Vreau sa imi fac o idee despre opiniile atat subiective cat si obiective despre bine si rau ca manfiestatii ( deci trebuie sa raspundeti din 2 directii). Vreau sa imi raspundeti la intrebari avand ca reper niste forme "pure", extreme de bine si de rau. De exemplu, la bine putem lua un monah batran sau un duhovnic care s-a rugat toata viata pentru iubire si a actionat toata viata in sensul binelui. Sau un doctor care se vindeca atunci cand vindeca un pacient, deci a carui rasplata este doar vindecarea. Iar la extrema opusa, putem lua ca exemplu un om care este si arhitectul si executorul oricarui fel de genocid. Sau un om al carui scop este distrugerea fara motiv sau suferinta altor oameni. Rezumat: Cineva care se dedica total unei parti si o manifesta la extrem.
(daca aveti alte viziuni le puteti inversa sau egaliza cu conditia sa precizati)
Intrebarile:
1. Cum vedeti proportiile binelui si raului in timpul actual?
2. Care cale ( din nou, in sensul mentionat mai sus, la extrem ) credeti ca este mai greu de urmat?
3. De ce parte se afla de obicei lumea obisnuita, spre ce inclnia instinctiv?
4. Ce parere aveti de motivele (daca sunt) care nasc un bine sau un rau "pur" (extrem)?
5. Care extrema este in fapt contra sensului obisnuit al omenirii? Intreb asta pentru ca in viziunea mea, ambele extreme neaga orice fel de manifestare "obisnuita" "morala" termeni termeni.

Puteti adauga si alte idei pe care le gasiti utile in intelegerea fenomenului.

1. Raportul bine-rau, 70%rau si 30 bine.
2. Eu cred ca e mai greu de urmat calea raului pentru ca nu cred sa existe oameni care sa faca nuuumai rau, pentru ca in oricine se va trezi instinctul milei.
3. Lumea se afla mai mult de partea...hmm...jumatate.Chiar nu stiu!
4. Nu exista motive. Asta e numai datorita autoeducatiei/automodelarii.
5. Ambele.

1. La fel cum exista binele trebuie sa existe si raul, lumea e impartita, lumina - intuneric -bine - rau, la fel si tot Universul, asa functioneaza lucrurile, in procente nu pot sa ma exprim si nu cred ca exista.
2. Calea mai greu de urmat in zilele astea cred ca este cea a binelui, intr-o lume dominata de dorinta de a poseda lucruri materiale cu orice scop, raul isi face mai mult loc mai ales ca si mijloc de obtinere a acestor lucruri materiale.
3. Partea catre domina lumea obisnuita, daca despartim masa si ne adresam strict unui individ as spune ca inclina spre bine insa in colectiv ideile devin comune si dupa cum stim si observam sunt inclinate spre rau.
4. Motivele care nasc aceste comportamente sunt evident psihologice si de obicei este o trauma suferita care poate sa te faca sa adopti un comportament obsesiv pentru a atinge un tel (bun sau rau).
5. Nu cred ca exista o extrema contra sensului obisnuit pentru ca nu exista un sens obisnuit, suntem sensibili la orice stimuli si influente, adaptabili si schimbatori.

1. Sunt atătea criterii încăt e obositor să stai să le scrii, dar indiferent de asta, eu ajung la aceeași opinie atăt subiectivă căt și obiectivă: răul și binele sunt în proporție de 1/1.

2. Nu pot să-ți dau un răspuns atăt de obiectiv la întrebarea asta în sensurile menționate mai sus, deoarece nu am trăit niciun fel de viață ale acestor persoane, dar tind să cred că e mai greu să ajungi cel care comite genociduri, fiindcă fiecare din noi are acea fărămă de moralitate care trebuie astupată în mod rece și brutal să comiți astfel de fapte. Sau, de fapt, eu mai am acel sentiment, poate fiecare e născut să fie bun sau rău în raport cu moralitatea "ajută-ți aproapele și comportă-te plăcut".

3. Opinia mea este că omenirea întinde spre bine, dar după anumite observații pot spune că într-adevăr chiar așa este, a menționat mai sus de ce.

4. Ușurința omului de a face astfel de lucruri cauzată de felul în care este educat sau personalitatea care a moștenit-o. Unii, sau mai bine zis marea majoritate, au o reținere să facă fapte rele fiindcă ori moralitatea le-o zice așa, ori sunt oameni normali și nu nebuni. Pentru un islamist e normal să ucizi, poți să-l acuzi în conformitate cu ce crede el că e moral? Nu! De aceea, dacă noi toți oamenii de pe pămănnt o să trăim sub o lege a iubirii, n-o să mai existe conflicte. Deci, binele și răul sunt termeni greșiți: mai bine le poți spune alegeri, care pentru unii sunt bune iar pentru alții proaste.

5. Normal că extrema care o considerăm amăndoi cea rea, ultima din exemple, cea cu genocidul.

Ce vreau să subliniez de aici e că pentru a opri tot "răul" ăsta, trebuie să trăim sub aceeași moralitate, fiecare om de pe pămănt. În zilele noastre oamenii încearcă să își extindă legile pe tot globul, și e bine, atăta timp căt sunt cele ce ne învață iubire și pace. Facțiune în luptă sunt religiile, dar nu numai, fiecare poate avea un comportament adecvat și asemănător cu cel creștin sau alte religii ce învață despre iubire (aici e doar o opinie personală, nu mă judecați), așa că fii un om plăcut, iar dacă toți vom ajunge așa, lumea va fi și ea plăcută.

1. Cred că abordarea asta maniheistă e puțin depășită (gen cu 1800 de ani). Binele și răul sunt niște concepte definite foarte diferit de la o cultură la alta iar optica ta dualistă nu face decât să îți scadă șansele de a găsi răspuns la întrebările de mai sus.

2. Ca să măsori opiniile „obiective" ai nevoie de un instrument aici nu o să primești decât niște aberații subiective.

3. Restul întrebărilor sunt prea redundante pentru a merita un comentariu.

4. Da mă plictisesc.dar hei privește partea bună înainte de postul tău am citit postarea unui utilizator care încerca să ne explice de ce nu există timp în spațiu....deci da ăsta e mai interesant.