Insasi expansiunea universului ne dovedeste ca avem un univers finit. Astfel, logic vorbind universul ca fiind infinite contrazice insasi continuum-ul spatiu-timp, pentru ca daca ar fi infinit ar insemna si automat ca exista...din totdeauna, pentru ca tot ce are un inceput are si un sfarsit.
Mersi
Cu alte cuvine, daca spatiul este infinit este obligatoriu sa existe dintotdeauna (pentru ca nu a inceput niciodata)...DAR, ceva ce exista dintotdeauna nu este obligatoriu sa fie infinit in spatiu.
PS: deci pana la urma mai are vreun sens cuvantul,, infinit'' in stiinta sau fizica?! Nu vreau sa ma grabesc cum am facut si cu,, nimicul''...
Ceva ce "exista dintotdeauna" are N sanse, posibilitati si probabilitati sa se si sfarseasca, aceasta reiese din explicatia notiunii de "infinit" de mai sus.
Nu exista nimic "infinit", deci nici spatiul nu este infinit.
Ceva ce poate sa fie comprimat pana la anihilare de o forta cum ar fi gravitatia, se intelege de la sine ca NU este infinit.
Daca e expansiune poate fi infinit? e in expansiune nici finit nici infinit, un tren care merge pe o sina are o sina finita sau infinita si daca da unde se opreste universul?
de ce l-ai bagat pe dumnezeu in chesti de stiinta, de dumnezeu vb cand vb de basme acuma vb de realitate, cum a aparut dumnezeu cum a creat univers din nimic?
Este finit, si noi la fel. Iar daca d-zeu e in toti oamenii, atunci chiar ca e un zeu imperfect. Din ultima propozitie n-am inteles nimic. "Viata universului caii lactee", wtf? Tu stii ce-i aia calea lactee macar?
Prin Dumnezeu nu se intelege exclusiv divinitatea crestina.
Cand spunem "Dumnezeu" este similar cu a spune "divinitate", "Demiurg", "esenta a lucrurilor".
"Nu, natura e universul, nu d-zeu. Orice forma de personificare a naturii e eronata."
Fals. Dumnezeu nu trebuie sa fie ceva,el poate fi un "principiu activ", sau acel ceva ce numim "tot".
Daca prin Dumnezeu intelegi totul,iar Universul reprezinta totul,atunci afirmatia este corecta.
Daca prin Dumnezeu intelegi informatie, lege, oranduire a lucrurilor, iar Universul exista pe baza acestora,atunci afirmatia iar este corecta.
Daca prin Dumnezeu intelegi existenta in sine,atunci afirmatia iar este corecta.
Dar cand oferi termenului "Dumnezeu" acceptia pe care ai invatat-o la gradinita > "Om magic ce pluteste pe un nor." atunci desigur ca panteismul nu-ti mai pare logic.
Panteismul identifica Universul cu Dumnezeu, dar si pe Dumnezeu cu acesta. Din aceasta cauza afirmatia ta este falsa, aici neexistand nicio personificare.
Daca am spune: Dumnezeu=om ce sta pe un nor \
Dumnezeu=Univers \ ======> Universul=om ce sta pe un nor.
Atunci da, vorbim de o personificare.
Dar cand spunem:
Dumnezeu = Universul
Universul=Dumnezeu
Atunci nu mai vorbim de o personificare, pentru ca panteismul ofera ca singura definitie a divinitatii "universul".
De ce ar fi Dumnezeu care este Universul o personificare a Universului?
De ce ar fi Universul o personificare a sa?
Tu spui: Natura este Universul.
Eu definesc Natura asa cum a definit-o Spinoza, sau mai corect definesc divinitatea, si spun: Natura este Divinitatea.
Ce este divinitatea?
Pai divinitatea este natura si nimic mai mult.
Dar noi romanii cand spunem "d-zeu", la ce zeu ne referim? nu la zeul crestin? Original asta a insemnat. Bineinteles ca acum se trezesc tot felul de oameni sa foloseasca acest termen pentru a defini altceva, dar de ce mai pastreaza atunci acest nume? Daca se refera la altceva, si nu la zeul crestin, de ce nu inventeaza un alt nume macar? Sau denumire, ma rog, cum vrei sa-i zici.
Toata filosofeala asta e inutila. Atat timp cat "zeifici" natura sau universul in acest fel, nu faci altceva decat sa repeti vechea eroare a primilor oameni care au inventat zei, adica sa transpui conditia umana asupra lumii inconjuratoare. Aici poate trebuie inventati noi termeni, nu "divinitate", "dzeu" sau "zeu". Sau daca nu inventezi noi termeni, macar foloseste "univers" sau "natura". Nu vad de ce astia nu ar fi de ajuns.
Se pare ca trebuie sa explic notiunea de INFINIT tocmai la intrebarea ta.
Nu e usoara, nu o cunoaste foarte multa lume, implica un paradox, si daca o intelegeti, poate terminati cu intrebarile tampite despre "infinit"...
Pentru ca un... ORICE sa fie infinit, trebuie sa beneficieze de o viata infinita.
- NU poti sa afirmi despre un CEVA aparut, nascut, facut, format etc in urma cu UN NUMAR de N ani, ca este infinit.
Reiau: Ca universul sa fie infinit, ar trebui sa aiba o viata infinita, si aici intervine un paradox:
Asa stand lucrurile, ORICE influenta, fenomen sau proces care ar determina distrugerea eternitatii universului, ORICAT de incet sau improbabil, AR TREBUI SA SE PRODUCA totusi odata si odata, actionand in cadrul infinitului.
Prin urmare, daca universul era infinit, el ar fi murit deja.
Greu, nu?
Ilie Dobre-i infinit cand da gol Romania.
http://www.youtube.com/watch?v=17NxCW8pOGk
Legat de univers, nu suntem nici macar aproape de a afla raspunsul. Orice presupunere este strict la plesneala. Nici cei mai inteligenti oameni de stiinta n-au putut sa dea un verdict.
Cat despre noi, logic ca suntem finiti. Doar prostia din noi e infinita.