Uneori, cand fac ceva ce se dovedeste a nu fi bun, sau fac vreo gafa, imi zic mie insumi: "Ba, da` prost mai esti!". Daca reusesc ceva greu de facut, ii zic lui Doamne-Doamne "Multam Doamne!", si uneori ma mai trezesc dialogind cu El, spunindu-I "Hai sa facem aia sau aia"
Pe mine mereu m-a amuzat felul in care mi se alinia viata atunci cand ma gandeam la cineva cu care nu m-am vazut sau n-am mai vorbit de mult timp. Mereu la scurt timp dadeam peste persoana aia pe strada sau ma cauta ea pe mine in mediul online chiar daca n-am mai vazut-o sau n-am mai vorbit cu ea de 3 ani ( de exemplu ), mi se pare fascinata faza asta.
Si poate suna prostesc pentru unii, dar o perioada am vorbit in mintea mea ca si cum i-as fi vorbit direct celui mai bun prieten. Imi dadea un good vibe stiind ca-i " spun " sa aiba grija de el. Si pana la urma faza asta m-a ambitionat sa intorc tot internetul ca sa-l gasesc.
In rest, vorbesc cu mine sau imi iau doza de autosugestie atunci cand sunt nelinistita.
Interesanta intrebare.
Ma bazez foarte mult pe intuitie si pe mesajele primite de la subconstient.
Mintea este cea care ma impiedica sa vad realitatea.
Poți foarte bine să exersezi o convorbire viitoare importantă cu cineva. De exemplu știi că ai de mers la un ghișeu unde vei avea de a face cu un funcționar afurisit. Te gindesti ce și cum să i spui.
Bună, se numeşte,, inner voice'', adică,, voce interioară'' şi e mai mult expresia gândurilor din subconştientul tău. Observi că de multe ori această voce interioară te face să te simţi prost, te stresează, îţi dă emoţii, ceea ce nu am vrea să se întâmple în mod normal, deci există o distincţie între tine, cel care vorbeşte şi interacţionează cu alţii şi,, inner voice'', care e doar o parte din mintea ta. Important e să ştim să o controlăm, să conştientizăm mereu când ne induce gânduri sau stări negative. Dacă îţi hrăneşti mintea cu lucruri negative, dacă te uiţi la filme de groază sau cu limbaj nepotrivit şi aşa mai departe, vocea ta interioară va exterioriza acele imagini stocate în subconştient şi prin urmare va avea mai multe idei negative, de eşec.
Eu consider că vorbesc cu mine însămi dar cu o altă latură a mea mult mai ratională si coonştiicioasă care imi arată ce e corect şi ce nu.
Eu cand vorbesc in sinea mea consider ca vorbesc cu mine dar cu o alta latura a mea adica cu una mult mai rationala si coonstiincioasa care face diferenta dintre ce e bine si ce nu.
Ciudata intrebare, eu de mic am avut un prieten imaginar cu care ma jucam, il chema Kenko, numele nu stiu de unde mi-a venit, si ti-n minte ca in mintea mea arata fix ca mine si cand vorbeam cu mine, eu vorbeam cu el, si acum fac asta.
Eu vorbesc cu mine, doar ca acest mine vorbeste in engleză(asa poate fsce decizii mai rationale si mai impartiale)