constiintei, in genere cele mai putin adanci. Poti sa-ti vindeci o durere de cap cu autosugestie, poti sa-ti cresti motivatia, DAR nu poti schimba radical chimia creierului.Iar descrierea biblica a unor fapte are radacini atat de adanci inauntrul omului, incat e pueril sa ne gandim ca e vorba doar de autosugestie (foarte bine, si triburile primitive aveau autosugestia, dar cea mai simpla exegeza biblica e cu ordine de marime mai dificila decat analiza unor poezii dificile, tocmai pentru ca nimic de acolo nu e superficial). Sugestia mea: nu iti cere nimeni sa crezi sau sa nu crezi in existenta sufletului, dar e de datoria noastra sa incercam sa fim mai putin superficiali cu lucrurile pe care nu le cunoastem... poate tocmai pentru ca nu stim ce pot cunoaste ele inauntrul nostru
Pe tema asta am citit o carte foarte buna de teologie ortodoxa (poate ai auzit de ea, caci si unii care studiaza separat de teologie aceste fenomene, au citi-o) :
Psihoterapia ortodoxa-Stiinta Sfintilor Parinti, de mitropolit Hierotheos Vlachos
http://www.librariasophia.ro/......-1114.html
O alta carte foarte interesanta este (desigur, pentru cei ce cred in Dumnezeul biblic, Iisus Hristos, pacat etc) :
Terapeutica bolilor spirituale, de Jean-Claude Larchet
http://www.librariasophia.ro/......so-73.html
Si cu care parte din creier zici asta? Cumva cu Broca si Wernicke? Ok, nu iti place religia, dar macar studiaza bine stiinta, daca tot te pricepi sa "demonstrezi" chestii despre religie.BTW, vorbesti cu un ateu, ex militant timp de vreo 4 ani.Stiu toate cliseele din zona asta, si am si venit eu personal cu cateva.Recunosc, slabe.
Ma refer la constiinta de sine. Nu cred ca atunci cand esti inconstient mai ai constiinta de sine.
Cum ramane cu acei oameni care spun ca in urma unui transplant de inima au amintiri ale celor de la care le-a fost transplantata aceasta?
Nu stiu cum ramane. Singura explicatie ar fi ca in inima se stocheaza anumite informatii. Pare stupid, dar alta varianta nu stiu daca exista. Oricum, asta nu stiu daca are vreo legatura cu presupusul "suflet" pe care l-am putea avea.
Nu prea am inteles ce vrei sa spui dar sa stii ca fiecare este constient de ce face.
Salut! Aici depinde, eu nu cred ca exista acest " suflet " care se presupune a fi " cheia sentimentelor noastre " totul depinde de creier, nu de suflet sau alte tampenii de genu'. Asta este parerea mea, pana acum nu s-a dovedit ca exista asa ceva, eu sunt ceva de genul : Nu cred pana nu vad. (asta exceptand religia) Sper ca ti-am fost de ajutor!