Voi plangeti? Uneori, seara, ma apuca plansul din diverse motive sau pur si simplu ma simt eu intr-un fel anume, ori ma simt buna de nimic, ori mi se intampla ceva si etc. De obicei exagerez, dar nu ma pot abtine din plans. Dau cu pumnii in pereti si-apoi ma afund in perna mea si plang ore in sir.Am doar 14 ani.

Cateodata imi dau palme gandindu-ma ca trebuie sa fiu puternica si ca nu dau dovada de putere plangand. Pot spune ca ma consum dar in acelasi timp ma si descarc. Sunt o persoana inchisa in anumite privinte, in sensul ca nu exteriorizez dar pot fii si deschisa si vesela cand am "chef".
M-am saturat sa ma duc la scoala cu ochii umflati de plans, sa zic ca "ma doare capul " sau ca "ma simt rau". desi nu cred ca sunt minciuni, tinand cont ca plang ore in sir.
Si astfel, ii fac si pe cei din jurul meu sa se simta naspa sau izbucnesc in plans si-mi vine sa-mi bag capul in pamant de rusine, gandindu-ma ca nu trebuie sa arat ca-s emotiva si sensibila in fata altora. Ca asa, m-ar ranii...
Deci voi ce parere aveti? Sper sa nu ma ironizati, va rog.Multumesc

Ia fii atent, ai gasit care te cred.Si eu sint neinteles, pling cind o vad asa flasca dar tot degeaba.

Nu draguta, cum sa te ironizam.
plansul este o descarcare, insa in exces, zic eu ca nu e recomandat.
trebuie sa cunosti/ sa reflectezi asupra motivelor care te fac sa plangi atat de des.
stresul, anumite probleme personale.
nu sta asa, pentru ca mai rau iti faci, vorbeste cu parintii tai daca esti apropiata de ei, sau de ce nu, consulta un psiholog, nu este rusine sa stii, gandeste-te ca este spre binele tau.
sau la scoala, daca ai un profesor/oara cumsecade, incearca sa-i ceri un sfat.
si mai ales, iesi cu amici/e, socializeaza, tine-te de hobbyuri, daca iti place sa dansezi de exemplu, inscrie-te la cursuri.
orice, numai sa nu stai in casa.
bafta, papusa!

Nu exista pe lumea asta decat doua motive bune din cauza carora sa plangi:lipsa de libertate si lipsa de dreptate.Si in cazul tau,mai mult ca sigur,niciuna nu se manifesta.

Asa ca treci si-ti fa un prieten(mai ales ca esti fata,si e cu mult mai usor)da' alege-l bine,sa nu fie vreun nemernic obsedat de sex si cocalrism,gasesti alinare,ajutor, compasiune si intelegere, si uite cat de usor se rezolva depresia ta.

Sau...ai putea luat Prozac.Prozac e literalmente, o pastila care te face fericit, ca stimuleaza secretia de serotonina si dopamina din corp; serotonina care odata declansata te face implinit.Dopamina tot la fel,dar prea multa, si devine ca un fel de drog.Dar as zice sa urmezi prima cale, e mai simpla si mai practica.

Dar ce-ai de plangi, esti cu capul?

Imi mai dau lacrimile cand simt ceva puternic sau cand rad, plansul e bun, eu cred ca dai dovada de putere plangand, nu-ti fie rusine arata ca esti emotiva si sensibila, arata cine esti, fi tu asa cum esti - te raneste doar ideea asta ca "nu trebuie sa arati ca esti emotiva si sensibila" schimb-o; poti invata pe cei din jurul tau ca pot sa planga, sa fie emotivi si sensibili! nu e nevoie sa se ascunda, sa para tari

Daca simti nevoia sa te descarci da cu pumnii in perna, lasa peretele, ca te ranesti.
Plansul e bun, dar care orice lucru, in exces dauneaza, iar mie mi se pare ca plangi exagerat de mult.
Gandeste-te la problemele tale si cauta o cale sa le rezolvi.
Buna de nimic? Cine te-a facut sa crezi asta? Din moment ce ne aflam aici, inseamna ca toti avem un rost. Daca ti-a spus vreo cunostinta asa ceva, gandeste-te ca ala nu iti e cu nimic superior, din contra... Iar daca te simti asa din cauza unor situatii [fara sa iti fi spus cineva asa], cauta sa iti indrepti greselile, sa faci ceea ce simti ca te face fericita.
Crede-ma, cu ceva incredere in sine si putina inteligenta, un om poate obtine cam tot ce isi doreste in aceasta viata, deci capul sus!

