Voi ati regretat vreodata ca v-ati nascut?
[nu e cazul meu deci nu vreau raspunsuri gen"nu trebuie sa renunti la viata pentru. nimic"]
Parkour010, vezi tu, uneori la suparari sau la nervi, exprimam tot felul de sintagme, cum ar fi: ''regret ca m-am nascut!'' sau etc, sau tot ce ne trece prin cap - in momentele respective. Insa, pe mine personal, lucrul asta nu ma determina, cu adevarat, sa-mi regret viata sau nasterea. Pur si simplu le iau ca pe niste explozii de nervi; si cum nu prea multi stiu sa faca fata, sa le tina in ei, asa se descarca...
In ciuda a toate astea, deci, eu personal - apreciez tot ce ma inconjoara, si in acelasi timp, iubesc tot ce tine de mine; sau cu alte cuvinte, iubesc tot ce tine de viata. Have fun!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Intrebarea ta imi prilejuieste o aducere aminte.Multa vreme, dupa ce am citit prima oara Shakespeare, m-a obsedat intrebarea lui Hamlet:"Afi sau a nu fi?". Nu reuseam s-o inteleg pe deplin, pana in ziua cand o ruda mai indiscreta mi-a spus ca, la nastere am avut o sora geamana, grasa si frumoasa, ca eu eram mica, neagra si slaba si ca toata lumea credea ca voi muri.Numai ca, spre mirarea lor, lucrurile s-au petrecut exact pe dos.De atunci, uneori, cand viata m-a lovit cu o durere ma trezeam ca gandesc :"Mi bine as fi murit eu!"Dar, odata impasul trecut imi spun ca viata a facut bine ca m-a ales.Sora mea are avantajul ca n-a apucat sa afle tristetile vietii dar nici bucuriile ei, eu am avantajul ca le traiesc. Deosebirea e ca eu pot sa ma intreb dar ea n-a putut niciodata.Nu regret ca m-am nascut si ca traiesc :macar am prilejul sa raspund printr-un destin personal intrebarii hamletiene.Cred ca e mai bine sa fii decat sa nu fi fost! Fie si numai pentru frumusetea acestei superbe si incredibil de calduroase zile de noiembrie, si tot a meritat sa traim! Numai bine.
Cand eram mic si nu imi dadeam seama ce vorbeam, cand ma suparam pe cineva, eram necajit.
Dar acum nici nu zic asa ceva, nu regret ca m-am nascut indiferent de ce mi se intampla.Viata are si bune si rele si e darul lui Dumnezeu.
Hei!
Nu, nu am regretat niciodata, viata este minunata, dar mai minunata va fi in Cer! 
Si totusi nu trebuie sa renunti la viata pentru nimic. 
Glumeam
Gbu :]
Da, de f multe ori.Am avut o viata destul de grea si nici acum nu este prea usoara. Oricat ar incerca unii sa ma convinga, viata nu e frumoasa, e grea, mult prea grea pentru varsta destul de mica pe care o am in comparatie cu greutatile ce apar
Nu chiar daca viata e grea potii sa treci peste greutatii intr-un fel sau altul.
Eu nu zic ca n-as fi vrut, dar uneori imi urasc viata atunci cand nu am ce vreau
De ce ar regreta cineva asta? Viata e prea scurta ca macar sa te gandesti la asa ceva
Parakou parakour parakour, cel mai mare pacat este acela cind cineva regreta ca s-a nascut, viata ne e data fiecaruia ca si un cadou, daca stim sa-l pretuim nu o sa stim ce sunt alea regrete, dar in viata trebuie sa treci si prin necazuri ca daca nu te feresti de pragul de sus nu il vezi pe cel de jos sau din necazuri inveti sa nu repeti alte greseli si sa te bucuri de viata
Eu chiar regret ca m-am nascut, deoarece tatal meu ma invinovateste pe mine ca nu am iesit baiat si asta ma doare extrem de tare, poate ca este lucrul care ma doare cel mai tare ...si nu cred ca este lucru mai dureros decat sa-ti spuna tatal tau ca esti vinovat de faptul ca nu ai iesit baiat...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
