Viața noastră a oamenilor pare să se desfășoare între două extreme. Pe de o parte, suntem fericiți că am venit în existență: vedem și noi cum este viața, lumea; pământul acesta este plin de frumuseți și de bogății; corpul nostru e bine dotat - putem să gândim, să vorbim, să iubim; să compunem/ ascultăm muzică, să jucăm fotbal și multe altele. Pe de altă parte, în societate depresia este la ea acasă; vezi oameni cum umblă cu pastilele după ei, ca să se poată menține "la suprafață"; mulți sunt dezamăgiți, mulți au decepții în dragoste; unii au chiar gândul sinuciderii. Credeți că așa va fi mereu? Adică, întotdeauna va pendula viața între aceste două extreme? Sau până la urmă se va stabiliza in vreun fel?
Ordonare:
După relevanţă
Asta e viata, cu bune si rele, la cum evolueaza specia umana acum eu cred ca nr de depresivi va creste
Răspunde
Păi, hai să luăm niște măsuri, să combatem tendința asta de "creștere a nr." 
Răspunde Ce masuri sa luam man, si eu ma regasesc in ceea ce ai scris acolo, dezamagit de multa lume, imi gasec fericirea doar in lucruri materiale, dar fericirea aia dureaza putin, am renuntat la dulciuri ca imi fac rau
Nu cred ca avem ce face.Inainte trebuia sa fii puternic.Persoanele sensibile erau considerate slabe(cum si sunt de fapt). Acum depresia e cea mai întâlnita boala.Probabil se trage de la prea mult bine, cum a zis si OoBunnyoO.Cand condițiile de viata erau mai aspre, nici nu intra in discuție sa intri in depresie.
Am citit toate comentariile si realizez ca este posibil sa am o opinie ciudata raportata la ele, dar mi-o asum.
Suntem fericiti pana cand fericirea devine normalitate. Spre exemplu, sa zicem ca un copil invata sa mearga pe bicicleta si cade de multe ori pana cand reuseste sa manevreze corect bicicleta.Pe moment este foarte fericit, dar pe parcursul timpului faptul ca stie sa mearga pe bicicleta nu mai este ceva uluitor, impresionant este ceva normal.Revenind la ce vreau sa spun, este extraordinar ca putem gandi, vorbi, iubi etc, dar odata ce se impune ideea in subconstient ca este normal asta, nu mai este nimic neobisnuit pentru care sa fii fericit. Avem cu siguranta multe lucruri pentru care sa fim fericiti, dar nu le observam decat atunci cand le pierdem si doar atunci realizam ce aveam.Mereu vom vrea mai mult pentru ca la finalul zilei toti vrem sa fim mandri de ceea ce am realizat.Dar ce se intampla daca in final nu ai de ce sa fii mandru?
Cred ca oamenii se impart in trei tipuri : ''ceva e gresit,deci trebuie sa schimb ceva '' (foarte rari),''viata e incorecta,dar nu voi face nimic sa schimb asta,pur si simplu ma impac cu ideea'' si ''viata mea e groaznica pentru ca sunt eu de vina''. Majoritatea celor care sufera de depresie si/sau anxietate vad problema doar in ei,nu in zidul creat intre ei si societate. Este un citat care cred ca ilustreaza perfect acest fapt si anume "Fii bland cu tine insuți. Este greu sa fii fericit cand cineva este suparat pe tine tot timpul." Ideea este ca nu poti pur si simplu sa condamni cei care sufera de depresie sau anxietate pentru ca odata ce nu esti in locul lor,nu poti sa spui ca e doar de la prea mult bine.Da, vremurile s-au schimbat, dar nu totul este mai bine.Ok, nu ma pot raporta la trecut deoarece fac parte din aceasta generatie, dar sunt destul de sigura ca nu puteai sa iti strigi durerea cu voce tare, ar fi fost o nebunie.In plus, copilaria nu este aceeasi, pot confirma ca nu totul este roz.Numarul de divorturi este imens in comparatie cu cel din trecut.Asta e si bine si rau. Este minunat ca nu mai este condamnat de societate, dar involuntar asta afecteaza eventualii copii, iar traumele astea raman chiar daca te maturizezi.De exemplu, daca te-a speriat un clovn la 5 ani, nu conteaza ca mai tarziu intelegi ca este o teama irationala, reticenta ramane. Apoi, cantitatea de stres este mult mai mare.Sunt putine tari in care sistemul de invatamant este productiv.Pare lipsit de importanta, ce legatura ar putea avea scoala cu depresia? Ni se da impresia ca suntem prosti daca nu stim X materie, nu ii pasa nimanui ca poate cineva este bun la altceva si ca o va duce bine.Suntem incurajati sa fim buni la toate, dar cu mici exceptii, este imposibil, avem falsa impresie ca notele ne definesc si cel mai rau exista o puternica concurenta care nu ar trebui sa existe. Y de ce a stiut si tu, nu? Cantitatea de teme si lectii prost predate (Nimanui nu-i pasa daca intelegi sau nu conteaza sa poti memora atat)este imensa.O fi legea cu 2 ore de teme pe zi, dar este doar teoretic, practic...Creativitatea este egala cu 0. A fi diferit la fel.Nimanui nu-i trebuie un om care pune intrebari, doar unul care face exact ce i se spune.Presiunea sociala si dependenta virtuala sunt alti factori importanti.Multi incearca sa -si multumeasca 'prietenii ',uitand ca in primul rand trebuie sa se multumeasca pe ei insusi si nu acesta nu este egoism,asa se pierd intr-o gaura uriasa din care nu pot scapa.
Sunt multe cauze ale depresiei si anxietatii si sunt deseori probleme serioase ca decesele in familie,abuzul fizic, parinti plecati in strainatate(alt exemplu de factor ce nu influenta viata altor generatii), amenintari, probleme sentimentale etc(aici este si o vina a parintilor, a sistemului si a prostiei )
M-am referit mai mult la copii/adolescenti pentru ca exista un numar mai mare de persoane cu depresie si pentru ca ma incadrez mai bine in subiect vazand ce se afla in jurul meu, asta nu inseamna ca nu sunt si adulti in situatii de genul.
Exista o problema raportata la acest subiect si anume termenul de depresie este uneori folosit fara a sti exact ce inseamna.Multi se joaca cu cuvintele.
Nu, nu cred ca va fi asa mereu, insa schimbarea nu poate veni in 2-4 ani, ci de-alungul unor generatii. Sigur se va stabiliza, problema este cand si poate si cum.
"Sigur se va stabiliza" - În bine sau în rău?
In rau si apoi in bine iar.Ciudat raspuns, nu?
Ma gandesc la faptul ca este o problema serioasa care nu este luata in serios pe masura ei si ca aceasta va creste pana cand nu va mai putea fi ocolita.Deci sigur lucrurile vor merge rau.
Inca exista o mentalitate gresita conform careia a merge la psiholog este semn de nebunie.Mentalitatea deja formata nu poate fi schimbata asa usor, e cam imposibil, dar mentalitatile generatiilor viitoare se pot schimba.Tot o problema este ca majoritatea ceror aflati in astfel de situatii nu isi iau medicamentele.
Cred ca vor exista niste generatii de risc pe baza carora se va crea altceva si incet, incet se va stabiliza si in bine.Cat va dura nu stiu.
"Inca exista o mentalitate gresita conform careia a merge la psiholog este semn de nebunie." - Ce se va întâmpla dacă în viitor îi va apuca depresia și pe psihologi. 
Gluma e glumă. Ai spus că ai citit toate comentariile. Eu am citit comentariul tău de două ori și nu mi s-a părut prea lung; și nici ciudat. Dimpotrivă, ai făcut o analiză obiectivă.
