V-ati gasit fericirea in viata? Va simtiti fericiti si multumiti cum sunteti in prezent, cu viata pe care o aveti?
Eu trebuie sa recunosc ca nu.

7 Raportează Evaluează

Răspuns Câştigător

în 30 Octombrie 2017 | a răspuns:

Nu, mi-am propus sa fac atat de multe anul acesta si nu am facut aproape nimic din ceea ce am vrut initial sa fac. Nu mi-am gasit fericirea, sa fiu sincera nici n-am cautat-o si nu sunt multumita de viata pe care o am, mi se prea putin, nu din punct de vedere financiar sau ceva de genul. Nici o pasiune pe care o am nu am dezvoltat-o in tot acest timp din cauza timpului si lucrurilor inutile pe care le-am preferat sa le fac la momentul respectiv si evident, din cauza parintilor care denumesc pasiunile mele o „prostie cu care nu o sa ajungi nimic in viata" si celebra replica „nu sunt de acord cu ceea ce vrei sa faci, eu nu te mai cresc dupa 18 ani [...]". Sustinere maxima, nu? Oricum, asta e mai putin important. Ideea e ca nu sunt multumita.

Răspunde

în 31 Octombrie 2017 | a răspuns (pentru Ramona3k3):

Dacă nu te supri, comentez și eu. Cauzele pentru nefericire pot fi multe și nu-mi propun aici să le enumăr. Spun numai că unele din ele ne aparțin nouă personal. De exemplu, o atitudine (sau sentiment) nepotrivită (respectiv nepotrivit) față de părinți ne poate influența negativ viața. Tu nu ai scris multe aici despre relația ta cu părinții, dar din puținul pe care l-ai scris se poate înțelege că nu ai atitudinea cea bună. Încearcă, până mai este timp, și fă niște schimbări înspre bine. Îți va fi de real folos pentru reușita în viață. Părinții nu ni-i alegem, ei sunt ai noștri, oricum ar fi ei. E normal să îi respectăm și să îi vorbim de bine cu orice ocazie. Repet, oricum ar fi ei.

Răspunde Raportează Evaluează

Ascunde conversaţia (1 răspuns)

Ordonare:

6 răspunsuri:

Expert TPU

Userul anului

în 30 Octombrie 2017 | a răspuns:

Da, mi-am gasit fericirea in viata, sunt multumita cu ce am realizat.
Dar a fost greu, din prima copilarie si pana la aproximativ 27 de ani credeam ac eu nu voi fi fericita niciodata, ca fericirea este rezervata altor femei, ca eu voi fi mereu singura, trista, anxioasa, ca voi adormi plangand in fiecare noapte (asa cum am facut multi ani de zile) si ca nu voi reusi sa fac nimic bun in viata.
Dar nu cred ca am disperat realmente niciodata. Am fost crescuta de bunica mea, care era o femeie simpla, de la tara (cu studii superioare, e adevarat si lucrand la oras), care avea niste conceptii foarte clare despre viata. Ea sustinea mereu ca singurul scop in viata este sa lasi bine in urma ta, ca fiecare dintre noi, ca individ nu este atat de important, este doar o rotita in angrenajul vietii. Si ca nu trebuie sa cauti fericirea, ci trebuie sa cauti in fiecare zi sa fii bun, generos, demn si harnic. Si ca fericirea adevarata sta in faptul ca reusesti in fiecare zi sa faci asta.
Iar acum, la 40 de ani, ii dau dreptate. Nimic din ce am nu ma face fericita, sunt fericita fiindca stiu ca pot ajuta multi oameni si asta ramane in urma mea.