Fiecare ne-am crezut la un moment dat obsedati de un lucru, si atunci toate celelalte ni se pareau fara valoare. Obsesia am putea-o considera o dorinta, doar ca in anumite cazuri duce la manifestari imprevizibile, mult exagerate.Mai e si o dovada a lipsei de control, poate fi maladiva. Daca vorbesti doar de a-ti considera drept obsesie dorinta de a avea un anumit lucru, sau a cuceri pe cineva, nu e o problema.Cu timpul o dorinta ia locul alteia, in functie de varsta si prioritati. Obsesia insa nu dispare pana nu si-a atins punctul culminant.Ai inteles diferenta?
Eu cu calculatorul asa am facut...si inca mai fac de obicei (facebook, jocuri si mess). Rar imi zic "Gata mai da-l in colo ca oricum numa pierd timpul si nu fac nimic pe el". Cel mai bine ar fi sa fii obsedat de un sport.Castigi multe din asta.
Da, am fost dependenta de metin
Si dupa mi-am dat seama ca nu are rost sa fii cel mai bun intr-un joc si sa nu ai nimic in viata.
Da, pe strada, cand intalneam cate o bijuterie feminina, dar imi dadui seama ca nu merita obsesia daca bijuteria nu-si pune la incercare caratele in "lupta" cu mine.
Normal, toti am fost copii. Sincer vorbind, majoritatea lucrurilor de care sunt obsedati copii sunt irelevante...
Cred că mie mi se întâmplă zilnic chestia asta. E suficient să mă uit la lucrurile pe care nu le folosesc, deşi le-am cumpărat pe bani buni. Îmi amintesc ce obsedat eram să mi le cumpăr cât mai repede şi cum fiecare zi în care nu le aveam mi se părea groaznică.