Omul, ca si orice caine, pisica, gaina este infricosat de moarte. Fara aceasta teama omul nu ar fi supravietuit ca specie. Mai mult chiar, am ajuns sa ne creem zei care sa ne ofere viata vesnica... este greu de acceptat insa omul ca orice din acest univers trebuie sa plateasca cu moarte pentru viata (o libelula traieste o zi, un peste poate un an, un caine 10, un om 100, o broasca testoasa din I. Galapagos poate 800 ani,... o planeta "traieste" cateva miliarde de ani, ideea este ca totul moare, sau mai bine zis: renaste.)
Insa omul poate depasi barierele vietii si sa traiasca sute de ani, o idee il va tine viu multi ani. (Buddha, Iisus, Napoleon... au murit, si au inviat, si sunt mai vii decat multi dintre noi).
Sper ca m-ati inteles.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
"harciog a răspuns:
E o prostie sa se raspunda nu pentru ca instinctiv tuturora ne este frica"
Eu vreau sa cred despre mine ca am reusit sa depasesc faza "instinctului" dar pot spune de ce imi este frica si de ce nu.
Imi este frica... sa nu-mi fi recunoscut toate faptele rele pe care le-am facut pana acum, sa nu ma fi cait pentru ele si sa nu incerc sa le elimin din viata mea. Nu-mi este frica pentru ca sunt crestin si cred in ce a spus Isus Hristos si ce ne-a promis El. Ca moartea nu este decat un somn pana ce El ne va redestepta si ca va reveni pentru a ne oferi o noua viata pe un nou pamant.
"harciog a răspuns:
Danut, explica-ne si noua cum ai depasit faza instinctului care e o latura a subconstientului? "
Prin constentiezarea fenomenului, educare si credinta. Daca ai reciti mesajul anterior ti-ai da seama. Majoritatea crestinilor cred in reinviere (vezi si crezul ortodox), asa ca nu vad de ce mi-ar fi frica de o stare de somn mai lunga sau mai scurta? Dumnezeu ne-a facut fiinte inteligente si "asemanatoare" cu El, daca nu poti "supune" anumite instincte atunci nu esti decat o...primata si nu un om. (nu fac referire la cineva anume).
Cand esti tanar este usor sa raspunzi nu, te gandesti intotdeauna 'mie nu mi se poate intampla, am toata viata inainte', mi-ar placea sa va aud raspunsurile pente 25-30 de ani, pe mine ma deranjeaza sa ma gandesc la moarte, de-aceea, de cele mai multe ori alung gandul a la Scarlett O'Hara-La asta am sa ma gandesc maine, problema e ca tot revin asupra acestui subiect, e in firea omului ca dupa o anumita varsta sa se gandeasca la efemeritatea sa...si sa se teama.
Mi-e frica in putina parte de ex mi-e frica sa ma omor eu sau sa fiu omorata cu cutitu
asta e teama mea de a murii ucisa cu un cutit
inrest nu mi-e frica doar ma gandesc ce exista dincolo de viata. Oameni care au fost in moarte clinica au povestit cum au vazut ei moartea. Dar dc sa nu-i cred in mare parte? atata timp cat eu n-am fost in moarte clinica n-am de unde sa stiu ce este cu adevarat.
Da. Pentru ca stau si ma gandesc si ajung la concluzia ca voi fi despartita de toti cei dragi mie. E adevarat ca e si teama de durere. Multi oameni mor abia dupa ce se chinuie ca lumea. Nu stiu daca imi e teama pentru ca nu stiu ce e dincolo de moarte... probabil. E teama de necunoscut, dar sunt capabila sa accept ca moartea va veni la un moment dat. E la fel de firesc ca si nasterea...
Salut! Da, pentru ca frica de moarte nu este din pricina mortii, ci din cea a vietii, asa cum afirma si parintele Arsenie Papacioc. Vrem, asadar, sa nu ne temem de moarte? Sa traim crestineste! "Celui ce se teme de Domnul, bine-i va fi intru cele de pe urma" (Iisus Shah 1, 13). Cine a trait bine nu poate muri rau. Cine este pregatit de moarte nu se teme de nici o moarte, chiar daca va veni pe neasteptate. "El moare pentru ca nu moare".
Cata vreme traim, sa-L iubim pe Dumnezeu atat cat putem. Viata sa ne serveasca numai spre a spori in dragostea lui Dumnezeu. Marimea iubirii ce o afla la noi moartea va fi masura dragostei de care vom fi cuprinsi pe intreaga vesnicie fata de Dumnezeu.
