Vă faceți uneori timp să ascultați marile tăceri? Ce ziceți de frumusețea fulgilor de zăpadă? sau a florilor? a lichenilor? - piese de o uimitoare broderie fină! Sau, ce ziceți de "organigrama" particulelor elementare din atom? La ce fel de filosofie vă predispune contemplarea unor astfel de lucruri? Ce fel de întrebări vă puneți în momente ca acestea?
Da. La filozofia frumosului ca sens al existentei. Printre puținele momente când văd și simt voioșia sensului existentei este când mă uit la un apus, la stufărișul de la malul unui râu, la coroana unor copaci într-o dimineață de vară, văzută stând întins pe trunchiul unui copac și la stele. Mă refer în principal la frumusețea naturii. Momentele astea sunt cele mai reale pentru mine. În momente ca astea te oprești... viața nu mai e un șir constant de informații ci e dintr-o dată pace și răgaz. Și când te oprești admirând natura simți o pace adâncă. Cred că ăsta e sensul versetului "opriți-vă și cunoaște-ți că eu sunt Dumnezeu" al psalmistului. De fiecare dată când te oprești îl vezi pe Dumnezeu. Cel puțin eu Îl văd.
RăspundeCe frumos ai scris! Foarte sugestivă ideea "de fiecare dată când te oprești...". Chiar avem nevoie de "opriri" din când în când. Unde alergăm așa zoriți?
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Când te am citit mi am amintit despre hedoism,despre fericirea rezultată din mediul înconjurător,natura, univers, imaginație, asta e de fapt adevărata fericire nu ceea din dulciuri, sex, alcool, iubirea este important și ea
RăspundeNu cred că putem vorbi de o "fericire adevărată", atât timp cât știm că vom muri într-o zi. Dar măcar viața asta, atâta cât este ea, să încercăm să o facem să aibă un sens; și să o facem atât de frumoasă cât ne permit condițiile. Iar sensul de care zic pare să fie greu de găsit în orașe, între zidurile clădirilor, dar mai ușor de găsit afară în mijlocul naturii.
Știi bine că subiectul ăsta al sensului vieții este unul controversat. Cei mai mulți spun că sensul este ăla pe care i-l dai tu. Dar sunt și din aceia care spun că au găsit un anume sens absolut al vieții. Părerea mea e că aceștia din urmă nu sunt suficienți de sinceri. Un sens pe care îl văd eu (nu unul absolut) ar fi să trăim între oameni. Să nu stăm izolați undeva într-un colț și să lăsăm ca viața să treacă pe lângă noi. Să ne implicăm. Să nu stăm ca niște observatori sau, mai rău, ca niște spectatori.Să avem sentimentul că aparținem cu adevărat acestei specii. Să trăim decent, să muncim conștiincios, să citim, să ne informăm, să fim sociabili, să fim morali. În sfârșit, lista e mai lungă, dar am scris și eu câteva. Toate astea s-ar putea exprima și mai scurt, în trei cuvinte: Să fii om.
Nu știu, alții poate au o explicație mai bună. Eu am spus ce cred eu.
Acum în prezent ce scopuri ai? Eu vreau sa plec în Germania sa am unde sa stau, sa am un loc de munca, sa slăbesc
Să nu ne depărtăm prea mult de subiect. Hai să mai vorbim despre marile tăceri, dacă nu te deranjează. Mă surprinde că un user mai sus, pe care aș vrea să-l pot considera în continuare un om inteligent, suspectează că astfel de discuții ar fi inițiate de cineva sub influența drogurilor. Probabil un astfel de om nu a ieșit niciodată dintre zidurile orașelor. Sunt fenomene de o mare complexitate care au loc în prezența noastră și care se petrec în cea mai desăvârșită liniște. Creșterea unui fir de iarbă, căderea unui fulg de nea, rotația pământului în jurul axei, activitatea particulelor elementare în atom sunt numai câteva exemple.
Ai pus un șir de întrebări care sunt mai degrabă bune pentru o stare de meditativă sau un high pe cinste.
Oamenii care gandesc profund cu siguranta adora sa isi puna multe intrebari si sunt oameni pe care eu ii apreciez, toti trebuie sa invatam sa ne bucuram de toate lucrurile mici si da, imi fac timp sa ma bucur de toate chestiile marunte.
Da, in special sunetul ninsorii. Se formeaza o acustica deosebita atunci cand ninge tare, cu fulgi mari si fara vant. Este ceva minunat. Nu ma gandesc la nimic in momente de genul, doar ma bucur. Sper sa nu ma schimb niciodata si sa nu ma apuc de filosofii in timpul celor mai mari si simple bucurii.
Ca să mai vorbim despre marile tăceri... Câtă gălăgie este într-o fabrică, unde sunt mașini-unelte, motoare, fiare, poduri rulante etc! Toate astea cu scopul realizării unui produs finit, care urmează să iasă pe poarta fabricii. Acum, să ne uităm la un pom fructifer, care și el este o fabrică într-un anume sens; și el lucrează la realizarea unui produs finit: mărul, portocala sau oricare altul. Toate astea însă, fără niciun zgomot.
Tot vrei sa ma faci sa ma apuc de filosofat. Taceam asa frumos...mai era putin si dadeam in plutire.
Uite cum vad eu lucrurile: cu mult timp in urma, dupa ce a aparut Universul, au aparut primele stele, care erau masive (cu adevarat masive). Dupa o lunga si tacuta existenta ele au explodat (supernove, meganove, gigantonove zi-le cum vrei) si s-au transformat in gauri negre, masive la randul lor care au atras toata materia si energia aia explodata si au facut-o sa graviteze in jurul lor. Si s-au format galaxiile. Galaxia mea este una dintre ele. Cat de profunda si lunga a fost tacerea intregului proces de care am pomenit? Cat de mica sunt eu si cat imi ia mie, cu tot cu planeta mea si cu sistemul solar din care fac parte, sa ma invart o singura data in jurul acelei imense gauri negre? Adica, nu imi ia, pentru ca eu sunt zero. Nici soarele nu cred ca apuca sa faca o rotatie. Cat de mult ne dorim toti sa fim niste "stele" si nici macar nu constientizam ca toate stelele din Univers graviteaza in jurul unor gauri negre.
Si tu compari toate astea cu o fabrica?! 
P.S. Asta este o parere/viziune strict personala, nu ajungem nicaieri daca ne apucam sa dezbatem chestiunile respective dpdv stiintific.
Uite, m-am documentat, acum stiu exact:
" Sistemul solar este situat pe o rază de aproximativ 27.000 de ani-lumină de Centrul Galactic,[12] pe marginea interioară a brațului Orion și face o rotație completă a galaxiei în aproximativ 240 de milioane de ani."
Deci soarele face vreo 40 de rotatii (cu tot cu cele din trecut), trecand si prin ginganta rosie intre timp, dupa care se transforma in asta:
"O pitică albă este o stea de masă medie aflată în ultima fază a evoluției. Asemenea stele nu au o masă suficientă pentru a genera în nucleu temperaturile necesare fuziunii nucleare, responsabile pentru nucleosinteza carbonului.
Înainte de a deveni pitice albe, stelele din această categorie trec prin faza de gigantă roșie, perioadă în care straturile exterioare se desprind și formează nebuloase planetare; nucleul inactiv rămas conține în principal carbon și oxigen. Prin absența fuziunii nucleare, materia stelară colapsează așa încât densitatea sa devine foarte mare; de exemplu, o pitică albă având masa Soarelui are aproximativ volumul Pământului. Întrucât în această fază steaua nu mai are nici o sursă de energie, ea va continua să radieze termic până la răcirea totală. Totuși, la vârsta actuală a Universului chiar și cele mai vechi pitice albe încă au temperaturi de câteva mii de grade.
În regiunea învecinată Sistemului Solar există numeroase pitice albe, estimându-se proporția lor la 6% din numărul total de stele.
Pitica albă radiază termic până va deveni o pitică neagră."
Dar sistemul nu dispare cu totul, doar planetele la care ajunge giganta rosie. Sistemul ramane si guess what? Va fi halit de gaura neagra pana la urma (conform calculelor pe care le vei face, tu, ca eu nu ma obosesc, nu are sens, am minte sa deduc treburile astea).
Prin urmare, cei care spuneau ca suntem intr-o gaura neagra nu erau departe de adevar.
Deci, cand ninge frumos, are sens sa ma gandesc la toate astea, la "fabrica" asta tacuta care a facut posibila ninsoarea?
Ce bine că oamenii de știință ne-au explicat și nouă toate astea! Nu mai trăim în ignoranță. Știm și noi acum ce-i cu piticele alea albe, roșii, violete sau ce culori or mai fi având. Ce mi se pare curios este că, deși au scotocit atâta universul, nu i-au găsit pe extratereștri. Ce-o fi cu ei? Or sta ascunși pe undeva. S-or fi pitit după vreo pitică.
Vorbind acum și mai serios, trebuie să spunem că știința nu este totul. Arta - face și ea parte din viața noastră. E greu de spus care are un rol mai important.
-
anonim_4396 întreabă:
10 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
