| Exilee a întrebat:

Viata omului poate fi explicata printr-un procedeu matematic in aproape mai toate cazurile. Nu-i asa?

Daca este asa, omul pentru a se raporta la mediul inconjurator, si in mare parte la Univers, este oare nevoie de o constanta? Sau o variabila? De ce nu?

Pai, hai sa dau un exemplu.
Avem 2 numere naturale diferite x si k.
Ei bine, daca vreau sa le egalez am nevoie de o necunoscuta y astfel incat x*y=k.
Hai inca un exemplu si din fizica: din cate imi amintesc ( si nu am uitat-o inca), legea atractiei universale : F= K*m1*m2/r^2.
Aici observam iarasi ca exista o constanta si este egala asadar cu forta exprimata in newtoni exercitata intre 2 corpuri etc...
Si mai exista astfel de constante cum ar fi: cea a lui Planck, BOltzmann etc...
Dar omul pentru a se raporta la ceva are si el nevoie de o "constanta"? Daca da, care ar fi aceea? Ma refer la toate cazurile ( daca sunt posibile unele).

Răspuns Câştigător
| Maria123 a răspuns:

Viata e formata din clipe. Poti lua orice clipa din viata x + orice schimbare y si rezulta o noua clipa z care la randul ei + o noua schimbare rezulta iar o noua clipa si tot asa pana se termina viata. Poate constanta vietii e schimbarea.

8 răspunsuri:
| WhatheWow a răspuns:

Singura constantă a vieții în general e moartea. Nașterea e o variabilă iar durata vieții, o necunoscută. Nu mă prea pricep la matematică iar o eventuală ecuație e un lucru străin pentru mine.
Raportat la Univers, viața e parte a ecuației însă cu siguranță nu e o constantă. Omului nu-i poți atribui valori căci am intrat relativ târziu în această ecuație și comportamentul nostru distructiv poate să ne scoată definitiv din ea. La fel se poate ca noi să fim un rezultat al acestei ecuații sau doar un rest iar atunci putem vorbi de un procedeu matematic al vieții umane, procedeu care ne poate dezvălui dacă restul pe care eventual l-am reprezenta e unul negativ sau pozitiv.

| Exilee explică (pentru WhatheWow):

Eh-he-he filosofule. Mi-a venit per moment aceasta intrebare ce-i drept.Stateam si ma gandeam la ipoteza lui Planck si deodata mi-am pus in gand aceasta intrebare. Oh, nu prea mai vine nimeni sa-mi raspunda aici-sa la intrebare. Eh-he...

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Omul nu este un procedeu matematic iar viata lui poate fi exprimata matematic decat prin probabilitati iar probabilitatile, atunci cand vine vorba despre oameni, sunt un fâs.

Din punct de vedere anatomic poti gasi o gramanda de constante dar totul se schimba cand aduci vorba de om ca si entitate. Atunci stiintele exacte sunt la fel de folositoare ca un al saselea deget la picior.

| Exilee explică (pentru anonim_4396):

N-am zis ca ''omul este un procedeu matematic'', ci fapltul ca viata noastra se rezuma la asa ceva, practic.

| Exilee explică (pentru anonim_4396):

Si de exemplu, in relatia om-natura, nu exista o variabila ( sau constanta)?

| anonim_4396 a răspuns (pentru Exilee):

Si unde am subliniat eu ca ai spus asta, pentru ca nu gasesc. Daca spuneam ca omul nu este lebada, imi raspundeai ca tu nu ai spus ca ar fi lebada? Am spus ca omul nu este un procedeu matematic pentru a sublinia argumentele care urmau.

Oricum, intrebarea ta este extem de ambigua si poate fi interpretata in foarte multe feluri. Omul pentru a se raporta la CEVA are nevoie de ALTCEVA si care ar fi acel CEVA? Da, stiu, nu acestea sunt cuvintele tale dar ti-am simplificat intrebarea.

Repet, conteaza modul in care te referi la om iar de aici vei putea obtine de la constante matematice pana la discutii filozofice si chiar religioase.

| Al99 a răspuns:

"Viata omului poate fi explicata printr-un procedeu matematic in aproape mai toate cazurile. Nu-i asa?"

Nu.

| Exilee explică (pentru Al99):

Ca spui tulaughing. M-am exprimat intr-adevar corect, dar toate activitatile noastre( marea majoritate) sunt ''transpuse'', eventual comparate ca niste procedee matematice.
Totul inseamna matematica.
''Matematica nu inseamna calcul.Calculele sunt facute de catre masini de calcul Matematica inseamna fantezie, imaginatie si demonstratie ce au caracter pur uman. '' ( Grigore Moisil)