Cat de multa bucurie ar cuprinde sufletele, daca ar sti cat de mult ne iubeste Dumnezeu si ne asteapta sa-I deschidem (Apocalipsa 3, 20). 0rigen spune: "Dumnezeu mai mult se ingrijeste de mantuirea noastra decat diavolul de pierzarea noastra, pentru ca Dumnezeu cu mult mai tare ne iubeste decat ne uraste diavolul".
Pentru aprofundarea subiectului:
http://www.crestinortodox.ro/carte-915-82001-moartea-137
http://www.crestinortodox.ro/dreapta-credinta/88145-moartea-este-nefireasca
http://www.crestinortodox.ro/......pra-fricii
Numai bine :)
Da, pentru ca nu cunosc acel sentiment, nu stiu cum va fi...ma va durea?! Imi e frica de necunoscut si asta face sa-mi fie frica si de moarte!
Da. Nu vreau deloc sa mor. Nu face parte sub nicio forma din planurile mele, mai am foarte multa treaba pe aici, pe sus.
Cu totii simtit un sentiment de anxietate cand ne gandim la moarte. Daca as muri, as regreta doar ca am lasat in urma persoanele care imi sunt dragi mie.
Sa iti povestesc ceva: Acum cativa ani, sufeream de tanatofobie( frica intensa de moarte) si saptamani intregi nu puteam dormi si ma gandeam doar la ce se va intampla daca voi muri.Eram chiar paranoica si aveam impresia ca in orice moment as putea pati ceva...Imi era teama ca dupa moarte nu voi ajunge nicaieri...pana cand intr-o noapte am avut un vis.am visat ca am murit.imi vedeam inmormantarea, dar simteam un sentiment de liniste sufleteasca.Era ciudat. Ajunsesem intr-un fel de rai si eram fericita. O voce imi vorbea si imi zicea ca exista viata dupa moarte. Urmatoarea noapte am avut un vis asemanator, doar ca acesta era mai explicit. Din momentul acela, am scapat de fobie.si am inceput sa am mai multa incredere in Dumnezeu
Nu. E mai greu sa traiesti printre tot ce exista, printre tot ce te omoara in fiecare zi.
Cine mi-a dat stupid si nefolositor nu a inteles nimic din ce am vrut sa spun! Daca mie nu imi e frica ce vreti, sa mint?
Nu, nu imi este frica... face parte din ceea ce reprezinta un om... e dupa parerea unora sfartitul unei etape numita viata... dupa parerea altora e inceputul a unei noi etape..."viata de dupa viata." Inca nu s-a intors nimeni sa ne spuna cum e dupa moarte...si nici nu vom sti pana in clipa respectiva...(fac ce fac si iar ma abat de la subiect).
Nu pentru ca fiecare din noi se naste spre a muri, si oricit nu ne vom feri de ea nu vom reusi caci o sa ne i'a in imparatia ei, si cine stie poate acolo ne va fi mai bine>? Nu trebuie' sa ne fie frica de ceva ce in mod cert ne pindeste pe oricine.
Nu pentru ca se mai spune de ce tie frica de aia nu scapi
acum sincer nu mi-e frica adica sa imi spuna Dumnezeu sa zic prin absurd ca mor maine nici nu mi-ar parea bine dar nici rau moartea e ca o trecere in alta lume
Nu imi este frica de moarte pentru ca mi se pare ceva firesc caci nimeni nu este nemuritor.
mie imi este frica mai mult de ceea ce este dincolo de moarte;-S
succes
Intr-un fel, caci daca va fi sfarsitul 2012, nu voi apuca sa-mi iau permis A, si implicit sa conduc o motocicleta super sport... dupa ce m-am linistit pot muri.
Da, ar trebui sa ne fie. Eu am trecut prin acest moment pe care il pot numi si "sentiment". M-am luptat sa traiesc, ma chinuiam sa imi salvez propria viata. E cumplit! E ca un film de groaza peste care am reustit sa trec cu mai multa credinta in Dumnezeu. Cel mai bine ar fi sa avem o viata cumpatata, FARA DROGURI SI EXCES DE ALCOOL, si mai multa credinta in Dumnezeu pentru a avea o viata cat mai buna! Succes!
Deocamdata DA....Sa imi iau motor si sa mai fac cateva chestii minore si nu o sa imi mai fie frica 
Da! Mi-e frica de moarte pentru ca nu cunosc sentimentul si nu stiu daca va fi dureros sau daca ma voi zbate sau daca voi ramane intre cele doua lumi! Daca va uitati la "Lumea de dincolo" vezi afla ce vreau sa spun!
Cred ca intrebarea asta e sinonima cu:"va e frica de D-zeu?"pentru ca frica asta depinde de pacatele noastre. Si raspunsul ar fi:da. putin.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
