Vreau ca TU sa-mi scrii cum s-a format Universul! Fara copy &paste!

Nu am timp de prea multe explicatii stiintifice pe care si le doresc " unii specialisti " care mai citesc unele postari dar in afara de ceea ce au invatat in scoala nu stiu nimic. Am sa mai spun insa ca tot ceea ce scriu acum sint lucruri demonstrate stiintific, bazate pe observatii stiintifice si nu doar rezultatul unor ecuatii matematice.Intr-adevar legatura, povestea, relatia dintre ele e facuta de mine dar ar fi mai bine sa cred in Universuri paralele, intoarcere in timp prin gauri de vierme, etc?

Te-am intrebat deja de doua ori: cum ai ajuns de la electroni la miscare de rotatie si cum este posibil sa ai un model cu particule inerte (aproape de 0 absoult cum ai scris corect in a 2a postare)? Uita-te din punctul meu de vedere: pe de-o parte este stiinta, care de 30 de ani cerceteaza (Cornell a luat premiul Nobel in 2001 pentru BEC despre care ai scris tu mai sus) si pe cealalata esti tu cu teoria ta fantezista. Acum spune-mi: unde sunt dovezile? ai ceva simulari pe calculator, demonstratii matematice sau ceva ce sa indice ca ai dreptate? Observatiile astronomice indica ca totul se indeparteaza si se raceste; tu sustii contrariul ca la inceput in loc sa fie foarte cald, era aproape 0k.

Temperatura de zero absolut e doar un punct de referinta acceptat azi insa s-a demonstrat ca pot fi temperaturi mult mai joase. Eu am ales aceasta temperatura pentru a da un fundament stiintific teoriei mele. S-a facut un experiment aproape de zero absolut cu atomi de hidrogen iar rezultatul i-a determinat pe cercetatori sa abandoneze din cauza ca nu-si puteau explica ce se intimpla. Atomii de H1 au inceput sa interactioneze aproape de aceasta temperatura, fuzionind chiar, eliberind caldura. S-au continuat cercetarile insa de data aceasta cu alti atomi, atomi care nu se puteau forma in conditiile Singularitatii iar rezultatul a fost altul. ( am sa mai fac o paranteza si va spun ca cercetatorii de la CERN au descoperit inca un izotop al Hidrogenului, adica H3, care are un rol in formarea Universului dupa Big Bang)

3. ATOMUL

INVELISUL ELECTRONIC AL ATOMULUI

MISCAREA ELECTRONULUI

FOTONUL ELECTRONIC

NUMERE CUANTICE ELECTRONICE

STRATURI, SUBSTRATURI SI ORBITE ELECTRONICE
NUCLEUL ATOMIC

INTERACTIUNEA ELECTRONULUI CU NUCLEONII

FOTONUL NUCLEAR

NUMERE CUANTICE NUCLEARE

STRATURI SI ORBITE NUCLEARE

SARACIREA NUCLEULUI ATOMIC PRIN

DEZINTEGRARE NUCLEARA RADIOACTIVA

INTERACTIUNEA NEUTRONILOR SI PROTONILOR CU NUCLEUL ATOMIC

REACTIA DE FISIUNE NUCLEARA NECONTROLATA



Atomul este cea mai complexa particula existenta in natura.
Atomul este alcatuit din invelis electronic, nucleu si orbite.

Orbitele atomului sunt de doua feluri, orbitele electronice si nucleare.

Invelisul electronic al atomului se compune din orbitele electronice pe care sunt asezati si se rotesc electronii.

Orbitele electronice sunt dispuse la exteriorul nucleului atomic pe sapte straturi K, L, M, N, O, P, Q si sapte substraturi s, p, d, f, g, h, i care contin un numar de 140 de orbite electronice indiferent de natura atomului.

Electronii sunt particule incarcate din punct de vedere electric negativ.

Nucleul atomic se compune din orbitele nucleare pe care sunt asezati si se rotesc nucleonii: protonii si neutronii.

Orbitele nucleare sunt dispuse in interiorul nucleului atomic pe sapte straturi A, B, C, D, E, F, G si contin un numar de sapte orbite nucleare inchise in jurul unui centru de masa, indiferent de natura atomului.

Protonii sunt particule incarcate din punct de vedere electric pozitiv.

Neutronii sunt particule neutre din punct de vedere electric.

Un atom este un sistem neutru din punct de vedere electric, deoarece numarul sarcinilor electrice negative, electronii este egal cu numarul sarcinilor electrice pozitive, protonii.

Invelisul electronic al atomului este alcatuit din electroni care sunt asezati si se rotesc pe orbite electronice situate la exteriorul nucleului atomic.

Pentru a explica modul de asezare a electronilor in jurul nucleului, cum si spectrul de linii (discontinuu) dat de atomii diferitelor elemente, Niels Bohr, folosind modelul atomului planetar al lui Rutherford si teoria cuantelor a lui Plank, formuleaza in 1913 trei postulate:

- miscarea electronului in jurul nucleului se face numai pe anumite orbite, stationare sau permise care corespund unor energii cuantificate a atomului

- in cursul miscarii electronului pe o orbita permisa, atomul isi conserva energia sa totala, adica nu absoarbe si nu emite energie

- absorbtia sau emisia de energie luminoasa are loc numai la salturile electronului de pe orbita inferioara pe una superioara si la revenirea lui inapoi.

Electronii au energie si masa.

Acestea pot fi, constante atunci electronul se gaseste pe orbita fundamentala, sau poate creste prin absorbtia unui foton din exteriorul atomului si atunci acesta va trece pe o orbita superioara.

Acest foton este o particula neutra din punct de vedere electric si se numeste foton electronic care arata starea de excitatie a atomului.

Electronul aflat pe aceasta orbita, nu are o situatie stabila si va reveni pe orbita fundamentala, eliberand fotonul electronic si energia primita.

Odata cu emiterea acestui foton electronic atomul trece din starea de excitatie in starea fundamentala.

Variatia energiei dintre cele dou" stari este data de relatia DE = Ey - Ei = hn.

Atomul de hidrogen are un singur electron, intre acesta si nucleu exista o forta de atractie electrostatica a carei intensitate este prezentata in ecuatia 1, iar pentru ca electronul sau sa nu cada pe nucleu exista o forta centrifuga 2 care este egala cu forta de atractie electrostatica, de unde rezulta ecuatia 3.

Actiunea electronului care se roteste pe orbita in miscare de revolutie, mor2w2p, este egala cu un multiplu al lui h, adica ecuatia mor2w2p = nh, unde n = 1, 2, 3...

Ridicam la patrat ecuatia si o impartim la ecuatia de mai sus si obtinem ecuatia 4, de unde rezulta ca, razele orbitelor atomului de hidrogen 5 sunt proportionale cu patratele numerelor intregi 1, 4, 9, 16, ... (Tabelul 1a).

Electronul care se roteste pe o orbita are, pe de o parte energie cinetica 6, unde membrul din dreapta este egal cu ecuatia 7, iar pe de alta parte contine si energie potentiala 8 care este negativa, deoarece in timpul caderii sale pe o orbita mai apropiata de nucleu, electronul pierde energie pe care o cedeaza in exterior. In cazul acesta, energia totala este 9, unde introducem valoarea lui r si obtinem valoarea electronului pe orbita n, 10.

Daca electronul cade de pe o orbita superioara m, pe una inferioara n, atunci se elibereaza diferenta de energie Em - En = hn si deci, frecventa energiei emise este conform ecuatiei 11. Fractia din fata parantezei contine numai marimi constante, de unde se obtine constanta lui Rydberg, R = 3, 288. 1015Hz.

In final rezulta ecuatia 12 care reprezinta frecventa si toata lungimea de unda emisa de atom si frecventa luminii care este absorbita de atom.

Daca atomului de hidrogen ii furnizam suficienta energie din exterior, el poate emite o parte a spectrului de radiatii electromagnetice si anume: radiatii hertiene, radiatii termice care se impart in radiatii infrarosii, vizibile si ultraviolete (Tabelul 1b), iar daca acestuia ii furnizam energia hn = 21, 78. 10-12 erg, adica, 13, 6 eV, cu ajutorul unui fascicul de fotoni ultravioleti sau nucleari g sau X, atunci atomul pierde electronul si devine ion pozitiv, protonul si electronul devin liberi.

Sommerfeld (1916) dezvoltand teoria lui Bohr, considera ca electronul se poate roti nu numai pe orbite circulare, dar si pe orbite eliptice, nucleul atomic gasindu-se intr-unul din cele dou" focare ale elipsei.

