Ordonare:
După relevanţă
Dacă ar fi o suferinţă continuă, insuportabilă şi permanentă, fără vreo speranţă de a înceta, probabil nu...decât dacă suferinţa/existenţa ta ar fi benefică pentru cineva drag.
Răspunde
Poti sa-ti doresti moartea chiar si daca ai parte de felurite bogatii, distractii ori bucurii!
Viata fara suferinta nu-i viata e o doar o moarte in viata un fel de zombi, suferinta e buna nu extrema dar e buna si ea
Hmm... daca ai cancer in metastaza sau dureri comparabile si nevindecabile nu mai merita sa traiesti, altfel sunt doar mofturi, mai ales daca e vorba de durere psihica (asta se trateaza cu antidepresive).
De ex. torticolis e o durere insuportabila, dar trece.
Cunosc sentimentul dar viata merita traita pana in ultima clipa cu bune si cu rele, caci asa este azi razi, maine plangi 
Cu alte cuvinte, e nimicul mai bun decat suferinta? M-am gandit mult la asta, si am ajuns la concluzia ca este mai bun, cel putin in unele cazuri. E o discutie foarte complicata aici, si fiecare poate sa vina cu parerea lui, dar decat suferinta zilnica pentru tot restul vietii, mai bine moarte. Nu cred ca se merita trait in asemenea conditii. Daca ar mai fi si momente de fericire, atunci da, s-ar mai merita. Dar zilnic, nu.
Răspunde
Succesul se obtine prin dezvoltare si evolutie personala.
Daca o persoana este mereu fericita, va face mereu aceleasi lucruri, va avea mereu aceeasi atitudine si mentalitate.Fiindca sa simte comoda in fericirea ei nu simte nevoia de a imbunatati ceva.Va ramane mereu in zona de confort. Viata acelei persoane ar ramane pe loc.
Suferinta te obliga sa evoluezi, sa cresti, sa te imbunatatesti.
Suferinta naste inspiratia.
un exemplu e dezamagirea in dragoste, care e subiect universal in popularele opere literare, muzicale sau cinematografice, povesti inspirate din viata reala.
are si suferinta rolul ei, depinde de tine, cum alegi ca ea sa te schimbe.
Pai si daca murim ce se intampla? Murim, disparem si gata...ce rezolvi prin asta?
Pai, ca nu mai suferi...
Cam asta e ideea.
Nu, durerea se invinge prin si mai multa durere pana ce devine o placere, gen masochismul, m-am obisnuit cu durerea fizica inca de mic, iar acum mi se pare cel mai relaxant lucru. Ti-asi descrie in ce consta aceasta placere dar nu am mai dormit de 2 nopti si mie cam lene.
Evident ca nu, poate doar daca suntem masochisti. Dar una e sa merite sa fie traita si alta este sa fii nevoit s-o traiesti fara sa ai alte optiuni. Pana si boschetarii se descurca asa cum pot numai neadaptatii si lasii se sinucid. Asa ca nu prea ai de ales, decat daca esti prost.
Oamenii care suferă zilnic nu-şi trăiesc viaţa prin definiţie.
E diferenţa între A EXISTA şi A TRĂI.
Pai nu exista persoana in lumea asta care sa sufere zilnic sau care sa fie zilnic fericita. cu totii avem bucurii si suparari. unii mai multe altii mai putine. am avut si eu perioade in viata in care credeam ca numai de suferit sunt pus, dar apoi totul s-a schimbat.
Nu ştiu dacă există cineva pentru care viaţa să fi fost doar o linie continuă (doar suferinţă). Viaţa vine cu fluctuaţii, când merge sus, când merge mai jos. Şi tu ca persoană trebuie să lupţi pentru ceea ce vrei de la viaţă. Când ai un scop, faci ce poţi ca să ajungi la el; faci ce poţi ca să te menţii cât mai sus, şi atunci când se întâmplă ceva care te împinge în jos, care te afundă în noroi, găseşti o cale ca să ieşi de acolo. Trebuie să ai o motivaţie, un scop, cum am mai zis.
Însă dacă aş ajunge la un moment dat să trec prin ceva atât de groaznic şi să ştiu că absolut tot ce mă aşteaptă de acum e doar suferinţă şi chinuri, ZILNIC, atunci aş prefera să mor. Oricum, asta ne aşteaptă pe toţi, moartea; dacă zi de zi aş şti că nu voi avea parte de altceva decât o suferinţă profundă şi continuă, nu aş mai lungi momentul... Dacă ajung la un moment dat să nu mai am nicio motivaţie, niciun scop, nimic pentru care să vreau să trăiesc şi pentru care să mă lupt, atunci da, aş prefera să mor.
Suferinta este necesara.
Din pacate ai si nu ai dreptate. I-ti recomand acest videoclip : http://www.youtube.com/watch?v=osYM_vIWX7A
Sper ca ajuta pe multa lume din perspectiva unui om care este destul de aproape de adevar. Depinde la ce fel de suferinta te referi deoarece exista doua tipuri de suferinta:
1. Suferinta pamanteasca (a societatii)
2. Suferinta necesara (este ca un drum pe care trebuie sa il parcurgi in urma caruia te descoperi pe adevaratul TU.
Thoth are dreptate insa si Nihilismul este o forma :)
Sa iti spun o poveste:
La inceput vine mireasa naturii, ea are trei copii la care le ofera cate un banut si isi ia ramas bun lasand odreslele sa aiba grija de pamant in timp ce ea este plecata.
Dupa un timp indelungat ea revine pe pamant si isi cheama odreslele la ea.
Vine primul copil si spune asa: "Mama, mi-ai oferit aceasta moneda si din ea am creat milioane de monezi"
Mireasa Pamantului: " Esti intr-adevar fiul meu, du-te in lume si continuati creatia."
Vine al doilea copil si spune: " Mama, mi-ai oferit aceasta moneda si am impartit-o in miliarde de bucati ca la revenirea ta acasa toata lumea sa te cunoasca cu adevarat.
Mireasa Pamantului: " Esti intr-adevar copilul meu, du-te in lume si imprastie iluzie si confuzie printre oameni caci necesara este durerea pe care o vor experimenta si mult ii vor ajuta in cautarea mea.
Vine al treilea copil: Mama, mi-ai dat aceasta moneda si aceasta moneda am ingropat-o adanc in pamant ca la reveirea ta pe pamant sa poti sa ti-o revendici.
Mireasa Pamantului: " Adevarat nu esti fiul meu, dispari din fata mea, de acum inainte vei fi sluga mea in eternitate.
Caci decat sa intampin moartea cu mainile goale si sa devin sluga ei mai bine o intampin cu mainile incarcate si atunci va murii.
Slava!
Nu se poate sa suferi chiar zilnic, vor urma zile in care vei urla de fericire! :3
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
