V-ati constientizat vreodata emotiile (tristetea, nelinistea, durerea) care apar in voi cand pierdeti ceva/pe cineva? V-a trecut prin gand sa va aruncati privirea pentru o clipa in voi, in corpul vostru si sa observati acea "strangere de inima" si durere apasatoare in voi? Daca da, ati reusit sa va mentineti o perioada concentrati in interiorul vostru pur si simplu pe observarea acelor emotii / sentimente? Cum v-ati simtit apoi? Si de ce credeti ca ati simtit ceea ce ati simtit dupa constientizare.

Cine si-a atins propria constiinta va avea mereu un observator in turnul de control al "fiintei". Daca tu ai facut toate astea si esti "om", ce te face sa crezi ca ceilanti oameni nu o fac?

Intotdeauna imi constientizez emotiile, "punand mana pe ele", le stapanesti mai usor.

Copile(îmi permit sa îți spun copile,deși nu știu ce vârsta ai )atenție,pentru ca"atunci când te uiți în abis,și el se uita în tine"! ce nevoie ai sa conștientizezi durerea? Ce,nu îți ajunge? Sa te ferească Dumnezeu sa ajungi sa "suferi atât de mult încât sa nu mai poți sa spui "sunt fericit""! Durerea,tristețea,orice emoție negativa sunt acolo fără sa ceara voie! sunt mai puternice decât voința,a ta,și a oricăruia dintre noi. Orice om normal pe care îl cunosc(și chiar majoritatea celor anormali)încearcă sa scape cât mai repede. Știu ca fericirea e banala,dar totuși! sau atunci da,exista dimensiunea creativa a melancoliei, când ești dus pe
gânduri și creezi ceva frumos.Dar tristețe de dragul tristeții? Dragule, nu ai suferit niciodată

@Joanne @Morenna @Prazul dacă aveți neapărat nevoie de un sentiment :va recomand iubirea! e mult mai profitabila,zic eu! restul, nu insistați, vin oricum

@Prazul ce se obține după transmutarea sentimentelor? se ...sublimează?

@Joanne sunt de acord cu @harciog toata lumea face asta, într-un fel sau altul-și e păcat sa ignoram bogăția sentimentelor, pentru ca ele ne fac viata frumoasa-sau nu.As merge mai departe, spunând ca noi toți aspiram spre Perfecțiune dar tindem spre a găsi un echilibru.Ma gândesc la vorba lui Iisus,"sa nu știe stânga, ce face dreapta"! NOI alegem la ce dam cu adevărat importanta.

@Joanne îți răspund chiar dacă nu ai vorbit cu mine,sorry doar pentru ca ce ai spus e foarte important:pentru creștini,stările acestea,care pot fi controlate,sunt"dulcețuri amăgitoare" ce vin de la cel rău. Creatorul nostru ne"încânta" sufletul,iar rezultatul e incomparabil,lângă El,sufletul e pur" după asemănarea Domnului"; însa acolo unde exista gânduri și îndoieli,acolo sunt probleme.E păcat sa întinzi mâna și sa musti din mar Dragostea nu ți-o poți apropria, ea înseamna libertate; dar e greu de acceptat, iar sufletul nostru e nedisciplinat

@Joanne uite, nu e nimic deosebit de înțeles tot secretul e sa fii sincera cu tine însuti.Atât.S-ar putea ca viitorul sa îți rezerve câteva surprize pentru mine,Dumnezeu rămâne acel Tata care pentru ca m-a făcut,cunoaște colțurile ascunse ale sufletului meu și știe mai bine decât mine de ce anume am nevoie El îmi ghidează fiecare pas, chiar dacă eu nu îmi dau seama (altfel, decât privind înapoi)

Joanne, aici e secretul : emotiile trebuie observate si traite. Traindu-le fara sa le judeci si fara sa incerci sa le eviti ca si cum n-ar exista, asa cum sustine georgiana, le transmuti. Ce apare dupa transmutare? Inca astept raspunsuri

@Joanne, ai scris "Atunci cand observam ceva incercam sa il intelegem, asa-i?"

Exact invers trebuie sa procedezi la topicul meu . Nu incerca sa intelegi. Nu incerca sa vezi ce il produce. De fapt nu gandi deloc despre el nu-l judeca nu eticheta ca este durere si ca iti place sau nu sa o simti. Ci pur si simplu observa. Atata tot. observa ca atunci cand esti in vis pe post de martor la diferite scene. Atunci cand esti in vis pur si simplu esti un observator si nu judeci sau etichetezi nimic. Esti impartiala. Asa procedeaza si aici. Sunt curios daca vei incerca asta, de starile care apar. Acele stari nu le analiza ci traieste-le. Abia apoi dupa o perioada de timp, poti analiza. Inca astept rezultate

Inca o adaugare @Joanne : te rog sa incerci sa vezi daca exista diferenta intre Tu cea din vis si Tu cea trezita. Cum esti Tu in vis? Fata de Tu cea trezita? Poate ca in vis de multe ori nu iti stii trecutul. Sau poate ca nu ai habar de familia ta. In vis uneori poti gandi intr-adevar insa este posibil ca starea ta de-a fi sa fie diferita de starea ta de-a fi cand esti trezita. Aici ma refer la amalgamul de ganduri despre viitor si trecut. Cand esti trezita, exista un trafic de ganduri neintrerupt care se deruleaza in mintea ta uneori subtil alteori grosolan ca poti gandi cu voce tare. Verifica daca aceasta stare exista si atunci cand esti in vis. Precum stii, in vis ne dedublam in astral, adica, ne parasim corpul fizic si ne intoarcem in astral. Pastram legatura cu corpul fizic prin "cordonul de argint" asa cum e specificat in Biblie. Verifica singura, si trage concluzii.

@Joanne, eu nu mai apartin de nici o religie si prin urmare ceea ce iti spun nu are legatura cu religia chiar daca folosesc cateodata citate din Biblie, o fac pentru a pune in evidenta un inteles profund pe care religia nu l-a inteles nici pana in ziua de azi. Eu sunt liber-cugetator, adica imi formez credinta pe baza experientelor traite si nu pe basme imaginate asa cum fac religiile. De aceea ceea ce te sfatuiesc sa faci este sa incerci tu INSATI niste exercitii simple de autocunoastere, de constientizare si sa verifici daca sunt adevarate. Numai indraznind la autocunoastere poti descoperi acea "imparatie a lui Dumnezeu" despre care vorbeste Iisus Hristos in Biblie desi religia nu i-a inteles sensul profund. Oare degeaba a zis Hristos " imparatia Cerurilor e inlantrul vostru"? Citeste cartea care ti-am recomandat-o si vei inlatura toate confuziile cu privire la cele scrise de mine dar vei intelege si mult mai multe. Dar nu o lectura cu mintea, ci cu sufletul. In timp ce citesti, dupa fiecare fraza intoarce-te putin in situatiile de viata din trecut si vezi daca nu cumva a fost si cazul tau. Aceasta metoda a functionat in cazul meu.

Aproape tot timpul imi constientizez emotiile insa niciodata nu m-am gandit sa-mi privesc sufletul obiectiv. Pur si simplu imi este greu. Cred ca tot ceea ce tine de emotii este subiectiv, si este greu(cel putin pentru mine) sa le observi fara a le intensifica.

Cred ca avem nevoie de putere pentru a ne observa sentimentele fara a ne gandi la altceva...

@georgiana @Prazul
Sincer, intrebarea asta m-a pus pe ganduri. Am stat aseara mult timp si m-am gandit la emotii si mi-am dat seama ca simt totul foarte intens(chiar prea intens). La mine fericirea se transforma in euforie, nelinistea in disperare iar tristetea in (hipo)manie.
Toti spun:"Traieste viata la maxima intensitate", dar nu e atat de bine cand in viata apar si evenimente neplacute care provoaca durere. Durerea la superlativ nu inseamna viata la maxima intensitate. Ea este doar o modalitate inceata de a-ti ucide sufletul...
Toate astea imi bantuie mintea dupa ce am "observat" sentimentele.

Atunci cand observam ceva incercam sa il intelegem, asa-i?
Ei bine, la mine e total invers, deoarece cu cat imi petrec mai mult timp incercand sa inteleg ceva, apar mai multe intrebari care imi dovedesc faptul ca inca nu stiu nimic despre acel lucru...

@Sentinel
Cum pot fi impartiala? Pot privi sentimentele doar cu ajutorul ratiunii, a gandirii. Nu ma ajut de ochi pentru a vedea, de urechi pentru a auzi, de nas pentru a mirosi etc. Pot doar sa ma gandesc. Dar e imposibil sa ma concentrez pe un sentiment fara sa trezesc altele.
Cum poti citi un roman politist fara sa te gandesti cine este autorul crimei, fara ca macar sa incerci sa pui cap la cap toate indiciile?
Pot privi o floare fara sa ma gandesc cat timp i-a trebuit sa infloreasca, fara sa ma gandesc ca fara fotosinteza nu exista. Dar sufletul... Acele trairi nu pot fi "privite" doar. Pentru ca exista in tine si pentru ca sunt cu mult deasupra materiei...

Da...am trecut prin asta.Asa mi-am dat seama ca nu am inima de gheata si ca sunt cu un pas mai aproape de a ma cunoste pe mine insami.Atunci cand incerci sa trece peste momente grele, lacrimile te ajuta cel mai mult...stiu din propria experienta