Electronii rotindu-se in jurul nucleului, au dupa mecanica cuantica sau ondulatorie, atat proprietati de particula cat si de unda, ceea ce le confera anumite functii de unda orbitale.

Electronul ocupand o orbita este caracterizat prin 4 numere cuantice.

1. Numarul cuantic principal n determina numarul straturilor electronice. Electronii cu acelasi numar cuantic principal se gasesc la aceeasi distanta de nucleu formand un strat electronic.

Numarul cuantic principal poate avea valorile n = 1, 2, 3, 4, 5, 6 si 7 care se numesc stratul K, L, M, N, O, P si Q.

Stratul n=1 se numeste stratul electronic K care se afla cel mai aproape de nucleul atomic si are nivelul energetic cel mai mic. Cu cat valorile lui n sunt mai mari, cu atat stratul se afla la o distanta mai mare de nucleu, legatura dintre electronii existenti din acel strat si nucleul atomului este mai slaba.

2. Numarul cuantic secundar l determina substraturile electronice, adica orbitele si forma lor care poate fi circulara sau eliptica.

Valorile lui l depinde de valoarea corespunzatoare a lui n, iar l poate avea valorile 0, 1, 2, 3, ...n - l, deoarece intre numere cuantice n si l exista relatia l = n - 1.

De exemplu, pentru stratul M determinat de numarul cuantic principal n = 3, vom avea trei substraturi electronice pentru care l are valorile 0, l si 2. Cu cat l are valoarea mai mica cu atat orbita sa eliptica este mai alungita, la valoarea maxima a lui l, adica l = n - l, elipsa se transforma in cerc.

3. Numarul cuantic magnetic m determina pozitia spatiala (orientarea in spatiu) a planului orbitelor electronice. El poate avea toate valorile intregi negative si pozitive cuprinse intre - l si + l:

-l,...-2, -1, 0, +1, +2,...+l

De exemplu; l = 0; m = 0;

l = l; m = - l, 0, + l;

l = 2; m = -2, -1, 0, + l, + 2.

4. Numarul cuantic al spinului s se datoreste miscarii electronului in jurul propriei sale axe, miscare numita spin electronic care da nastere unui moment magnetic propriu al electronului.

Deoarece relatia electronului in jurul axei sale nu se poate face decat in doua sensuri, numarul cuantic al spinului s nu poate avea decat doua valori: +1/2 sau - 1/2, dupa cum sensul rotatiei electronului este paralel sau antiparalel cu acela al rotirii orbitei electronice.

Tinand seama de valorile pe care le pot lua cele 4 numere cuantice n, l, m, s si de principiul de excluziune a lui Pauly care spune ca, "intr-un atom nu pot exista doi electroni care sa aiba toate cele 4 numere cuantice identice" sau cei doi electroni care apartin aceluiasi atom aflati pe o orbita electronica, se deosebesc intre ei, cel putin printr-unul din cele 4 numere cuantice.

Numarul maxim de electroni N ce pot exista intr-un strat cu numarul cuantic principal n este dat de relatia:

N = 2n2

Electroni cu numarul cuantic principal n = 1 constituie stratul K, iar cel cu numarul cuantic principal n = 2 stratul L s. a. m. d.

Numarul maxim de electroni dintr-un substrat cu numarul cuantic secundar l este dat de relaœia: 2(2l + 1).

Din cele prezentate se observa ca, diferitele straturi si substraturi electronice corespunzatoare numerelor cuantice principale n si secundare l vor contine, incepand de la nucleu (stratul K) spre periferie (stratul Q), numarul maxim de electroni.

Numarul maxim de electroni pe straturi

n - 1 2 3 4 5 6 7

strat - K L M N O P Q

N=2n2 - 2 8 18 32 50 72 98

Num"rul maxim de electroni pe substraturi

l - 0 1 2 3 4 5 6

substrat - s p d f g h i

N=2(2l+1) - 2 6 10 14 18 22 26

In fizica atomica notarea substratului electronic l = 0, avand 2 electroni se face cu litera mica s, substraturile cu 6, 10, 14, 18, 22, 26 electroni, adica substraturile l = 1, 2, 3, 4, 5, 6 cu literele p, d, f, g, h, i.

Fiecare strat de electroni este format din substraturi, iar substraturile sunt alcatuite din una sau mai multe orbite, intre care exista diferente de energie.

Orbitele sunt de sapte feluri si se noteaza cu literele mici s, p, d, f, g, h, i. Orbitele de acelasi tip formeaza un substrat. Intr-un strat de electroni pot exista cel mult sapte feluri de substraturi corespunzator celor sapte tipuri de orbite.

Se stie ca, la fiecare nivel de energie (valoarea permisa a energiei unui sistem cuantic atom, molecula etc., raportata la o anumita stare ca stare fundamentala: ex., invelisul de electroni K, cu numar cuantic principal n = 1, este nivelul de energie cel mai slab), corespunde un anumit numar de orbite, rezulta ca, numarul maxim de electroni dintr-un substrat este bine determinat, dupa cum urmeaza:

intr-un substrat s exista 1 orbita s,
intr-un substrat p exista 3 orbite p,
intr-un substrat d exista 5 orbite d,
intr-un substrat f exista 7 orbite f,
intr-un substrat g exista 9 orbite g,
intr-un substrat h exista 11 orbite h,
intr-un substrat i exista 13 orbite i.
Starile posibile ale electronilor in cadrul unui atom (orbite atomice), in ordinea crescanda a nivelelor de energie sunt reprezentate alaturat si exprima schematic straturile de electroni, (in care energia electronilor creste de la orbita s spre orbita i), substraturile si orbitele.

Orbitele sunt reprezentate prin puncte mici, iar substraturile prin puncte apropiate si asezate la acelasi nivel.

Intru cat se cunosc numai 105 elemente chimice straturile, substraturile si orbitele vacante sunt folosite de electronii atomului atunci cand, acesta absoarbe sau primeste energie din exterior. Electronii atomului trec pe orbite superioare vacante, iar la revenire pe orbitele inferioare atomul emite diferenta de energie care corespunde distantelor pe verticala.

Electronul in miscarea sa, produce o miscare ondulatorie, undele ocupa tot spatiul in care se propaga, iar densitatea norului electronic este mai mare acolo, unde este posibila gasirea lui.

In stratul electronic K cu n = 1 care este cel mai apropiat de nucleu si cu energia cea mai joasa, exista o singura orbita 1s, densitatea maxima a norului electronic fiind concentrata pe o suprafata sferica a, cu raza de 0, 35A, iar electronul are o viteza de 108 cm/s.

In stratul L cu n = 2 care contine un substrat s si un substrat p, in care se gasesc 4 orbite care au simetrie diferita. O orbita din cele 4 orbite are simetrie sferica este o orbita 2s (b), celelalte trei orbite sunt orbite 2p (distribuite in spatiu dupa axele x, y, z deci, orbitele px, py, pz).

Densitatea norului electronic, in cazul orbitelor 2p, prezinta doua regiuni de densitate maxima, de o parte si de alta a nucleului, in planul nucleului densitatea este zero.

In stratul electronic L cu n = 2, in care se gasesc 4 orbite, pe care pot exista maximum 4 x 2 = 8 electroni, deoarece se stie ca, pe o orbita nu se pot gasi decat cel mult doi electroni, cu conditia ca spinul lor sa fie diametral opusi (antiparaleli). Imperecherea a doi electroni cu spini opusi (electroni perechi), pe aceeasi orbita duce la compensarea momentelor magnetice, ceea ce determina la stabilitatea sistemului atomic.

Daca pe o orbita se afla numai un singur electron, atunci electronul se numeste neamperecheat.

Electronii se situeaza pe orbitele straturilor K, L, M, N, O, P, si Q de jos in sus, in ordinea crescatoare a nivelelor lor energetice, incepand cu nivelul de energie cel mai scazut al stratului K, fiind cel mai apropiat de nucleu, numit si stratul starii fundamentale.

Desi din calcule rezulta, numarul maxim de electroni in straturi si substraturi, totusi numai primele patru straturi electronice: K, L, M, N sunt ocupate complet cu acest numar maxim, iar celelalte straturi: O, P, si Q ale atomilor mai grei raman in realitate incomplete, deoarece nu toate substraturile se completeaza cu electroni, datorita faptului ca, nici atomi elementelor cunoscute nu dispun de un numar asa mare de electroni in invelisul electronic al atomilor elementelor respective.

