Eu cred ca te uiti la prea multe filme si documentare care spun povesti
Cind mori, ai murit si aia e tot, adica nu mai existi nicaeri, nu te mai duci nicaeri, nu mai stii nimic.
Nu cred ca este om care sa fie bucuros ca moare, asa ceva daca exista, aia sigur nu-s sanatosi la cap viata de aia e viata, tinde sa ramana viata, niciodata nu vrea sa moara, de aia sa si perpetuat asa, si-a gasit cale sa nu dispara, moare unu, se naste altul.
Daca vorbim asa filosofic, am putea sa spunem ca ne reincarnam, dar nu esti sigura ca esti din exact acea materie.Materia pana la urma e toata materie, la un mom dat toate se amesteca, asa ca pot proveni si din fostele plante animale etc.
E un fel de reciclare, dar nu esti tu ala care ai fost, te desfaci la elemente de baza, acolo nu mai exista diferente.
Iad si alte povesti, is scoase sa sperie unia oamenii, ori sa-i conduca, ala era strain de munca, asa ca a bagat chestiile astea, veneau naivii si il intretineau
Cred ca te uitasi la The 1000 acolo ai vazut ceva cu transcendarea asta pff ala e film, ai ajuns sa crezi in filme
Eu sincer nu vreau sa mor, nu stiu, dar nici nu ma gaindesc la asa ceva, organismul meu refuza sa se gindeasca la chestii de astea, pentru ca nu vad rostu.
Vad femeile parca vorbesc despre asta ceva mai des, dar de regula cand ajung batrine, barbatii mai rar, am auzit sa vorbeasca despre.
Asa ca mai bine baga si tu altceva mai vesel
Pentru mine ar fi ceva foarte trist. Am avut o viziune a iadului in tinerețea mea, destul de convingătoare, dar și unele experiențe din timpul paraliziei in somn care m-am făcut să știu că există ceva și după moarte, cu siguranță. Am avut și niște vise in care muream, și din păcare mi-au provocat multă teamă, deoarece am simțit in unul din vise cum murisem fizic, apoi simțisem că deși devenise totul negru și incă eram acolo undeva, urma apoi să dispar odată pentru totdeauna, și asta iar poate fi un lucru trist legat de moarte... in rest trebuie să sperăm că e un nou început nu un sfârșit. Poate e asa cum zici tu, că vom muri doar să ne naștem din nou. Eu am avut odată această viziune de multivers, de un infinit de realități, și poate ne vom naște din nou acolo unde merităm sau unde vom avea ceva de învățat pentru evoluția noastră spirituală
Nu a fost vis, ci mai degrabă timp de cateva saptamani mă rugasem zilnic să stiu cum arată iadul. Iar într-o după amiază in acea perioadă, cum stateam in pat, nu eram nici măcar obosit, s-a întâmplat in mai puțin de 10 secunde, ceea ce am vazut. După ce s-a incheiat eram in pat cu ochii larg deschiși, fara să mă simt somnoros sau că abia m-am trezit, iar singurul lucru care mi-a venit in minte a fost să-mi zic "Ce-a fost asta?!".
Foarte interesant. Cum sau cui te-ai rugat? Poti sa-mi scrii mesaj daca nu vrei sa fie public. Daca este prea intima experienta si nu vrei sa vorbesti, scuze si te inteleg.
Toti sa faca spume ca la capatul berii, sa ard precum tigara de viata nu ma sperii, eu produc panica, eu produc datorii si nu-mi pare rau de nimic orice ar fi.
Eu sunt convinsa ca dupa moarte voi ajunge in cer, la Rascumparatorul meu care m-a salvat cu sangele Lui scump! Nu aberez, sunt deplin constienta de ceea ce zic. In cazul asta, cum ar putea moartea sa mi provoace teama sau neliniste?
Mi se pare normal ca din moment ce ai pus întrebarea sa ai respect fata de cei ce îți răspund. Eu am spus adevărul, chiar daca nu vrei sa îl crezi. Ai vrut sa stii ce simțim când ne gândim la moarte. Eu am spus. Nu cred ca trebuie sa ma iei în ras pentru asta. Și chiar dacă o faci, asta nu schimba cu nimic convingerile mele. Nu s povesti, basme, vise sau mai știu eu ce. E adevărul. Am prea multe dovezi ca să cred altceva.