Voi va bucurati de viata, de sansa de a imbratisa pe cei dragi? Sau sunteti moracanosi, cufundati tot mai mult in grijile cotidiene?

Grijile cotidiene nu o sa poata niciodata sa primeze in fata celor dragi.

Buna, Ema.

Bucuria de a strange in brate persoanele dragi este enorma, dar din pacate eu ii strang doar cand au nevoie. Cand am eu nevoie, nimeni nu are aceasta placere.

Eu una mă încadrez în a doua categorie.

As vrea sa ma mai pot bucura de iubirea si imbratisarea celor dragi, dar nu se mai poate.Numai bine,

Depinde de dispozitia de moment, dupa ea gandesc si ma ghidez.

Nu sunt cufundata in grijile cotidiene, pentru ca eu nu mai dau nici un ban pe societate. Dar nici nu sunt plina de iubire. Sunt o singuratica dar pot sa si imbratisez un prieten fara teama.

Ma bucur de viata, de sansa de a imbratisa pe cei dragi.O viata am si trebuie traita din plin, ca nu stii ce'ti poate rezerva!

Ma bucur de viata,si e un sentiment extraordinar cand imbratisez persoana pe care eu vreau,la momentul respectiv,sa ma gandesc la cineva anume,si exact atunci sa am ocazia sa-l iau in brate,un sentiment unic, nu-mi pasa de nimic atata timp cat sunt fericita si ii fac pe ceilalti, restul vine de la sine.Intr-un anumit fel, si eu sunt o singuratica, dar traiesc fiecare sentiment intens atunci cand "ma loveste".

Ma bucur de viata cat pot de mult pentru ca in orice moment se poate sfarsii. Imbratisez persoanele dragi de cate ori am ocazia si ma simt extraordinar. Nu sunt morocanoasa chiar daca sunt trista, sunt motivele mele, ma descarc intr-un mod civilizat pentru ca ceilalti nu au facut nimic pentru a primii respingerea sau cuvintele mele grele pe care uneori involuntar le-as zice la greu si pe care, cu siguranta le-as regreta mai tarziu. Consider ca trebuie sa am mult mai multa grija de sufletul si de sanatatea mea decat de alte lucruri care, desi la prima vedere par importante, sunt trecatoare si total neimportante.