Pentru aceste straturi electronice se gasesc 32, 8 si 2 electroni in locul valorilor teoretice 50, 72 si 98.

Electronii sunt particule elementare cu sarcina electrica negativa ( _ ), constituent universal al atomului. Electronii si orbitele electronice reprezinta invelisul nucleului atomic sau norul electronic. Acestea au o densitate maxima in spatiul inconjurator nucleului atomic.

Din cele prezentate rezulta ca, invelisul electronic al atomului este alcatuit din electroni care sunt asezati si se rotesc pe sapte straturi electronice, K, L, M, N, O, P si Q, sapte substraturi s, p, d, f, g, h si i, avand in total 140 de orbite. Existenta acestor orbite este scoasa in evidenta de faptul ca, atomul absoarbe si emite energie, iar pentru aceasta ii sunt necesare un numar suficient de orbite electronice minime si maxime si locuri vacante pentru toti electronii atomului care participa la procesul absorbtiei si emisiei de energie, conform ecuatiei 12 care confirma faptul ca, in structura atomului pot exista 140 de orbite (Tabelul 2), iar din punct de vedere spectroscopic rezulta ca, fiecare spectru de linie colorata, pornind de la nucleu spre exteriorul sau, violet, indigo, albastru, verde, galben, portocaliu si rosu, reprezinta un substrat electronic.(Tabelul 1c).

Datorit" acestor aspecte se simplifica ordinea ocuparii cu electroni a diverselor straturi si substraturi electronice al atomilor. (Tabelul 3).

Nucleul atomic reprezinta samburele atomului si este alcatuit din nucleoni, protoni si neutroni care sunt asezati si se rotesc pe orbite nucleare.

In nucleul atomic protonii si neutronii se deplaseaza pe orbite circulare inchise in jurul unui centru de masa.

In nucleul atomic este concentrata toata energia si masa atomului.

In nucleul atomic exista cea mai mare densitate de particule din alcatuirea atomului.

Protonii si neutronii au si ei energie si masa.

Energia si masa acestor nucleonii este constanta cand acestia se afla pe orbita nucleara fundamentala, in cazul atomilor stabili, dar exista posibilitatea ca, energia acestor nucleoni sa creasca sau sa scada prin:

- interactiunea unui electron ori a unui foton nuclear g sau X cu nucleoni

- dezintegrare nucleara radioactiva

- interactiunea neutronilor si protonilor cu nucleoni care sunt de trei feluri:

1 - imprastierea elastica

2 - captura neutronilor si protonilor

3 - fisiunea nucleara.

Interactiunea electronilor sau fotonilor nucleari g sau X cu particulele nucleului atomic protoni si neutroni este identica, indiferent de substanta sau materia cu care interactioneaza.

Un lucru este foarte important de precizat si anume ca, particulele nucleului atomic absorb si emit energie, pe acelasi principiu ca si in cazul electronilor din invelisul electronic al atomului.

In cazul interactiunii electronilor (-e) sau fotonilor g ori X cu protoni, acestia emit perechi de particule electroni (-e) - pozitroni (+e) si se transforma in neutroni si trec de pe orbita fundamentala pe o orbita superioara, iar datorita acestei interactiuni atomul a trecut din starea fundamentala in starea de excitatie.

Electroni (-e) si pozitroni (+e) emisi formeaza radiatiile b alcatuite din electroni, particule incarcate din punct de vedere electric negativ si radiatii a formate din pozitroni, particule incarcate din punct de vedere electric pozitiv.

Aceste particule avand sarcini electrice diferite se atrag si se neutralizeaza reciproc printr-un proces de anihilare A, in urma caruia rezulta doua particule (o) neutre din punct de vedere electric care sunt emise sub forma unor cuante de radiatii X sau g moi care sunt identice si au caracteristici asemanatoare cu radiatiile nucleare g radioactive emise de nucleele atomice in procesul dezintegrari nucleare radioactive.

La revenirea neutronilor de pe orbita superioara pe orbita fundamentala, acestia emit fotonii nucleari (of) Xd duri si diferenta de energie dintre cele doua orbite nucleare.

In cazul interactiunii electronilor (-e) sau fotonilor g ori X cu neutroni, acestia emit perechi de particule electroni (-e) - neutrini (on)) si se transforma in protoni si trec de pe orbita fundamentala pe o orbita superioara.

Electroni (-e) si neutrini (on)) emisi formeaza radiatiile b care sunt alcatuite din electroni, particule incarcate din punct de vedere electric negativ si radiatii X sau g moi care sunt alcatuite din neutrini, particule neutre din punct de vedere electric.

Protoni au o situatie instabila pe aceasta orbita superioara si revin pe orbita fundamentala, emitand fotonii nucleari (of) Xd duri si diferenta de energie dintre cele doua orbite nucleare.

In acest caz, atomul trece din starea de excitatie in starea fundamentala.

Fotonii nucleari (of) emisi sunt particule neutre din punct de vedere electric.

In cazul nucleului atomic valoarea frecventei n radiatiei absorbite si emise se calculeaza cu ajutorul ecuatiei:

n = A2. R (1/n2 - 1/ m2) + 2 e

Unde n este frecventa radiatiei absorbite sau emise, A masa atomica a nucleonului - proton sau neutron care absoarbe sau emite energie, R constanta lui Rydberg = 3, 288. 1015Hz, 1/n2 se numeste termenul fundamental sau orbita fundamentala a nucleului atomic pe care se afl" nucleonul initial, iar 1/m2 se numeste termenul curent sau orbita superioara pe care sare nucleonul dupa ce absoarbe energie din exterior, iar e reprezinta energia perechilor de particule emise, egala cu 1 MeV.

Energia absorbita sau emisa de un proton ori neutron din nucleu poate avea valoare egala cu energiei de legatura a electronului din invelisul electronic al atomului, atunci cand un foton produce emisia unei perechi de particule din interiorul nucleonilor, transformarea lor din protoni in neutroni si invers si trecerea nucleonilor de pe stratul fundamental (b = 1) pe stratul superior cel mai indepartat din nucleu (b = 7), iar la revenirea nucleonilor pe stratul fundamental, acestia emit fotoni nucleari care au energia, 13, 249... eV in cazul protonilor si 13, 347... eV pentru neutroni care reprezint" energiile maxime de legatura ale electronului in invelisul electronic al atomului, indiferent de natura atomului.

Initial nucleonul se afla pe orbita fundamentala b = 1 si se substituie pe rand sarind sau trecand pe alte orbite superioare, unde b = 2, 3, 4, 5, 6, si 7, iar frecventele calculate corespund lungimilor de unda ale radiatiilor pe care le emite nucleonul cand sare sau trece inapoi, de pe orbita superioara pe orbita fundamentala.

Nucleonii, respectiv protonii si neutroni, rotindu-se pe orbitele nucleare, au dupa mecanica cuantica sau ondulatorie, atat proprietati de particula cat si de unda, avand anumite functii de unda orbitale.

Nucleul atomic contine un numar de protoni egal cu numarul de ordine Z si identic cu numarul electronilor, iar numarul total de nucleoni, protoni si neutroni este egal cu numarul de masa A. Diferenta dintre numarul de masa A si numarul de ordine Z reprezinta numarul de neutroni N, de unde: N = A - Z.

Numarul neutronilor din nucleu creste proportional pe masura ce masa atomica a acestuia creste.

Nucleonii din nucleu au diferite starii energetice caracterizate prin anumite numere cuantice, asemanator starilor energetice al electronilor din invelisul electronic al atomului.

Pentru a caracteriza o stare energetica a unui nucleon din nucleu sunt necesare mai multe numere cuantice, decat cele 4 numere cuantice cunoscute caracteristice starii energetice al electronilor din atom, datorita densitatii mari a nucleonilor in nucleul atomic.

Un nucleon, proton sau neutron care se afla situat pe o orbita este caracterizat prin 9 numere cuantice.

1. Numarul cuantic principal b determina numarul straturilor de nucleoni.

Nucleonii care au acelasi numar cuantic principal b se gasesc la aceeasi distanta intre ei si pe aceeasi orbite, formeaza un strat nuclear.

Numarul cuantic principal b poate avea valorile; b = 1, 2, 3, 4, 5, 6 si 7 care se numesc straturile A, B, C, D, E, F si G.

Stratul b = 1 se numeste stratul A si porneste din centrul nucleului spre exteriorul acestuia care reprezinta nivelul energetic cel mai mic.

2. Numarul cuantic secundar p determina numarul de protoni sau neutroni ce se pot afla pe un strat nuclear.

Valorile lui p cresc exponential cu numarul de protoni sau neutroni care pot exista pe un strat nuclear, corespunzator lui b.

Intre numarul cuantic principal b si num"rul cuantic secundar p exista relatia p = 2b, p poate avea valorile: 21, 22, 23, 24, 25, 26 si 27 care reprezinta numarul maxim de protoni (p) sau neutroni (n) de pe un strat nuclear.

Atomii cu numarul cuantic secundar p = 21 situati pe stratul A sunt hidrogenul H = 1 care are nucleul alcatuit dintr-un singur nucleon respectiv, un proton si heliu He = 4 care are nucleul format din 2 protoni si 2 neutroni, iar p = 22, pe stratul B se afla litiu Li = 6 care are 3 protoni si 3 neutroni, situati in felul urmator: 2 protoni si 2 neutroni pe stratul A, iar 1 proton si 1 neutron pe stratul B si asa mai departe.

3. Numarul cuantic magnetic q determina pozitia spatiala (orientarea in spatiu) a planului orbitei nucleare. El poate avea toate valorile intregi negative si pozitive cuprinse intre -p si +p:

-p Ö -2, -1, 0, +1, +2, Ö+p

De exemplu; p = 0; q = 0;

p = 1; q = -1, 0, +1;

p = 2; q = -2, -1, 0, +1, +2;

p = 3; q = -3, -2, -1, 0, +1, +2, +3.

4. Numarul cuantic al spinului nuclear r reprezinta miscarea nucleonului in jurul propriei axe, miscare numita spin nuclear care da nastere unui moment magnetic propriu al nucleonului, proton sau neutron. Intru cat relatia nucleonului in jurul axei sale nu se poate face decat in doua sensuri, numarul cuantic al spinului nuclear r nu poate avea decat doua valori: +1/2 sau -1/2, dupa cum sensul rotatiei nucleonului este paralel sau antiparalel cu acela al rotirii orbitei nucleare.

5. Numarul cuantic al momentului cinetic orbital t al protonului si neutronului care ia valori multipli intregi h/2p.

Se stie ca, miscarea orbitala in campul gravitational se face in jurul centrului de masa si nu in jurul corpului cu masa mai mare. Miscarea protonilor si neutronilor pe orbitele nucleare se face, astfel incat centrul de masa al sistemului proton - neutron ramane imobil.

Centrul de masa se gaseste la distanta rp de proton si la distanta rn de neutron, astfel incat: rp + rn = r, unde r, este distanta dintre proton si neutron, fata de centrul de masa.

6. Numar cuantic al momentului cinetic si spinului nuclear u care se compune din momentul cinetic orbital nuclear si din spinul nuclear al nucleonilor individuali si care au valorile 0, 1/2, 1, 3/2, 2, 9/2,...

7. Numarul cuantic al interactiunii momentului cinetic si spinul nuclear antiparalel v care se compun din momentul cinetic orbital si din spinul nuclear antiparalel al nucleonilor individuali, respectiv proton sau neutron.

8. Numarul cuantic al momentelor cinetice nucleare a nucleonilor pereche z a cate 2 protoni sau 2 neutroni care se satureaza reciproc complet, adica in fiecare caz rezulta valoarea totala z = 0.

9. Numarul cuantic al momentului cinetic nuclear total x determinat de nucleonii nepereche.

Tinand cont de valorile pe care le pot lua cele 9 numere cuantice b, p, q, r, t, u, v, z, x si de principiul de excluziune a lui Pauly care spune ca, doi electroni care apartin aceluiasi atom se deosebesc intre ei, cel putin printr-unul din cele 4 numere cuantice, in cazul nucleonilor din nucleu se poate vorbi de faptul ca, nucleonii se pot deosebi intre ei prin cele 9 numere cuantice, mentionate anterior.

Numarul maxim de nucleoni ce pot exista pe un strat nuclear este dat de relatia N = 2. 2b.

Nucleonii cu numarul cuantic principal b = 1 constituie stratul A pe care se pot situa 4 nucleoni, respectiv He = 4 care este alcatuit din 2 protoni si 2 neutroni.

Nucleonii cu numar cuantic principal b = 2 constituie stratul B care pot avea 8 nucleoni, de exemplu C = 12, alcatuit din 6 protoni si 6 neutroni, situati in felul urmator: pe stratul A, 2 protoni si 2 neutroni, iar pe stratul B, 4 protoni si 4 neutroni.

Numarul maxim de nucleoni pe straturi.

b - 1 2 3 4 5 6 7

Strat - A B C D E F G

N=2. 2b - 4 8 16 32 64 128 256

Numarul maxim de protoni si neutroni pe straturi.

p - 1 2 3 4 5 6 7

Strat - A B C D E F G

p = 2b - 2 4 8 16 32 64 128

Straturile de nucleoni sunt formate din 7 orbite, intre care exista diferente de energie.

Se stie ca, fiecare nivel de energie corespunde unei anumite orbite, de unde rezulta si numarul maxim de nucleoni situati pe un strat nuclear care este bine determinat.

Straturile posibile ale nucleonilor in cadrul nucleului atomic (orbite nucleare), sunt reprezentate in schema alaturata, in care se poate vedea ca, energia nucleonilor creste de la orbita A fiind cea mai apropiata de centrul de masa spre orbita G, cea mai indepartata de centrul de masa al nucleului atomic.

Pe fiecare orbita pot stationa un numar bine determinat de nucleoni, protoni si neutroni. Intru cat se cunosc numai 105 elemente chimice, straturile F si G sunt partial ocupate. Elementul chimic 103 lawrenciu (Lw) are pe stratul F numai 41 de protoni in loc de 64 protoni, iar pe stratul G nu are nici un proton, dar in schimb are 28 de neutroni pe acest strat (Tabelul 4).

Locurile vacante sau libere sunt folosite de nucleonii atomului atunci cand acestia absorb sau primesc energie din exterior si trec de pe orbita fundamentala pe o orbita superioara.

Nucleonii emit perechi de particule si sar de pe nivelele energetice fundamentale (Wf), pe nivele energetice superioare (Ws) vacante, iar la revenire pe nivelele energetice fundamentale (Wf), atomul va emite diferenta de energie care corespund distantelor pe verticala dintre nivelele energetice respective, plus energia perechilor de particule emise.

Variatia energiei dintre doua (orbite) nivele energetice este data de relatia,

DW = Wf - Ws + 2e = hn

Daca pe o orbita se afla un numar par de protoni si neutroni atunci avem nucleoni pereche care se satureaza reciproc complet, iar daca pe o orbita se afla un numar impar de protoni si neutroni atunci avem nucleoni nepereche nesaturati.

Energia nucleului atomic poate sa scada sau saraci, in cazul atomilor instabili al substantelor sau minereurilor radioactive.

Saracirea energiei nucleare are loc printr-un proces de lunga durata, numit dezintegrare nucleara radioactiva.

La dezintegrarea protonilor se emit perechi de particule subatomice electroni (-e) - pozitroni (+e) si se transform" in neutroni care trec pe o orbita inferioara A si emit diferenta de energie dintre orbita superioara si orbita inferioara, plus energia emisa odata cu perechea de particule, electron(-e) - pozitron (+e).

DW = (Wf - Ws) + ( W-e + W+e) = hn

Electroni (-e) si pozitroni (+e) emisi formeaza radiatii b alcatuite din electroni, particule incarcate din punct de vedere electric negativ si radiatii a formate din pozitroni, particule incarcate din punct de vedere electric pozitiv.

Aceste particule avand sarcini electrice diferite se atrag si se neutralizeaza reciproc printr-un proces de anihilare A, in urma caruia rezulta doua particule (o) neutre din punct de vedere electric care sunt emise sub forma unor cuante de radiatii g moi.

In nucleul atomic densitatea nucleonilor este foarte mare si datorita ocuparii complete cu neutroni a orbitelor inferioare, atunci neutroni trec pe orbita superioara B, aici avand o situatie instabila, va reveni pe orbita fundamentala C sau pe orbita inferioara D emitand un foton nuclear (of) g care are o energie egala cu diferenta de energie dintre cele doua orbite.

In interiorul nucleului atomic exista patru tipuri de interactiuni:

- de respingere si imprastiere electrostatica electroni-electroni, pozitroni-pozitroni si pozitroni-protoni

- anihilare electroni-pozitroni

- nucleare pozitive electroni-protoni, pozitroni-protoni si neutrini-protoni

- nucleare neutre electroni-neutroni, neutrini-neutroni si pozitroni-neutroni.

Electroni emisi in procesul dezintegrari protonilor interactioneaza cu protoni E intalniti in drumul lor spre exteriorul nucleului.

Protoni E emit perechi de particule electroni (-e) - pozitroni (+e) si se transforma in neutroni F care trec de pe orbita superioara pe o orbita inferioara si emit fotoni nucleari (of) g.

Electroni subatomici emisi in timpul procesului de dezintegrare nucleara radioactiva din interiorul protonilor si neutronilor, au sarcina electrica negativa si proprietati identice cu electroni elementari din invelisul electronic al atomilor.

La dezintegrarea neutronilor se emit perechi de particule subatomice electroni (-e) - neutrini(on), iar neutroni se transforma in protoni care trec pe orbita inferioara A si emit diferenta de energie dintre orbita superioara si orbita inferioara, plus energia emisa odata cu perechea de particule electroni(-e) - neutrini(on).

DW = (Wf - Ws) + ( W-e + Won) = hn

Electroni (-e) si neutrini(on) emisi formeaza radiatii b alcatuite din electroni, particule incarcate din punct de vedere electric negativ si radiatii g formate din neutrini, particule neutre din punct de vedere electric.

Datorita ocuparii complete cu protoni a orbitelor inferioare, atunci protoni trec pe orbita superioara B, aici avand o situatie instabila, va reveni pe orbita fundamentala C sau pe orbita inferioara D emitand fotoni nucleari (of) g care au o energie egala cu diferenta de energie dintre cele doua orbite.

In urma proceselor de dezintegrare nucleara radioactiva nucleele atomice emit trei tipuri de radiatii radioactive:

- radiatii b constituite din electroni(-e) particule subatomice care au sarcina electrica negativa,

- radiatii a alcatuite din pozitroni (+e) particule subatomice care au sarcina electrica pozitiva,

- radiatii g moi formate din neutrini (on) si dure din fotoni nucleari (of), particule subatomice care sunt neutre din punct de vedere electric.

Radiatiile radioactive a emise de atomul minereului radioactiv au o energie foarte mica, deoarece aceste particule au sarcina electrica pozitiva si o buna parte din aceste particule interactioneaza cu electroni din invelisul electronic care se unesc si se anihileaza reciproc, rezultand doua cuante g neutre din punct de vedere electric.

La randul lor aceste radiatii b, a si g interactioneaza cu electroni din invelisiul electronic al atomului si in exteriorul atomului cu substante sau minereuri producand ionizarea atomilor acestora, prin smulgerea electronilor din invelisul electronic al atomilor substantelor sau minereurilor respective.

Interactiunea particulelor nucleare neutroni si protoni cu nucleele atomice sunt cele mai puternice interactiuni existente la nivelul nucleului atomic.

Neutronii nu au sarcin" electrica si interactioneaza cu nucleele atomice in trei feluri.

1. Imprastierea elastica. Neutronul loveste nucleul si ambele particule ca doua sfere elastice se imprastie, fara ca sa produca vreo reactie nucleara.

Imprastierea elastica a particulelor se produce dupa legile ciocnirii din mecanica, neutronul si nucleul dupa ciocnire se deplaseaza in directii diferite.

2. Captura neutronilor. Neutronul patrunde in nucleu si provoaca o transmutatie nucleara.

La interactiunea neutronului cu atomul de hidrogen, acesta captureaza un neutron devine hidrogen greu sau deuteriu.

11H (n, g) 21D

3. Fisiunea nucleara. Neutronul patrunde in nucleu si sparge nucleul in mai multe fragmente (de regula in doua fragmente).

Un neutron care interactioneaza cu nucleul atomic aduce cu el si o cantitate de energie.

In cazul interactiuni neutronilor cu nuclee de uraniu 23592U acestea se sparg in doua nuclee, unul de bariu 14556Ba si unul de kripton 8836Kr si se emit trei neutroni n, fenomen cunoscut sub denumirea de reactie de fisiune nucleara.

Nucleele care iau nastere prin fisiune nucleara devin nuclee radioactive care emit radiatii a, b si g, iar neutroni emisi produc o cascada de reactii de fisiune nucleara in lant cu nucleele atomilor A intalniti in calea lor.

La fiecare fisiune a nucleului se emit 2, 3 sau mai multi neutroni.

10n + 23592U => 14055Cs + 9437Rb + 2 10n

10n + 23592U => 14556Cs + 8836Kr + 3 10n

10n + 23592U => 14557Cs + 9735Rb + 4 10n

Neutroni emisi in procesul fisiunii nucleare au o energie si viteza foarte mare.

Fenomenele ar putea fi identice si in cazul interactiunii protonilor cu nucleele atomice.

Aceasta asertiune este sustinuta de transmutatia nucleara artificiala, realizata de Chadwick care prin bombardarea cu particule 42a a particulelor de beriliu 94Be, acesta se transforma in atom de carbon 126C care emite un neutron.

42a + 94Be => 126C++ + 10n

Particulele 42a au sarcina electric" pozitiva ca si protoni, iar in urma interactiunii protonilor cu nucleele atomice sau a fisiuni nucleare ar rezulta particule atomice noi si neutroni.

Totusi in cazul particulelor 42a fizicianul englez Blackett a fotografiat in camera cu ceata, interactiunea dintre acestea cu nucleul de azot 147N, de unde a rezultat un nucleu de oxigen 178O care emite un proton.

42a + 147N => 178O + 11p

Cunoscand toate acestea, vom putea oare, obtine energie fara riscul contaminarii radioactive si fara a se produce pierderi materiale si umane?

Ti-am postat un raspuns asa mai elaborat dar cred ca era de ajuns sa-ti mai spun ca electronii se misca pe orbite, deci au o miscare circulara!

Temperaturi mai mici decat 0K? Din nou... habar nu ai de fizica. Ca sa iti explic de ce: temperatura=miscarea atomilor, la 0k nu se misca nimic -imposibil; 0k este minimul asimptotic in fizica; 0K nu poti sa ai din cauza 'vibratiilor' cuantice, dar poti sa te apropii de 0k (de exemplu electronul tot se misca la 0k din cauza/explicat prin principiul incertitudinii).
Vrei sa ma minunezi cu H3? Stii cum se mai numeste? (H1 e hidrogen, H2 e deuteriu si h3 e... tritiu) Despre tritiu am invatat amandoi la liceu (eu cel putin) la lectia cu centralele nucleare si cu o cautare simpla pe wikipedia ai fi vazut ca a fost descoperit in anii 30.
Nu i-as face casa nici la catel din fundamentu-l tau stiintific. Uite, pari o persoana rezonabila, de ce postezi ce nu stii? Pe mine nu o sa ma vezi in 100 de ani sa postezi la istorie/chimie/geografie.

Mi-ai dat un referat sau ceva articol dar nu mi-ai dat sursa. E cam greu sa citesc pe TPU si se refera si la ceva tabele care mie cred ca imi lipsesc. Daca imi dai un link pot sa ma uit. Contaminare radioactiva si pierderi umane? ...nu stiu, sper ca da. Tehnologia nucleara este foarte buna dar unele evenimente din istorie (chiar recente) o pun intr-o situatie delicata.

Va spuneam mai sus ca pentru formarea unui atom avem nevoie de o forta, de o energie care impulsioneaza formarea insa oare nu tocmai temperatura extrema e o forta?; nu poate ea determina o fuziune? Sigur ca poate si e demonstrat stiintific. Eu continui povestea spunindu-va ca in acest univers al Singularitatii tocmai temperatura a fost aceea care a determinat, mai intii o vibratie a electronului, dupa care o miscare, si asa ajungem la o unire a electronului si protonului rezultind atomul. Oamenii de stiinta vorbesc tot mai mult de Materie neagra si Energie neagra, ca acestea au dus la formarea primului atom, a Universului; insa habar nu au ce e aceasta materie neagra si mai putin aceasta energie, dar ea exista, n-o putem vedea, dar ea exista. Deci n-ar putea fi aceasta Energie neagra tocmai aceea temperatura extrema?; n-ar putea fi acea Materie neagra tocmai aceste particule solitare, protoni, electroni care stim ca se gasesc in Univers.

This close approximation to the modern value of −273.15 °C[1] for the zero of the air-thermometer was further improved upon in 1779 by Johann Heinrich Lambert, who observed that −270 °C might be regarded as absolute cold.[6]

Values of this order for the absolute zero were not, however, universally accepted about this period. Pierre-Simon Laplace and Antoine Lavoisier, in their 1780 treatise on heat, arrived at values ranging from 1, 500 to 3, 000 below the freezing-point of water, and thought that in any case it must be at least 600 below. John Dalton in his Chemical Philosophy gave ten calculations of this value, and finally adopted −3000 °C as the natural zero of temperature

Daca nu stii engleza roaga pe cineva sa-ti traduca, e de pe Wikipedia " absolute zero " si spune ca temperatura cea mai mica acceptata e de -3000 de grade.

Referitor la confuzia cu gradele celsius si 0 absolut. Acum sau dai dovada de prostie (ceea ce e regretabil) sau nu intelegi engleza.Ca sa iti explic: ceea ce mi-ai scirs tu din wikipedia tine de istorie.
Uite definitia din wiki:" The zero point of any thermodynamic temperature scale, such as Kelvin or Rankine, is set at absolute zero. By international agreement, absolute zero is defined as 0K on the Kelvin scale and as −273.15° on the Celsius scale."

Ceea ce mi-ai scris tu este din anii 1800 cand nu aveam un standard pentru masurare si de aceea avem valori intre -273 si -3000. Intre timp scala a fost standardizata (la -273) si valorile chiar daca ar fi - 1000000000000 si 0 sau +345365 si 11 tot acelasi fenomen il descriu (zero absolut) - nu m-am exprimat clar; vroiam sa zic ca in 1800 nu era consens si de aceea erau valori asa de diferite. Vorba aia 'daca taceai filozof ramaneai'.

Las putin teoria mea deoparte pentru ca vreau sa-ti povestesc ceva. Aceasta saptamana am trecut pe la una din cele mai mari universitati din Spania si anume Universitatea Complutense din Madrid cautind ceva raspunsuri la unele din intrebarile mele. Am intrat la Facultatea de Fizica cautind un profesor de fizica pentru a purta o discutie. Am intilnit un profesor de matematica, care foarte amabil, m-a pus in legatura cu un profesor de fizica. Acest domn m-a intrebat cu ce ma poate ajuta si atunci cind i-am explicat mi-a spus ca el nu ma poate ajuta, ca e la pensie si se ocupa doar cu citeva lucruri admnistrative, dar a fost si el amabil si m-a indrumat spre Departamentul de Fizica Cuantica. Acolo intr-unul din laboratoare am dat peste un profesor de fizica, i-am spus ce vreau si am inceput sa stam de vorba. Era si el emigrant, din Rusia, si-am inceput o discutie pe o anumita tema. Toata discutia a decurs normal, i-mi explica tot ceea ce de fapt stiam de pe internet, am purtat si citeva discutii contradictorii spunindu-mi ca la nivel micro lucrurile stau altfel decit la nivel macro etc., insa atunci cind i-am spus ca am terminat filosofia ( ceea ce de fapt nu era adevarat ) a iceput sa se cam " ridice deasupra " cu cunostintele. Inainte de a termina conversatia i-am mai pus o singura intrebare care l-a pus pe ginduri neputindu-mi raspunde. Intilnirea cu el a fost oarecum constructiva si m-am ales cu o carte de Prigogine care marturisesc ca mi-a placut. Concluzia mea a fost ca sint multi profesori de fizica, de chimie, de matematica, profesori universitari vreau sa spun, poate foarte buni dar pentru a afla raspuns la unele intrebari trebuie mai intii sa le pui iar mai apoi sa cauti raspunsurile si dincolo de ceea ce ai invatat,

Si uite ca raspunsul meu cu " substrat " a dat roade! Am vrut sa te aduc putin pe teritoriul meu, adica al logicii, unde nu trebuie sa mai demonstrez ca nu este vorba despre lucruri care nu ar putea exista ci despre consensuri in stiinta.

P.S Apropo, cum stam cu miscarea de rotatie a electronilor? Daca vrei am sa-ti dau si o reprezentare grafica; de fapt erau si desene in ceea ce ti-am postat putin mai devreme dar nu s-au copiat!

Nu inteleg unde vrei sa bati. Eu iti ziceam doar de lucrurile pe care le stie stiinta si tu le-ai gresit. Big bangul a fost real, observat (prin simulari de modele fizice), studiat de oameni cu aparatura de ultima ora si o gramada de bani, dar tot se gaseste cate unu care sa stie mai bine decat oamenii care au studiat secole intregi.
Logica nu isi are locul in stiinta; cel putin logica 'clasica'. Pentru mine nu este deloc logica fizica cuantica despre care ai vb tu cu profesorul tau, dar o accept ca o realitate. Dar sa iti zic unde era problema: tu ai amestecat filozofia cu stiinta, si ai dat gres la partea a doua. Dar hai sa nu mai largim discutia, oricum pe Mihai nu il intereseaza ca nu a pus nici macar o intrebare.


Edit: "Am vrut sa te aduc putin pe teritoriul meu, adica al logicii, unde nu trebuie sa mai demonstrez ca nu este vorba despre lucruri care nu ar putea exista ci despre consensuri in stiinta."
Nu intelegi despre ce e vorba? Caldura este miscarea atomilor. Atomii nu poti sa ii faci sa nu se miste in totatlitate. Consensul este urmator:
Zero absolut (adica nemiscare) e un fenomen pe care il numim -273C sau 0K dar daca tu doresti ii putem zice -3000C sau draculacu. Dar ca sa putem avea o discutie fara sa inteleaga cineva gresit sau sa fie nedumeriri, consensul zice ca valoarea de -273C sau 0K este cea 'corecta'. Dar trebuie sa intelegi ca nu poti ajunge la draculacu, doar foarte aproape.
Sau nu am inteles ce ai vrut sa imi zici in ultimul post? Inca un motiv sa avem consens in literatura , dar atunci limba ar fi de lemn.

"Universul este, in primul rind miscare; 99, 99% din univers e miscare, o miscare de rotatie, totul are la baza o miscare de rotatie, totul se invirte. Dar ce determina aceasta miscare? Electronii! Fara electroni nimic nu s-ar putea misca, totul s-ar opri, totul ar fi inert; electronul are aceasta miscare de rotatie, de la el incepe totul."
Asta ai scris tu. Eu inteleg ca ambele au miscare de rotatie, dar cum ai ajuns la concluzia ca electronul determina miscarea de rotatie a glaxiilor sau a sistemelor solare? Si corpul meu are electroni, dar totusi nu ma invart. Doar ca doua fenomene sunt asemanatoare nu inseamna ca sunt identice. + electronul nu sta unde vrea el, chiar in raspunsul de 100 de pagini mi-ai scris de numerele cuantice cu straturi. Pamantul nu are 'cuanta' poate sa stea in jurul soarelui unde vrea el (si se apropie de soare), dar electronul are locul lui bine stabilit.

Am ajuns acum putin si la Neutron. Neutronul asa cum v-am mai spus e un proton fara incarcatura electrica si e prima particula creata de evolutie. In teoria mea dupa incercarea esuata de nucleosintaeza a H1 se naste neutronul care stabilizeaza cel de-al doilea atom al hidrogenului H2. Acest izotop al H este foarte stabil datorita neutronului. Conform teoriei mele a trecut mult timp intre aceste transformari ale H deoarece stim ca evolutia se face in timp si nu asa peste noapte. Dar aceasta nucleosinteza s-a produs tot din cauza temperaturii. Datorita formarii atomilor H1 a inceput si o crestere lenta a temperaturii, pentru noi poate nesesizabila citeva miimi de grad Universul incepind sa se dilate, sa-si inceapa expansiunea. Si asa un ciclu destul de lung pina la temperatura la care atomii de hidrogen au inceput o eliberare masiva de caldura.

Se pare ca prea putini inteleg ceea ce vreau sa le spun cu toate ca am evitat pe cit se poate sa intru pe domeniul termenilor tehnici, tocmai din aceasta cauza; crezi ca nu stiam de protiu, deuteriu, tritiu, de fisiune, fuziune, nucleosinteza, de string, de crunch, de 0K de asezarea electronilor pe orbite etc? Sint destul de documentat, dragul meu, chiar daca nu am studiat fizica, chimia, sau matematica. Internetul e plin de informatie, de la cea srisa in carti la cea nescrisa, de la cea acceptata la cea neacceptata. Dar am sa las asta doparte si am sa-ti raspund la intrebare : miscarea de rotatie incepe cu electronul si se continua la atom, planetele au o miscare de rotatie, stelele au o miscare de rotatie, galaxiile au o miscare de rotatie; ce nu are o miscare de rotatie in Spatiu nu se poate sustine doar daca e sustinut de gravitatia altui corp ( vezi asteroizii, cometele, meteoritii ) iar acum despre noi : e adevarat ca noi nu avem o miscare de rotatie dar in schimb ne invirtim odata cu Pamintul ca un munte, o piatra nu se invirte insa atomii care o formeaza trebuie sa se invirta pentru a putea mentine structura acelei pietre altfel piatra s-ar dezintegra; o bucata de fier e inerta insa atomii in interiorul ei se invirt pentru asi mentine forma; cred ca intelegi ce vreau sa spun. Energia unui atom este data de electron, daca am inlatura electronii nu am avea energie.

In cartea lui Ilya Prigogine am aflat ceva despre care eu nu stiam : si anume, despre un curent filosofic numit Reductionism. Cei care se inscriau in acest curent spuneau ca pentru a afla natura lucrurilor trebuie sa le demontezi pina ajungi la acea parte care nu mai poate fi demontata, adica sa defaci firul in patru, mai pe limbaj popular. Eu, am ajuns la electron, la atom, la cel mai simplu atom, protiu. Acum tu imi spui ca nu exista o anumita logica in stiinta si mai ales in fizica cuantica, eu spun ca exista o logica in toate, mai ales in fizica cuantica; ca orice lucru se conduce dupa niste legi ale fizicii chiar daca noi nu le cunoastem, ca acolo unde nu este logica apare misticismul. E ca in matematica intotdeauna se rezolva o ecuatie, si asta pentru ca ecuatia sa aiba un raspuns introducem in ea o constanta

Nonsensul il repeti tu tot timpul, eu iti spuneam ca la 0k aveam particule inerte si nu atomi, ca electronii se misca in fiecare atom din acest Univers si asa tot universul e miscare, ca expansiunea Universului se datoreaza caldurii degajate. E o regula a fizicii dilatarea!

E adevarat ca Pamintul nu are "cuanta ", ca poate sta unde vrea el fata de Soare dar atunci nu ar mai fi la fel : ar putea fi Marte, sau Venus etc.si cu siguranta ca Sistemul Solar ar arata altfel. La fel cum asezarea electronilor pe orbite determina tipul de atom si implicit a elementelor, asa sistemul nostru solar este unic; adica nu cred ca mai exista altul cu exact aceleasi caracteristici.

"Uite că un pui de om îţi spune că nu contează varsta."
sigur ca nu doar ca un copil de 14 ani are alta gandire fata de un om de 20 sau 30 de ani. decat daca esti vreun geniu sub acoperire, conteaza si varsta.

Am sa incerc sa " te aduc " iarasi pe teritoriul logicii mele spunindu-ti ceva despre afirmatile tale in legatura cu banii care s-au cheltuit de-a lungul anilor pentru a se demonstra aparitia Universului la Big Bang si n-am sa merg mai departe decit la CERN. Pentru constructia acceleratorului de particule s-au cheltuit mai mult de 4 miliarde de euro si daca adaugam si salariile personalului, cheltuielile de intretinere, vom ajunge la niste sume frumusele. Bineinteles ca asteptarile unora au cam fost departe de concretizare si au fost momente in care s-a decis inchiderea lui ( clar ca motivul a fost unul de securitate ). As putea spune ca s-au facut unele descoperiri dar prea putin importante comparativ cu banii cheltuiti, ca felul in care cei de acolo lucreaza lasa de dorit. Acum, exemplificindu-ma, am sa-ti spun ca daca vreau sa aflu compozitia unui motor, il demontez piesa cu piesa si nu il voi izbii de un zid la viteza mare dind fiecarei ramasite din acel motor o denumire. In concluzie, incerc doar sa-ti arat ca atunci cind avem deja un tipar, tot ceea ce vom descoperii in legatura cu acesta se potriveste. Stephen Hawking, pe care cred ca-l cunosti, spunea ca nu intotdeauna formulele matematice ne pot demonstra existenta unor lucruri, daca nu sint insotite si de observatii stiintifice. Atunci cind am vorbit de dovezi stiintifice ale teoriei mele, nu ma refeream la demonstratii facute de mine in laborator sau pe calculator, ci la cele facute de oameni de stiinta; eu doar le-am schimbat cronologia si ambientul incercind sa dau o logica Inceputului. E de asemenea adevarat ca e in cotradictie totala cu teoria Big Bangului care spune ca totul a inceput intr-un punct extrem de fierbinte, dar trebuie sa recunoastem ca in acesta teorie exista mult mai multe necunoscute

Nu stiu cum reusesti sa o faci din nou, dar daca ai sta putin sa te gandesti ai vedea ca nu e adevarat ce spui. Inca un motiv ca atunci cand vorbesti despre fizica ...sa stii fizica.
"expansiunea Universului se datoreaza caldurii degajate. E o regula a fizicii dilatarea!" (de parca apa se dilata doar cand o fierbi, nu? -inca un motiv sa cunosti lucrurile in amanunt, nu doar superficial si sa tragi conczluzii) Dupa parerea mea, vorbele in vant nu sunt bune de nimic si trebuie demonstrate. Experiment: dilatarea universului langa surse de caldura (de exemplu soarele nostru si alte stele mult mai puternice, chiar galaxii). Din pacate pentru teoria ta lumina de la soare tot 8min si 20 sec si dilatarea despre care vorbesti este in toate partile in mod egal (daca era asa cum zici tu cred ca ar fi observat cineva ca langa stele dilatarea universului e accelerata), deci nu are legatura cu caldura. Logica mea de om care a studiat mai mult partea reala decat umana, asta imi zice, poate ca tu nu esti de acceasi parere,

"E adevarat ca Pamintul nu are "cuanta ", ca poate sta unde vrea el fata de Soare dar atunci nu ar mai fi la fel : ar putea fi Marte, sau Venus etc.si cu siguranta ca Sistemul Solar ar arata altfel. La fel cum asezarea electronilor pe orbite determina tipul de atom si implicit a elementelor, asa sistemul nostru solar este unic; adica nu cred ca mai exista altul cu exact aceleasi caracteristici."
Ce ai scris tu este foarte frumos si tine din nou de beletristica. Ce treaba are fizica cu unicitatea planetelor? dpdv al fizicii nu poti compara sistemul solar cu electronii (doar daca faci filozofie, si atunci de ce imi zici mie? cred ca ai vazut ca eu vorbesc doar de lumea reala). In acelasi mod nu poti spune ca electronul face ca totul sa se invarta in univers doar pentru ca in ambele modele avem miscare circulara. E nonsens (folosesc cuvantul ca vad ca iti place). In planul micro avem unele legi (forte) si pe planul macro avem altele. Ultima data cand am citit interactiunea tare (sau nucleara) nu interactioneaza cu gravitatia si sunt doua lucruri diferite.

"Nonsensul il repeti tu tot timpul, eu iti spuneam ca la 0k aveam particule inerte si nu atomi, ca electronii se misca in fiecare atom din acest Univers si asa tot universul e miscare..."
Tu ai zis de un univers cu 0K (nu aproape de 0K, ci 0k) cu particule inerte.
Tu ai zis de temperaturi mai mici de 0k si mi-ai dat un link despre istoria fizicii.
"Temperatura de zero absolut e doar un punct de referinta acceptat azi insa s-a demonstrat ca pot fi temperaturi mult mai joase."
...ce sa mai zici la citatul asta?
Vorbesti ca un politician, nu ca un om de stiinta. Tu zici tot timpul ca "s-a descoperit", vorbesti despre "cercetatori", "CERN", "lucruri demonstrate stiintific, bazate pe observatii stiintifice si nu doar rezultatul unor ecuatii matematice". Eu tot timpul cand iti zic ceva, iti dau un exemplu. Daca as face ca si tine as zice "Ceea ce zici tu e gresit, stiinta/cercetatorii stiu mai bine, la revedere"
Ultimul lurcu: cand ziceai ca ai auzit de deuteriu, 0k si restul (in postarea ta de mai sus) si ziceai ca esti informata. Ai zis de tritiu ca s-a descoperit recent la CERN. Ai zis ca poti avea temperaturi sub 0k. Acum sau ai pierdere de memorie sau esti opusul unei persoane documentate.

Cit despre interesul celui care a postat intrebarea, ma doare-n cot de convingerile lui!; ca daca stiam ca raspunsul e numai pentru el, nici nu ma sinchiseam, insa mi-a placut felul in care a pus intrebarea si am raspuns cu ceea ce cred eu despre aparitia Universului. E o parere personala si nu trebuie sa demonstrez nimanui aceasta teorie, nu mi-am pus in joc cariera sau statutul pentru afirmatiile mele, ca fiecare crede in ceea ce vrea in cele din urma, ca adevarul nu a aceluia care -l detine ci a aceluia care aduce mai multe dovezi in sprijinul acestuia, chiar daca unele din aceste dovezi sint " mincinoase '

'Putina istorie: In 1929 Hubble a descoperit (prin observatie) ca galaxiile se indeparteaza de noi (in toate directiile) si intr-un mod proportional cu distanta (cele indepartate cu viteza mai mare). De aici el a tras concluzia logica ca mai demult trebuiau sa fie apropiate; de aici a pornit big bangul.

Ce se cunoaste dupa 70 de ani:
Ca si cum ai vedea niste cioburi pe podea, asa lucreaza si stiinta. Avem cioburile vechi de 13mld de ani (observatiile/experimentele) si incercam sa 'refacem' paharul spart (o teorie care sa fie aproape de adevar), metaforic vorbind.
Pe (foarte) scurt: cauza big bangului nu se stie, exista modele si modele dar nimic destul de bun ca sa o putem invata la scoala.
Desi nu stim de unde a aparut, stim ce s-a intamplat dupa ( adica dupa 1^(-43)secunde ): la inceput materia (particulele) era prea incalzita ca sa se poata forma atomi si a trebuit sa se raceasca putin. In aceasta perioada gravitatia nu are efect.
Dupa ce s-a racit destul s-a putut forma hidrogen, deuteriu, heliu -elemente usoare si carbonul in urma unui proces numit triplu alpha (din heliu4).
Deja universul se largeste si exista destula materie ca gravitatia sa le adune. Universul se raceste in continuare, se formeaza stele/galaxii, in stele se sintetizeaza elementele grele (fier), stelele explodeaza se fac din nou stele.
Si aici suntem noi, dupa 13, 7mld ani." Am sa obiectez si eu putin la afirmatiile tale : spui ca Hublle a descoperit expansiunea Universului ( dar a raportat-o la Big Bang ), ca a fost Big Bang dar nu stim de la ce a inceput, ca exista modele dar nu sint bune pentru a putea invata in scoala din ele, ca exista materie in momentul Big Bang dar totusi atomii s-au format dupa, ca nu s-au putut forma imediat ca era prea cald, ca totusi dupa ce s-a mai racit putin a inceput formarea lor ( cit de putin, pentru ca la Big bang temperatura era extem de mare? ), acum avem o temperatura medie de - 170 de grade ( tu cum iti explici ca s-a racit intr-atit Universul, dupa formarea atitor galaxii? ), ca galaxiile despre care tu spui ca se departeza uniform nu s-au format toate odata.

Was The Universe Born In A Black Hole?

ScienceDaily (Sep. 17, 2003) — The universe may have been created by an explosion within a black hole, according to a new theory by two mathematicians recently published in the Proceedings of the National Academy of Sciences of the U.S.A.
See Also:
Space & Time

Black Holes
Astrophysics
Astronomy

Computers & Math

Mathematics
Mathematical Modeling
Computer Modeling

Reference

Shape of the Universe
Ultimate fate of the universe
Holographic Universe
Big Bang nucleosynthesis

"It's a mathematically plausible model which refines the standard model of the Big Bang," said Blake Temple, professor of mathematics at UC Davis and co-author of the paper with Joel Smoller, professor of mathematics at the University of Michigan.

In the standard model of cosmology, the universe burst into existence with the Big Bang about 13 billion years ago. Since then, the universe, which contains an infinite amount of matter and is infinite in extent, has been expanding in all directions.

In the new model, the Big Bang is an actual explosion within a black hole in an existing space. The shock wave of the explosion is expanding into an infinite space, leaving behind it a finite amount of matter. The universe is emerging from a white hole. The opposite of a black hole, a white hole throws matter out instead of sucking it in.

The shockwave and the universe beyond the black hole lies in our future. Eventually, the universe will emerge from the black hole as something like a supernova, but on an enormously large scale, Temple said.

The equations that describe a black hole were written by Albert Einstein as part of the General Theory of Relativity. Einstein's equations work equally well if time runs forward or backwards. But explosive shockwaves, which include an increase in entropy, are time-irreversible. The new theory satisfies Einstein's equations while allowing the universe to expand.

Whether the matter emerging from the white hole came from matter that previously fell into another black hole is an open question, Temple said.

"It is natural to wonder if there is a connection between the mass that disappears into black hole singularities and the mass that emerges from white hole singularities," Smoller and Temple wrote. Poate ca aceasta teorie e mai credibila pentru tine caci e elaborata de doi matematicieni!

Ca sa iti raspund la intrebari: Hubble nu a raportat nimic la big bang. Am dat pur si simplu un exemplu si cu povestea cu cioburile, ca sa dau o idee generala ca big bangul nu este o teorie singulara care a fost descoperita peste noapte, ci ani de observatii si teorii diferite.

" ca a fost Big Bang dar nu stim de la ce a inceput, ca exista modele dar nu sint bune pentru a putea invata in scoala din ele"
Aici trebuie sa iti explic despre stiinta si despre oamenii care lucreaza la laboratoare. Tot ce se face la scoala este stiinta 'veche'. Ceea ce se face acum este prea 'nou' si exista sansa sa fie ceva gresit sau interpretat prost. Big bangul ca 'tot' este o teorie foarte buna care explica multe si se preda si la scoala. Daca stai sa il analizezi exista unele lucruri care nu se potrivesc in teorie (dark matter) dar care nu invalideaza teoria si cu ce se ocupa stiinta moderna. Sper ca m-am exprimat destul clar, cateodata dau gres.

", ca exista materie in momentul Big Bang dar totusi atomii s-au format dupa, ca nu s-au putut forma imediat ca era prea cald, ca totusi dupa ce s-a mai racit putin a inceput formarea lor ( cit de putin, pentru ca la Big bang temperatura era extem de mare? ), acum avem o temperatura medie de - 170 de grade"
Mai bine decat cu un link catre wikipedia nu pot sa iti explic : http://en.wikipedia.org/wiki/Timeline_of_the_Big_Bang
Eu am scris foate pe scurt, dar pe site vei vedea care sunt etapele.

" tu cum iti explici ca s-a racit intr-atit Universul, dupa formarea atitor galaxii?"
Racirea universului vine cu dilatarea universului: in modelul tau totul e rece si prin ceva magie totul se incalzeste. In modelul fizic caldura era la inceput si se raceste cu timpul.

Imi pare rau dar nu pot sa iti explic fara sa iti scriu 10 pagini (daca vrei sa intram in detalii) si pentru ca pe wikipedia deja sunt scrise informatiile, (poate eu as putea sa le sintetizez mai bine, unele lucruri nici pentru mine nu sunt clare) te voi lasa pe tine sa te interesezi. Bonus: daca te uiti la References, jos pe wiki de multe ori gasesti sursa ca o carte de la faclutate dar gasesti si unele siteuri unde iti explica mai bine cu mai multe grafice.

"What our model does is amend the earliest moments of the story. Instead of beginning with nearly infinite temperature and density, the universe began in a very different state - cold and nearly vacuous. The hot expanding universe we know came as a result of collision that brought the universe up to a large but finite temperature and density. The rest of the story is as the Big Bang model would have it, but the beginning is different " Acesta e un fragment al unui articol al lui Paul J. Steinhardt de la Princeton University ( asta, asa ca sa vezi ca nu doar eu ma gindesc ca Universul a fost rece si aproape gol!

Normal ca este mai credibila daca au un model matematic. Tu ce ai, imaginatia bogata? Cladirile nu se prabusesc ca matematica este corecta, nu pentru ca arhitectul are un simt artistic.
Exact despre asta ti-am zis in postul anterior. Exista posibilitatea sa aiba dreptate, dar inca nu este destul de clar, exista si alte teorii despre vibratii cuantice (Lawrence Krauss are un video lung pe youtube in care explica unele chestii printre care ofera si o explicatie pentru originea universului). Cine va avea dreptate? Doar viitorul va cunoaste, sunt oameni care lucreaza chiar acum la aceasta problema, ca sa ai o teorie consacrata ai nevoie de ani de verificari si publicatii stiintifice.