Universul asta este cu adevarat real,sau suntem noi idioti si n-avem capacitatea sa vedem realitatea pura? universul acesta mi se pare ca este privit din mai multe unghiuri, depinzand de starea fiecarui om si de inconjurimile care il inconjoara.De exemplu eu daca merg la plimbare in parc cu Mama vad lumea inconjuratoare altfel decat daca as merge de unul singur sau cu prietenii.Sa fie universul un rezultat psihic creat de oameni,sau universul exista cu adevarat si a fost creat de un x creator, iar noi il vedem din mai multe unghiuri in diferite ipostaze?

Ps:Sunt paranoic pentru ca orice e posibil si totul poate fi pur si simplu iluzoriu.

Uuu, poate traim in mintea unui copil. Sau poate suntem personaje desenate pe hartie de vreun artist. Poate ca personaje, jucam intr-un film ceva, iar adevaratii oameni ne privesc in timp ce ne punem intrebari despre propria existenta.
Poate suntem in coma de 20 de ani, iar tot ce vedem si simtim.e doar o smecherie de-a creierului.
Poate oamenii din jurul nostru sunt doar reprezentari de-ale noastre, si exista doar in imaginatia noastra.
Poate am murit deja, iar asta e doar viata care ni se deruleaza in fata ochilor.

E real ceea ce simti, vezi si atingi. Daca e doar o iluzie, n-o sa regret ca am trait-o.

Nu e real mă. L-am programat eu aseară că mă plictiseam.

Universul este asa cum il poti percepe tu cel mai bine.

"Si esti cu adevarat liber, cand descoperi ca nimeni nu poate sa aiba cu adevarat dreptate "

Viata, universul, tot ce ne inconjoara e subiectiv. Fiecare om raporteaza la sine tot. Unii vad moartea ca pe o trecere, ca pe un prag, dincolo de care experienta sufleteasca va continua, altii o vad ca pe un sfarsit si atat. Dincolo de certitudinea proprie, care la randul ei se poate transforma intr-o incertitudine cand incepi sa iti pui niste intrebari, as putea spune firesti, tot ce se intampla in jur e oarecum suspendat. E vorba aia, crede si nu cerceta, dar problema apare cand vrei sa cercetezi, si totusi nu poti sa te increzi decat in ceea ce au cercetat altii, lucru care intr-o oarecare masura poate fi subiectiv. Personal, cred ca totul se intampla cu un motiv. De multe ori m-am gandit ca suntem pur si simplu niste marionete, dar in acelasi timp ma gandesc la ce am folosi ca simple marionete. Cand incepi sa iti pui o tona de intrebari si in fiecare vezi o teorie a conspiratiei, ti se pare ca deja totul e indreptat spre tine si te copleseste facundu-te sa iti pui si mai multe intrebari. In orice caz mintea umana e limitata si nu putem schimba asta. La urma urmei ceva totusi exista, ca ii spunem univers sau nu. As putea vorbi o zi intreaga despre asta... Continua sa iti pui intrebari si nu a lua ca pe o paranoia, te va ajuta sa te dezvolti din punct de vedere mental.

Totul este doar o iluzie. A venit din nimic trecand prin secole ca sa travenseze din trecut in prezent pana in voiitor lasand semne, uneori aceste semne sunt ascunse sub umbra, ca numai "cititorul" sa-l inteleaga. Daca cineva vine cu credinta mare poate deschide umbra ca pe o carte si va vedea filele ei stralucitoare, astfel ne luinanandu-ne calea. Insa daca cineva nu are deloc credinta stalucirea se incuie in umbra si dispare in intuneric!

Fiecare traieste in mintea lui adica fiecare vede lumea din punctul lui de vedere fiind separati dar si impreuna in lume