Unul dintre cei mai talentati poeti englezi ne-a dat acest sfat, ca sa ducem o viata armonioasa: "Iubeste-i pe toti, ai incredere in cativa si nu face rau nimanui" Eu sunt singurul caruia i se pare imposibil de urmat acest sfat?

Nu. Aceasta este una dintre interpetarile pe care le detest eu din tot sufletul meu (cel prins in lanturi si tinut captiv in cusca deceptiei si ipocriziei) despre societate portretizand-o ca pe o pictura de gradinita, roz si inflorata in care nu exista pic de imperfectiune sau jignire. Eu musc salbatic (dupa cum m-a antrenat aceasta societate) din realitate si o tratez exact cum trebuie. Societatea in care ne aflam noi este de o ticalosie inimaginabila iar daca nu indraznesti sa o tratezi ca atare cazi prada viciosului om care te va manca de viu cu prima ocazie. Oricat de mult te-ai stradui sa dai dovada de fals caracter pur si ireprosabil nu poti sa ascunzi in strafundurile fiintei tale o sete de sange si moarte fata de diverse caractere ce ne cladesc "minutata" comunitate.

Nu esti singurul, nu poti iubi pe toti in conditiile zilelor noastre in care, rare cauze, chiar unul din membrii familiei(nu ma refer mama, tata, sora, frate) iti fac rau, cu increderea in oameni eu sunt la pamant dupa cate am patit nu mai am incredere in nimeni, doar in mine, iar sa nu fac rau nimanui nu zic ca e imposibil, exista cineva deasupra noastra care judeca si pedepseste in locul nostru. O seara placuta.

William Shakespeare, nu?
De iubit nu o sa-i poti iubi pe toti, oricat ne-am minti!
Cu încrederea e iarăsi foarte greu...
Răul? Nu l-aș face intentionat.

Nu pentru ca oricat ai incerca si ai reusi sa faci acestea, cineva va profita si o va lua ca pe o slabiciune, si va ataca ceea ce el va crede ca e un punct sensibil ..si probabil va patrunde si te va distruge din interior

Nu esti singurul...

Ai auzit de utopie?

Asta daca vrei sa fii calcat in picioare.

Evident, este exact conceptul pe care eu nu il inghit si contest neincetat. Nu suport expunerea societatii intr-o lumina imbecila unde totul este ca la ca carte si ideal. Oricat de mult ai vrea sa o aduci in stadiul ala este imposibil tocmai asta este si problema la utopie. (p.s. stiu ca este vorba doar de imaginatie si speranta, insa eu pur si simplu nu inghit aceste conceptii)

Unul dintre cei mai netalentati poeti (eu), iti spune ca ai dreptate, in ceea ce priveste concluzia trasa de tine. Poetul englez si-a dat cu parerea din pdv-ul lui. Asta nu inseamna ca este o regula universal valabila.

Insfarsit! Cineva care gandeste ca mine. Cineva care vede adevarut din spatele cortinei de catifea.

Un tip spune ca ar fi bine daca ar fi asa, iar tu spui: "Cum sa inghit asemenea mizerii? Nu exista asa ceva!", desi nenea ala nu aspus ca asa este, ci ca asa ar fi bine.
Intr-un fel:
-Cat e ceasul?
- Nu conteaza ora, mi-e sila de ea! Nici nu vreau sa te mai intalnesc in viata mea, jegosule!

S-a produs fenomenul foarte des intalnit de "misunderstanding". Ai interpretat gresit ce am vrut eu sa spun. Degeaba niste oameni invinsi de saltabticia de afara care stau retrasi intr-un colt cu ei insisi lacrimand fiecare suflet pierdut in van si scriind cu sangele a milioane de persoane care si-au dat viata pentru un viitor mai bun (ca el, ironic sa rada in final cu mainile in solduri avand la picioare cocalarii si manelistii de astazi care ne-au facut de ras propria rasa si nu numai natiune soptind "Am invins"), in speranta ca maine soarele v-a rasari si o forta (inexistenta) a binelui v-a interveni si intoarce foaia facand dreptate. Daca aceste tipare de oameni au pus pe hartie gandurile lor exagerat de roz mangaind societatea asta deplorabila si hranind-o cu falsa nadejde, sperand ca astfel, nu il v-a musca asa cum a facut-o cu ceilalti indivizi nu inseamna ca eu trebuie sa casc gura si sa am o "revelatie" de tipul:
-Vai ce om rau am fost, trebuie sa schimb asta astfel totul va fi mai bine!
Din contra, cu cat esti mai bun cu atat esti mai vanat. Nu mai este cale de intoarcere din aceasta paragina pe care ne bazam atat de mult mandrindu-ne ca facem parte din ea.

S-a produs fenomenul foarte des intalnit de "misunderstanding". Ai interpretat gresit ce am vrut eu sa spun. Degeaba niste oameni invinsi de salbaticia de afara care stau retrasi intr-un colt cu ei insisi lacrimand fiecare suflet pierdut in van si scriind cu sangele a milioane de persoane care si-au dat viata pentru un viitor mai bun (ca el, ironic sa rada in final cu mainile in solduri avand la picioare cocalarii si manelistii de astazi care ne-au facut de ras propria rasa si nu numai natiune soptind "Am invins"), in speranta ca maine soarele v-a rasari si o forta (inexistenta) a binelui v-a interveni si intoarce foaia facand dreptate. Daca aceste tipare de oameni au pus pe hartie gandurile lor exagerat de roz mangaind societatea asta deplorabila si hranind-o cu falsa nadejde, sperand ca astfel, nu il v-a musca asa cum a facut-o cu ceilalti indivizi nu inseamna ca eu trebuie sa casc gura si sa am o "revelatie" de tipul:
-Vai ce om rau am fost, trebuie sa schimb asta astfel totul va fi mai bine!
Din contra, cu cat esti mai bun cu atat esti mai vanat. Nu mai este cale de intoarcere din aceasta paragina pe care ne bazam atat de mult mandrindu-ne ca facem parte din ea.

Rar intalnesc pe cineva care sa gandeasca la fel ca mine si aiba aceleasi conceptii fara sa le conteste sau sa ma considere un om pierdut antisocial care vede numai negru. Din pacate sunt prea putini oameni care infrunta crudul adevar si prefera sa ramana inca pe scaunul din sala sperand ca dupa cortina de catifea sa ii astepte un spectacol roz bombon.

Stiu la ce te referi si intr-un fel, ai dreptate, insa ai raspuns altei intrebari.

Eu cred ca este ceva normal, ce face parte din realtitate si cred ca o sa evolueze la ai incredere in toti

Nu (stai linistit), nu poti fii perfect incat sa ii iubesti pe toti