Yee(Salut)! Oare poate cineva se defineasca ce este intelepciunea?

Ce intrebare stupida.
Insasi faptul ca termenul exista e o dovada ca poate fi definit.

Ai gasit tu pana acum cuvinte care exista dar nu au nicio definitie? Ce sens are sa creezi un cuvant care nu inseamna nimic?

Yee(Salut) - cu toții învățăm din propriile greșeli, înțelepții învață din ale altora

"Frica de Domnul este școala înțelepciunii, și smerenia merge înaintea slavei." Proverbe 15:33

ÎNȚELEPCIUNE Capacitate superioară de înțelegere și de judecare a lucrurilor.Cumpătare, prudență, moderație determinată de experiență; spirit de prevedere. – Lat. intellectio, -onis.

Înțelepciunea este cunoaștere, înțelegere, experiență, și înțelegere intuitivă, împreună cu capacitatea de a aplica aceste calități în vederea găsirii de soluții pentru probleme.
FRom wikipedia

Înțelegerea,din punct de vedere psihologic, consta in acceptarea vieții personale.
Din punct de vedere științific, putem spune că înțelepciunea este echilibrul emoțional al fiecăruia dintre noi, in care ne regăsim cand ne regăsim.

Înțelepciunea e frumusețea minții.

O capacitate greu de dobandit.

Iti dai seama ce genii ar fi pe TPU, daca ar sti sa iti raspunda?

Capacitate superioară de înțelegere și judecare a lucrurilor, implicînd o cunoaștere adîncă a realității, experiență și echilibru. Din nenorocire, înțelepciunea nu se cumpără și nu se poate împrumuta. C. PETRESCU, A. 445. Vai! tot mai gîndești la anii cînd visam în academii, Ascultînd pe vechii dascăli cîrpocind la haina vremii, Ale clipelor cadavre din volume stînd s-adune Și-n a lucrurilor peteci căutînd înțelepciune? EMINESCU, O. I 140. Apologul, ca și proverbul, au fost totdeauna înțelepciunea națiunilor. NEGRUZZI, S. I 336. ◊ (Personificat) Eu am fost cel dintîi fulger între viață și moarte, zice înțelepciunea. Eu am fost așezată din veșnicie înaintea tuturor începuturilor. SADOVEANU, D. P. 176. Se băga de seamă după port și așezare, după frunte și zîmbire, că alta nu putea fi decît Înțelepciunea. DELAVRANCEA, S. 93. 2. Prudență, chibzuință, socoteală. ◊ Loc. adv. Cu înțelepciune = (în mod) înțelept, chibzuit, prudent. Se vedea cît de colo că vorbea cu înțelepciune și supunere. ISPIRESCU, L. 22. Fără înțelepciune = (în mod) neînțelept, imprudent, orbește. Bathori poruncise săcuilor săi ca să nu se încumeteze fără înțelepciune în noroc și să nu întreprinză nimic pînă nu va veni el însuși. BĂLCESCU, O. II 104. (funda?)