Sărut mînuțele plînsul este o descărcare a organismului de stressul acumulat în zile săptămîni luni etc.O portie bună de plîns din cînd în cînd ajută mult organismul, îl descarcă de lucrurile negative, și îl încarcă de lucruri pozitive speranțe dorinte, sau cel putin așa ar trebui. Tu zici că uneori seara te apucă plînsul din diferite motive, ai încercat să depistezi care sînt acele momente? Fiind fată tînără și organismul tău suferă schimbări bruște,ciclul stările emoționale, te distrug dacă nu esti pregătită, faptul că dai cu pumnii în pereți este o altă descărcare care are drept rezultat faptul că poate ai la scoală sau in familie pe cineva cu care nu te întelegi de loc, și în loc să rezolvi problema cu persoana in cauză, î ți versi nervii și te descarci lovind peretii cu pumnii,tu m ai zici că cîteodată î ți dai palme,gîndindu te că trebuie să fi puternică,fetele în general sînt niște persoane sensibile vase fragile,nu trebuie să te gîndesti că trebuie să fi puternică,faptul că esti o persoană închisă denotă faptul că nu ai încredere în nimeni, toți te au trădat și au bătut joc de tine de sentimentele tale, și tu te ai închis în tine tu ti ai creat lumea ta din care nu te scoate nimeni,iar cînd ai tu chef și poftă esti după cum spui o fată veselă și deschisă,e acolo este cheia, cînd esti veselă gîndeste te ce î ți procură veselie bucurie chef de viață, ce te face să te simți așa, și lucrează la acest aspect, și cînd esti nervoasă tristă obosită(poate plîngi și de oboseală poate nu fizică dar psihică cu siguranță),tu te consumi și te autodistrugi. Poate ar fi bine să faci un set complet de analize să mergi la un psiholog (nu psihiatru) poate ai făcut o depresie de la ceva o relatie amoroasă eșuată, un băiat te a înșelat s au și a bătut joc de tine. Și atunci tu reactionezi astfel, nu esti tu de vină cu nimic, esti traumatizată de ceva,și de gîndul că trebuie să fi puternică, perfectă, capul te doare în mod cert de la plîns, nu m ai plînge ore în șir deoarece te distrugi, ochii nu au nevoie să fie traumatizați de plîns, ochii sînt cel m ai de preț dar. Vederea este importantă, iar dacă plîngi întruna îi distrugi în scurt timp, apar bolile de ochi. Sper că te am putut ajuta cumva, nu sînt un specialust în domeniu, dar fii sigură că nu te am ironizat nici o clipă, ba chiar î mi este milă de tine că esti ne fericită și amărîtă.

Pentru ca plangi nu este o rusine - incearca sa elimini cauza - nu plangi degeaba - daca dai cu pumnii in pereti nu este bine - sfat - gandeste-te bine de ce anume esti suparata pantru ca trebuie sa ai un motiv si incearca sa faci ceva care iti place - pune muzica ( dar nu de jale - ca o sa plangi 3 zile ) - uite-te la o comedie - starea de suparare va trece - Bafta

E trist ca la varsta ta, o varsta asa de frumoasa, plangi atat de des si te consumi. Eu cred ca nu toate "problemele" ce apar in viata ta sunt atat de grave incat sa plangi ore in sir. Poate ca ai nevoie de mai multa atentie din partea celor din jur si o faci ca un strigat de ajutor dar incearca sa te schimbi putin. Spune-le celor din jurul tau ce iti doresti, care sunt asteptarile tale de la ei, comunica mai mult cu familia ta si vei vedea ca nu e nimic grav ce nu se poate rezolva. Si ca tot ai intrebat daca noi plangem, eu una pot spune ca da. Am dublul varstei tale si un pic si crede-ma ca daca as incepe sa-ti povestesc cate probleme apar in viata unui adult si la cate provocari psihice trebuie sa faci fata, te-ai intreba cum de nu o luam razna. Uneori plang cand realizez ca nu am stiut sa ma bucur de parintii mei atunci cand eu eram copil si ei erau tineri iar acum cand au imbatranit si ii vad bolnavi mi se rupe sufletul. Asa e cand esti copil, nu iti dai seama ca te poti bucura de lucrurile care ti se par normale si firesti. Plang ca nu o am pe sora-mea langa mine, nu e in tara si mi se face groaznic de dor de ea. Pe de o parte te inteleg oarecum pentru ca la varsta ta e normal ca toate sa ti se para dureroase, unele vorbe, unele rautati dar va trece timpul, te vei maturiza si le vei intelege altfel. Esti un copil totusi si sfatul meu este nu numai sa nu mai plangi, dar bucura-te de tot ce te inconjoara, de anii tai frumosi, de puritatea varstei tale. Ai grija de tine! Pupic!

Eu cred ca ar trebui sa fii mult mai puternica. Orice lucru care apare in viata ta apare cu un motiv, insa chiar daca el e rau sau bun, tu trebuie sa iei mereu partea buna.Gandeste-te ca daca o sa te comporti la fel toata viata pana si prietenii care chiar tin la tine si care te iubesc o sa se sature sa stea langa o persoana care ii deprima.Pur si simplu gandeste-te atunci cand se intampla ceva rau ca asa a fost sa fie, iar plansul nu iti rezolva problemele oricare ar fi acelea.Iar la 14 ani nu ar trebui sa te copleseasca problemele,traieste-ti adolescenta, bucurate de ce ai, distreaza-te. Sper sa te gandesti mai bine de acum incolo si sa fii mult mai fericita :*.

Si eu fac la fel... Dar doar in unele seri, dimineata ma doare capul, ma simt rau, dar eu plang doar cand sunt obosita