... da suntem! omu nu e zeu, e un animal mai evoluat! bunatatea, credinta, cratiatea! toate intr-un final ne fac pe noi sa ne simtim mai bine! crezand in ceva, ne simtim mai bine! fiind buni cu altii, ne simtim mai bine, facand gesturi de caritate ne simtim mai bine! :...totul se rezuma la noi intr-un final!
Intr-un final da, cred ca asta este esenta omului.Totul este bine, atata timp cat nu ai constiinta incarcata si nu ai ce sa iti reprosezi tie ca om. Iar atunci cand faci asta indicat ar fi sa iti para rau pentru ce nu ai facut, nu pentru ce ai facut.Toata viata incercam sa ne fie noua bine, iar pe langa noi sa le fie bine celor din jurul nostru, insa observi acel "pe langa noi" care din start ne face egositi, nu?
Concluzia?! Are dreptate!
Era parerea ei.noua ne spune Bunul Dumnezeu ca orice intrece dreapta masura, este daunator.chiar si bunatatea daca intrece dreapta masura, poate fi luata de ceilalti drept prostie.pe pamant.fiindca spiritual vorbind nu trebuie sa ostenim niciodata in a face bine.constiinta? mai este asa ceva? ce se mai intelege in ziua de azi prin Constiinta?
Daca privim atent in interiorul nostru, asa e, si exemple ar fi destule de ipocrizie in jurul nostru.crezi ca exista cu adevarat crestinii "care-si iubesc aproapele ca pe sine insusi"? Oare in afara sarbatorilor crestine importante, ne gandim vreodata sa facem acte de caritate? sau voluntariat?
Crinu, cam ai dreptate, daca privesti in jur (sau in olglinda), constiinta nu prea ne mai inteapa, sau ne-am obisnuit atat de mult sa o ignoram.
Vrea sa zica de faptca inima noastra e un grajd... iar cum Isus s-a nascut in iesle asa se poate naste in grajdu nostru
Este parea ei dar are si ceva dreptate. @crinu cand ti-a spus tie Dumnezeu de dreapta masura si care este aceasta si spune un reper in istoria omeniri cand constiinta a avut un grad inalt de manifestare in relatiile interumane?
Kronstandt, poate cineva sa isi exprime parerile obiectiv? nu asta facem cu totii, ne exprimam opiniile si da, uneori ne cam dorim sa fim noi cei care detinem adevarul? tu nu ti-ai dorit asta niciodata? (cum bine se zice, viata intreaga nu e decat cearta pentru gusturi ).
ma cam regasesc ce-i drept in spusele ei- nu cred ca sunt in masura de spune despre mine ca detin vreo una din aceste calitati. care ar fi gradul de bunatate ce trebuie sa-l depasesc?
p. s. stiu cum sta treaba cu alteritatea; in mai toate cartile ei, cam despre asta e vorba- oamenii sunt incapabili de a-l cunoaste pe celalat, oricat de apropiati am fi esentialul ne scapa mereu.