Toti au dreptate, doar ca se refera la perioade diferite din viata si la categorii diferite de oameni, nu se poate generaliza pentru intreaga omenire.
Primii se refera la nastere si este o axioma ca viata este un dar, deoarece o primim gratuit, noi neavand nici cel mai mic aport.
Ceilalti se refera la perioada de dupa nastere, in mod pesimist si nediferentiat si prea generalizat.
Eu cred ca problema trebuie privita mai nuantat, nimic nu este numai alb ori negru, exista multe nuante intermediare. Pentru putini toata viata este un cosmar si ma refer la cei nascuti cu grave tare fizice ori psihice, desi unii mai au momente bune. Altii isi fac singuri viata un cosmar, respectiv cei care se lasa prada diferitelor vicii - droguri, alcool etc. De altfel, cel putin dupa parerea mea, pentru cei mai multi, depinde - in primul rand - de noi felul cum ne facem viata, una normala(cu bucuriile si tristetile normale) ori una de cosmar. Numai bine!
Viata este considerata un DAR pentru ca ai primit-o. Pentru ca te poti bucura de placerile vietii (hai recunoaste ca sunt), pentru ca e foarte frumoasa viata daca stii sa o traiesti.
Iar viata este considerata un COSMAR datorita problemelor/greutatilor pe care le intampinam dealungul traiului nostru.
Viata nu este un cosmar, pentru mine este cel mai frumos dar pe care mi-l puteau face parintii. Le multumesc ca m-au facut asa cum sunt acum, datorita lor am aceatsa personalitate si metalitate, datorita lor sunt multumita de mine si de ceea ce am realizat. Cat despre partea cu cosmarul... nu sunt o persoana pesimista cu toate ca am trecut prin dezamagiri in dragsote, momente de saracie, pierderea unor pesoane dragi, inntotdeauna m-am gandit unde am gresit de s-au complicat lucrurile si am incercat sa repar greselile facute. Pot afiram ca-mi palce viata si-mi place sa traiesc si am gansesc ca este prea scurt timpul pentru a face si ma bucura de toate lucrurile frumoase care ma inconjoara.
Pai prin simplu fapt ca traiesti (ca ai o viata) este un dar. Desigur nimic nu este perfect, normal ca sunt si probleme (mersul prin viata devine plictisitor daca nu sunt si obstacole), dar trebuie sa inveti sa te bucuri de orice ti se intampla (si cosmarul poate fi un dar) si sa incerci sa traiesti asa cum iti place.
Prin simplul fapt ca ti s-a dat ocazia sa traiesi, este un dar. Cosmarul apare atunci cand dai de greutati.
Pentru mine, viata, nu inseamna dar sau cosmar. Pentru mine, viata, inseamna Dumnezeu si familie. La asta sa te gandesti tu, restul e mizerie cotidiana...
Viata este asa cum ti-o faci.Este un dar atunci cand traiesti in curatenie si cu frica de Dumnezeu si este cosmar atunci cand traiesti in desfranare si rautate.
Viata e un dar pe care nu l-ai cerut. E un cosmar, uneori. Dar daca totusi traim de ce sa nu incercam sa schimbam? Ceva, pe cineva.Sa stim ca n-am trait degeaba
Este un dar pe care il transformam, uneori, apoi in cosmar cu sau fara voia noastra! Ca sa o consideram doar un dar, ar trebui sa traim undeva departe de cosmarul cotidian. Nu avem de ales decat sa gasim un echilibru si sa incercam sa traim frumos cu ceea ce avem.
AvalohAlyn întreabă: