Alta dimensiune, astral, lumea cealalta, spune-i cum vrei, dar e normal ca exista, ca doar nu o sa dispari cind mori, ca si cind nu ai existat niciodata.
Marul nu exista fara coaja? Ceea ce este mai bun din mar poarta denumirea de "miez". Ceea ce este mai bun din om poarta denumirea de "suflet".
Asa este.Sufletul este nemuritor si are nevoie decat in viata aceasta trecatoare, in ''testul''acesta dat de Dumnezeu de trup in rest exista eliberat de corp, dupa moarte, intr-o alta stare, alta lume.Sufletul este energie, spirit si idealul lui este mantuirea.
Dar ce este pentru tine "sufletul"?
Senzatia de "a fi "? Aia e constiinta noastra si e indispensabila de creier. Tot ceea ce se intampla cu creierul si in creierul nostru ne afecteaza si constiitna ( "sufletul" ). Cum iti explici de persoanele care se lovesc la cap si sufera de amnezie uitand cine au fost? Sau cei care consuma droguri si li se afecteaza perceptia realitatii incepand sa halucineze? Dupa toate aceste indicii dualismul cade...
Cand omul moare atunci sufletul este judecat in rai sau iad depinde de pacatele care le-a facut sau daca a fost un sfant
Depinde in ce religie. Din cate stiu eu, la iudei si la crestinii timpurii, se credea ca omul mort nu mai are nici o simtire, suflarea de viata se intoarce la Dumnezeu si sufletul inceteaza sa existe pana la inviere. Mai tarziu, in Biserica Ortodoxa, este considerat ca la moarte sufletul se desprinde de trup si este luat, fie de ingeri, fie de aia rai, si dus in rai sau in iad, si acolo isi continua existenta. Si mai sunt si alte lucruri, cum ar fi ca sufletul trebuie sa treaca prin 10 porti s. a. m. d, dar nu stiu in care masura sunt aceste credinte ale Bisericii si in care masura sunt din religii mai vechi.
Eu tind sa cred ca este asa cum credeau crestinii timpurii.
E nevoie de certitudine, nu doar sa simti ca asa este.Si in fond, ce e sufletul? Pentru a se putea dezvolta si manifesta psihicul nostru cu tot ce cuprinde el(constienta, procese cognitive, personalitate senzatii, perceptii etc.) e nevoie de suportul biologic ( sistemul nervos, implicit corpul). Cand dispare suportul biologic, daca ar fi sa ne luam dupa ce spui ar trebui sa "simti ca asa este" si dupa moarte, dar moartea nu-l mai lasa nici pe dracu sa mai simta ceva. Problema cu sufletul e o inventie antica a trantorilor de preoti si a nebunilor de filosofi. Scuza-ma daca consideri corpul uman ambalajul vreunei entitati venita de nu stiu unde. Dca ar fi asa, sinuciderea ar fi o cale eleganta de a elibera "sufletul" din aceasta infama si scarnava inchisoare ce o reprezinta corpul nostru.Parerea mea.
Daca nu pot sa-mi cunosc sufletul aici, cu cele cinci simturi, nu doresc sa-l cunosc dupa moarte.Sa se duca dracului in infoenergia masii, daca acest rahat de suflet imi pune corpul in inferioritate. Sper ca asta ti-a descretit si tie fruntea.
Interesanta ideea de suport biologic. Poate ca noi chiar n-am avea suflet fara el
Este exact cum ai zis tu.sufletul are nevoie de acest corp doar aici in aceasta lume materiala