Vouă vi se pare dreaptă viața asta?!
Zic ca și fel de a fi.
Adică, am priceput sau cel puțin oamenii ăștia workaholici și lăudăroși oricum nu s-au lăsat până nu mi-au băgat pe gât ideea lor, că da, viața e dreaptă prin muncă și că dacă muncești și bla, bla totul poate fi realizabil, alții oleacă mai idealiști ar spune că și prin viziune și pasiune.
Dar hai să fim serioși, dacă munca există și da, până la un punct înobilează omul și e ok, totuși de ce nu spune Dumnezeu și și workaholicii ăștia că nu toți (și e un adevăr incontestabil și ăsta) ajung la nivelul ăla. Și cel mai concret motiv, este pur și simplu gena proastă + mediul toxic.
Adică am tot dezbătut în studiul pedagogiei și în tot ce am învățat prin meseria mea, că da, mediul bate gena. Dar behavioriștii ăștia, cum se mai numesc ei, au uitat să omită și varianta de 1 + 1 de cacao. Adică faptul că mediul (prost) + gena la fel de proastă, face ravagii în formarea omului și a personalității acestuia. Sau de fapt fix despre asta, vorbeau tot behavioriștii în direcția criminalilor, că ăsta ar fi un factor destul de predictibil pentru a comite atrocități, când gena proastă + mediul toxic tocmai asta fac, ravagii și la fel și omul cu acest destin.
Altfel spus, eu ca om pot combate gena și prin mediul bun, pricepuși asta, dar când și gena e proastă (ca spre exemplu, și cred că cea mai nenorocită genă a secolului 21, ar fi lentoarea, bioritmul lent și chiar o genă mai urâțică fizică) + un mediu care nu m-a ajutat deloc să evoluez și să cresc sau nu te-a învățat nimic (chestiile basic despre bine și rău, învățându-le doar din filme) sau în loc să stau între oameni și să-i conduc, eu fug de ei, că așa m-a învățat mediul și în loc să-i persecut eu și să devin eu, dacă nu la nivel genetic un Alfa, măcar un semi Alfa prin mediul care m-ar fi învățat asta, eu fug de ei, tocmai ca să nu facă ei pe Alfa cu mine.
Și atunci în astfel de cazuri, unde dracu mai e dreptatea sau echilibrul?! Căci cred că cel mai grav în viață e să ai și genă proastă, slabă, sensibilă, dar și mediu de rakat care nu te-a învățat nimic despre viață. Mai ales despre perversiunile vieții, ca să te poți apăra.
Deci nu știu dacă în toată poliloghia de mai sus e vreo întrebare, așa că, întrebarea.
Mai există speranțe în cazul acestor nefericiți oameni? Acești mizerabili oameni se mai pot schimba?!
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
pana nu te iei la bataie cu un coleg de munca pentru opinii diferite nu vei simti ca traiesti
Mai MountainRiver, eu sunt în workaholic,, diagnosticat''. Am șansa să lucrez, opțional desigur, și în weekend. Și bag draga mea, 7 zile pe săptămână. În plus, că să ajung la locul de munca, distanta de 16 km, deși am două mașini în curte, o fac cu bicicleta timp de 45 de minute.
În concluzie, workaholicul, nu e fortat, nu e stresat, lucrează din plăcere.
La faza cu gena, nu prea am înțeles mare lucru din discursul tău, dar încerc un răspuns. Leneși nu ne naștem, doar ne acomodam condițiilor circumstanțe, dacă nu ai necesitatea sa produci bani, lipsește stimulentul principal. Discursul rămâne deschis.
Cheers
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
