Regretul apare ca rezultat al nesăbuinței, la fel cum apare și fapta. Între a comite și a regreta nu e mare diferență.
Fiecare are o parte umana in el ceea ce il defineste corect? Ai o constinta si daca dupa o fapta ajungi sa iti para rau e ok
Pentru ca ceea ce esti ca om si ceea ce tocmai ai facut nu sunt in concordanta cu toate ca pe moment pare ca sunt. Principiile tale de o viata pot fi uitate intr-o clipa daca psihicul actioneaza cand are loc o stare de anxietate.
--Reactia ta fata de un eveniment sau persoana nu se suprapune sablonului mintii si felului tau de a fi,acea reactie manifestandu-se sub presiune de moment, sub sentimentul furiei, mai multe...
Cu alte cuvinte, felul cum percepi o situatie si imaginea din mintea ta in care ar trebui sa raspunzi la ea nu se suprapun actiunii de moment, poate cand esti luat prin surprindere sau cand actionezi la nervi.
Cred eu.
Da, mi s-a întâmplat.
Când ai sentimente de regret, înseamnă că ai păcătuit şi trebuie să te spovedeşti la un preot creştin ortodox.
Regretul e modalitatea conştiinţei de a ne spune că am făcut ceva greşit şi că trebuie să cerem iertare la Dumnezeu pentru ce am făcut şi să-I promitem că nu mai facem.
Mi s-a intamplat de multe ori! Si apare acel sentiment pentru ca de la inceput nu esti sigur pe tine si se poate sa o dai in bara! si poate chiar dai! De asta apare acel sentiment de regret!
Mustrare de constiinta* asta pentru ca esti om, ai sentimente si regreti orice greseala facuta. Dar si daca nu incercai macar, regretul era mai mare
Deoarece suntem oameni şi e perfect normal să avem regrete.
Pe moment, mai ales la nervi, luăm decizii pripite, pe care mai târziu le regretăm.
De unde şi citatul lui Epictet: „Gândeşte-te mult înainte de a spune sau de a face ceva; căci nu vei avea libertatea de a revoca spusele sau faptele tale."
Atunci când iei o decizie este nevoie de timp şi răbdare ca să poţi lua în calcul eventualele eşecuri.
Da, mi s-a întâmplat.
Până la urmă cred că e regretul prezentului. Faptul de a continua să te întrebi: "Oare X ar fi fost aşa azi dacă atunci (în trecut) făceam altfel (dacă alegeam altceva/dacă spuneam altceva/dacă nu spuneam ce am spus/dacă făceam un anumit lucru/dacă nu făceam un anumit lucru/dacă eram eu mai altfel, ca persoană...)?" Cred că lucrurile care nu ne mulţumesc în viaţa prezentă ne duc la acest sentiment de regret, regretul că nu mai putem schimba nimic din trecut astfel încât să fim mai fericiţi, mulţumiţi, împăcaţi cu viaţa noastră, în prezent. Dar ce a fost, a fost, şi nu poate fi schimbat, aşă că tot ce putem face e să acţionăm asupra prezentului pentru ca viitorul să ajungă să fie aşa cum ne-am dori.
La toata lumea se intampla asta si ai acel sentiment pentru ca te gandeai ca daca ai fi facut altcumva era mai bine...
Pentru ca de multe ori iti dai seama ca ceea ce ai facut nu a fost deloc bine si ai vrea sa dai timpul inapoi de exemplu cand te tai la inceput nu ti se pare nimic dar dupa ce vezi tot ce ai facut deja si regreti ca ai facut asta si ca ai fi vrut sa dispara tot si te gandesti oare ce imi trecea mie prin cap de faceam lucrul acesta? dar totusi nu poti face nimic cand esti trist, dezamagit sau ceva de genul
Greu de spus de ce apare, probabil latura noastra gandeste ca puteai rezolva si altfel.
Nu stiu exact raspunsul, dar am auzit ca este cineva pe www.redzmax.com care te-ar putea ajuta. Baftă
AEWPenta întreabă:
anonim_4396 întreabă:
AvalohAlyn întreabă: