"Viata, privita de la inceput ne pare foarte lunga, iar privita de la sfarsit ne pare foarte scurta"(o maxima alui Schopenhauer). Cum ati comenta aceasta cugetare?

Viata privita la inceput ne pare foarte lunga deoarece nu avem un crez pentru care sa luptam. La sfarsitul vietii, desi am alimentat acest crez cu multe sacrificii si cu o iubire celesta plangem deoarece stim ca niciodata nu vom atinge adevarul absolut. Putem sa reflectam la operele ramase in istorie. Un om intr-o viata nu ajunge la idealul visat, dar lasa mai departe mostenire ce a aflat. Datorita acestor vieti relative noi putem descoperi un adevar absolut.

Viata privita la inceput ne pare foarte lunga deoarece nu avem un crez pentru care sa luptam . La sfarsitul vietii ,desi am alimentat acest crez cu multe sacrificii si cu o iubire celesta plangem deoarece stim ca niciodata nu vom atinge adevarul absolut . Putem sa reflectam la operele ramase in istorie . Un om intr-o viata nu ajunge la idealul visat , dar lasa mai departe mostenire ce a aflat . Datorita acestor vieti relative noi putem descoperi un adevar absolut .

Pentru ca, viata, de la inceput nu sti cand se va termina, adica este o portine de timp " Nelimitata ", iar vazuta de la sfarist, este doar un interval de timp.

E clar ca nu ma pot pune cu Schopenhauer dar ce stiu este ca viata este destul de scurta, luata pe sectiuni. Gandindu-te la partea in care esti copil, gen gandeste-te la perioada scolii pana la clasa a 8-a sa zicem, apoi partea cu liceul si facultatea, perioade care trec imediat, partea in care incerci sa devii ceva in viata, si tot asa! Alpinistii spun ca privind de la baza muntelui, acesta pare mare, ba chiar de necucerit dar luat pe sectiuni poti razbii.

Viata privita la inceput pare lunga dar nu stii cand se va termina brusc. Iar privita de la sfarsit pare scurta deoarece sunt multe lucruri pe care nu le-ai facut, si raman un mister.

##
"Nu cunosc nici un inceput nici un sfarsit, chiar daca admit ca cele manifeste-s trecatoare!
##
Nu pot sa privesc spre inceput sau spre un sfarsit decat ipotetic, Privirea perfecta-i a Eternului ce priveste in Sine din acelasi Timp neschimbator/trecator!
##
Nu sunt ce-s azi, nici ce-am fost ieri precum nici ce-s maine ci Sunt ceia ce-S, in Vesnicie!
##
Sunt fiindca Sunt! Dovada este actuala mea stare manifesta iar Axioma este: " Sunt si nu pot sa nu Fiu"!
Aros din Milet( Meteori zburati din gandu-mi)
Cum s-ar putea sa nu-l cred tumna eu pe bunul meu Aros!
petru borodi/Cluj

Orice lucru pare mai scurt după ce îl faci decât înainte să îl faci prima dată

Viata este lunga sau scurta...depinde de cum o vedem noi. timpul este relativ, si poate multi dintre noi nu vor, nu pot, nu reusesc sa fie fericiti pe durata ei, si poate de aceea la sfarsit o vad ca fiind foarte scurta. Am cunoscut batrani impacati cu ideea ca vor muri, si care priveau cu nostalgie si bucurie la trecutul lor, iar altii, tot batrani, speriati de ideea ca vor muri, cu multe regrete si nemultumiri in trecutul lor.
Viata are 68 de ani in medie pentru un barbat roman si 74 pentru o femeie. Anii astia au acelasi numar de zile, ore si minute pentru fiecare dintre noi... dar nu fiecare le foloseste asa cum si-ar dori, iar altii reusesc sa fie in armonie cu ei si cei din jurul lor si sa-si gaseasca un scop, un rost, o pasiune...Pentru acestia din urma viata a fost suficienta. Pentru ceilalti, probabil a fost prea scurta. Depinde numai de noi.

Viata la inceput ne pare lunga pentru ca suntem nerabdatori sa crestem sa exploram sa aflam sa cunoastem sa gustam putin din ea.la sfarsit viata ne pare scurta pentru ca realizam ca a trecut pe langa noi fara sa o simtim.iti dau ca exemplu eu cu baiatul meu.cand abia s-a nascut, de abia asteptam sa il duc de manuta la gradinita, sa ies cu el in parc, sa radem impreuna in fata unui film si mi se parea ca trece o eternitate.acum ca are 6 ani, il privesc si ma gandesc cat de repede au trecut acesti ani, parca zburand pe langa noi.noul meu vis este sa il vad adult, pe cont propriu sa fiu mandra de relizarile lui.si iar mi se pare o eternitate.noi vedem viata in functie de ceea ce ne dorim si cat de repede se realizeaza acele lucruri.cu cat e mai indepartat, cu atat mai mult credem ca e prea mult timp, dar cand se apropie data scadentei, ne gandim ca a trecut asa de repede.

La inceput nu stim nimic si cu teama descoperim lucrurile unul cite unul, iar la sfirsit nu stim nici pe jumatate, insa stim ca nu mai avem timp sa descoperim si restul.

Rapidul--acelerat, dar impreuna, nu separat.