Atunci mai multi tineri se vor duce la falcutatea de psihologie
Stiu ca am citit un studiu in care spunea ca majoritatea studentilor de la psiho' se duc acolo sa-si rezolve proprile probleme si daca nu te poti duce la psiholog, devii unul
Sunt obisnuita, nu neaparat aici pe TPU, sa am opinii ciudate, de asta uneori am o reticenta sa spun ce gandesc si totusi o fac pentru ca am invatat ca nimeni nu-mi poate citi gandurile, cel putin nu inca
Serios acum, cred că ar trebui să existe o doză mai mare de optimism, atât în rândul tinerilor cât și al adultilor. Nu zic că nu sunt și multe necazuri, eșecuri, dar sunt prea multe lucruri bune de care ne putem bucura. Imaginează-ți, prin absurd, că ar trebui să trăiești pe Lună sau pe o oarecare planetă neospitalieră din cosmos, să găsești cu greu puțină apă sau ceva de mâncare; cine știe cum ar fi și cu respirația, dacă ar fi aer de calitate sau nu. Aici avem de toate, izvoare de apă, peisaje magnifice în munți sau în deltă, coruri de păsărele prin crânguri, o mare varietate de fructe și legume...E de ajuns să menționăm cireșele alea de mai sau iunie și strugurii dulci care apar toamna și deja putem intui diferența față de sărăcia care se află oriunde altundeva. Nu mai înșir acum muzica, literatura, arta, sportul și atâtea alte lucruri frumoase câte există, că lista e lungă și ar trebui să scriu prea mult. Să fim realiști și să apreciem ce avem.
Daca apreciem ce avem ar trebui sa nu le distrugem, dar totusi o facem.
In momentul de fata nu exista apa potabila nepoluata nicaieri, de asta se si simte atat de bine clorul din apa de la ghiuveta, oare cat de poluata era si inainte de curatare daca tot se simte gustul de clor...Risipa de apa este la ordinea zilei in timp ce multe persoane din Africa si-ar dori aceea apa, noi o consumam pe nimic.Un european si un american arunca intre 95 si 115 kg de alimente pe an, iar asta se cam intampla peste tot in afara de tarile sarace din Africa bineinteles.
Ai mentionat de cirese? Sunt foarte bune si totusi noi consumam ciresele cu chimicale din export, in timp ce ale noastre se strica pe taraba sau sunt aruncate la animale.
Ai dreptate, sunt multe locuri mai sarace, dar daca continuam asa nu va dura mult pana cand vom ajunge la fel, daca acum o sticla de apa la jumatate costa intre 1 lei si 2 lei, sunt sigura ca in niste ani buni, va costa mult mai mult si nu doar economia va fi afecatat, ci si calitatea vietii.As putea da mai multe exemple,dar oricum m-am lungit prea mult. Daca cel cu planeta neospitaliera era exemplul tau,al meu este cu Terra.
Nu ma intelege gresit,da,trebuie sa apreciem ce avem si in asta se include si pastrarea lor. Imi place sa ascult muzica,sa citesc in timpul orelor (Nu este moral,dar simt ca fac ceva mai bun cu timpul meu decat sa ma prefac a fi atenta la niste ore neimportante pentru mine,asta nu inseamna ca citesc in toate, doar marea majoritatea ), sa calatoresc, sa ma bucur de relatiile umane si sa visez.
Negativismul si pozitivismul sunt doar niste erori de gandire/biasuri deoarece in realitate, nu exista un pahar pe jumatate plin cu apa sau pe jumatate gol, ci doar un simplu pahar cu apa.Ambele au dezavantajele lor.Nu poti fi negativist deoarece odata ce presupui ca totul va merge prost, exista o probabilitate mai mare sa fie asa, dar nici flower power pe aici ca nu totul este roz si daca vezi doar ce este frumos in lume, posibilitatea de a fi dezamagit in final este cu atat mai mare.
Nu acesta era raspusul asteptat, nu?
Nu așteptam un răspuns de un anumit fel. E bine să fim originali, să spunem ce gândim, nu să fim influențați de răspunsurile altora; și tu exact asta ai făcut; keep doing that.
Banuiesc ca da.
Depresia si anxietatea sunt bolile secolului si sunt aparute din prea mult bine. Societatea a ajuns la un confort destul de ridicat asa ca lumea a devenit hipersensibila. Daca stai sa faci o comparatie, eu nu prea am auzit prin randul bunicilor sa se sufere de depresie sau anxietate. Pentru ca pe vremea aia oamenii erau preocupati sa supravietuiasca. Daca deveneau depresivi nu aveau ce manca sau ce sa le puna copiilor pe masa. Acum avem ajutorul social. La fel si cu anxietatea. Iar apoi, la nivel global, vei vedea ca in general depresia este predominanta in tarile mai bogate (exceptand tarile care se afla in razboi). Parerea mea este ca, paradoxal, cu cat o vom duce mai bine la nivelul societatii, cu atat mai des vom fi predispusi la depresie si anxietate.
De ce spui asta? Și, bine, să presupunem că e așa - crezi că stă în puterea noastră să influențăm tendința asta, în sensul de a fi mai puțini, nu mai multi depresivi?
Nu stiu de ce poti fi fericit ca ai venit in lumea asta de rahat,materialista,plina de scarbe,un membru in cadrul sistemului, platitor de taxe pana mori samd. Poate inainte sa vii in lumea asta de rahat, ai trait in alta dimensiune, ai fost mai fericit dar nu iti amintesti. Poate suntem niste "aplicatii" dintr-un software foarte avansat; poate suntem niste bacterii.Cat despre dragoste,nah ce pot sa zic, asta este scopul reproducerii noastre si mentinerii sistemului din care facem parte:ne indragostim, casatorim, copii, taxe samd.Totul este de moment, totul trece, important sa nu cazi in capcane, important sa nu iti urmaresti turma din care facem parte!
De ce zici ca nu știi cum poți fi fericit că ai venit în lume? Am scris câteva motive acolo, chiar la început. Ce zici de o muzică bună, de un sport atractiv, de o excursie la munte...și câte și mai câte se pot face.
Felicitari ca inca esti un "visator" si mai crezi in Avengers!
@Bunny Pe vremuri nu am avut atatea resurse ca sa putem face tot felul de sondaje si sa vedem cine e depresiv, si cine sufera de anxietate. Pe langa asta, nu era atat de acceptata ideea de fobie pentru ca erau alte standarde. Din start avem un conflict care ar putea influenta rezultatul. Sau poate chiar sunt mai multi care sufera de depresie si anxietate in prezent.
Parerea mea este ca nu avem cum sa imbunatatim situatia. Fiecare individ care sufera de o boala mentala are o poveste in spate. Si de multe ori cauzele fac parte din mediul in care s-a nascut si a crescut, parintii, anturajul, intamplari marcante etc.
Nu ai cum sa rezolvi o problema care are cauze atat de abstracte. Cum s-a mai zis mai sus, oamenii au atins un nivel de comfort foarte ridicat, incomfortabil de ridicat, incat nu avem altceva ce sa ne atraga atentia decat propria noastra persoana, si felul in care suntem perceputi de altii.
Cat despre pendula intre cele doua extreme - din experienta mea personala, fiecare om trece prin momente triste, de satisfactie, de dezamagire, de mandrie prin viata; mai sunt cateva exceptii, sunt sigur, dar in procentaj mic.
"nu avem altceva ce sa ne atraga atentia decat propria noastra persoana" - De ce spui asta? Sunt multe lucruri care ne atrag atenția, cum ar fi explozia asta a realizărilor tehnologice. Nu te familiarizezi bine cu un smartphone și apare altul (care îți atrage atenția); și câte altele...
"incat nu avem altceva ce sa ne atraga atentia decat propria noastra persoana, si felul in care suntem perceputi de altii." Fraza nu are acelasi sens daca o tai la jumate.
De ce iti iei smartphone-urile acelea? Pentru ca sunt mai utile? Mai puternice? Da, in mare parte, dar si pentru a fi in pas cu moda, pentru a fi bine vazut de altii, si pentru a te simti tu insuti bine. Un smartphone in zilele noastre este mai mult un accesoriu decat altceva. Si nu te acuz de nimic, pentru ca si eu sunt la fel, majoritatea suntem la fel.
Ca sa adaug o paranteza despre smartphone-uri; O mare parte din adolescenti folosesc filtre snapchat, messenger, Instagram atat de des incat atunci cand se uita in oglinda, isi urasc propria imagine. Oglinda nu are filtre. Ei pur si simplu sunt obisnuiti mai mult cu imaginea fetei lor sub influenta unui filtru, si asta poate fi la fel de usor o cauza a depresiiei/anxietatii.
Cum am mai spus, parerea mea este ca viata e prea complexa ca sa o limitam intre doua "extreme". Si problema de care vorbesti nu are o solutie pentru ca fiecare cauza este diferita, si fiecare rezultat este si mai diferit. Nu e ca si cum ai avea o problema de electricitate, o rezolvi si bim, s-a facut lumina. Asta este o problema de societate.
Dar de ce toti vor sa se casatoreasca, sa faca copii si sa munceasca? Asta inseamna viata?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
