Părerea mea e că sunt prea prost ca să pot spune ce este viața în ansamblul ei... Știu doar că e tot ceea ce am și mai știu că o iubesc chiar dacă o urăsc, o vreau chiar dacă o resping și pot spune că îți scriu acest răspuns irelevant tot datorită ei, un răspuns care va apune în neant, la fel ca ființa mea. Nu știu exact unde apun dar știu de unde apun.
Salut. Cea ce filozofii n-au reușit să facă nu cred că vom reuși noi să facem. (câteodată am impresia că suntem ființe atât de inteligente, dar când văd cate mistere ne dezlegate există (care probabil vor rămâne așa) mă gândesc că de fapt cunoaștem atât de puține. Pentru mine lucrurile sunt simple pentru că personal cred în Dumnezeu (și în autenticitatea Biblie) și sunt de acord că scopul vieții este mântuirea sufletului.
Cam stiam pozitia ta; ti-am citit cateva postari pe categoria Religie. Nu comentez aici ca sa nu intram pe un alt fagas, avand in vedere categoria pe care suntem.
Eu cred ca multi complica gandurile despre viata cam inutil.
Viata in sine se diferentiaza de obiectele fara viata prin procese biologice de sustinere. Asa in mare, o piatra e o piatra. N-are nevoie de sursa de energie (hrana, caldura, lumina, sistem nervos etc.), ea poate exista fara probleme.
Nu cred ca are un inteles adanc, filosofic. Viata are un singur scop: a supravietui. Fiecare specie pentru asta se lupta, inclusiv noi oamenii.
Daca nici viata nu are un sens adanc filosofic, atunci ma intreb ce obiect mai are filosofia.
In secolul XXI cam nimic. In unele cazuri chiar a inlocuit intr-un fel stiinta, cand ea n-a avut cohones sa spuna, sau nu putea sa spuna (biserica bat-o vina) adevarul pana la sfarsitul secolului XIX, apoi filozofia si-a cam pierdut rostul. Asta e o parere personala.
anca_8880 întreabă: