Am şi eu o întrebare: Pe câte fire există trafic într-un cablu UTP? Am încercat să caut şi pe Google, dar n-am găsit nimic concret legat de asta...
Mulţumesc frumos.

Totuşi... am pus o simplă întrebare al cărei răspuns ar fi trebuit să constea într-o singură cifră. ATÂT şi nimic mai mult!

O sa-l intreb pe tati. El stie, ca nu eu mufez cablurile de retea acasa.

Vreau Funda multumesc Frumos!


Conectarea la Internet printr-un cablu UTP
Situatia tipica de legatura permanenta la Internet este facuta printr-o conexiune ethernet, pana la un router legat la randul sau la Internet. Legatura ethernet se poate realiza prin mai multe tipuri de cabluri, cel mai folosit fiind insa cablul UTP.
Cablul UTP contine 4 perechi de fire de cupru izolate si torsadate (rasucite), prinse intr-un invelis izolator. In fiecare pereche exista un fir colorat intr-una din culorile portocaliu, verde, albastru, maro, perechea lui avand aceeasi culoare, dar intrerupta de portiuni albe. De fapt pentru ethernet se folosesc doar doua perechi, una "dus" si un "intors". Cablurile UTP se termina cu mufe care au aspectul mufelor telefonice, dar sunt mai late, trebuind sa cuprinda 8 fire (fata de 4 la mufele telefonice). Cablul se prinde in mufe prin "sertizare" cu un cleste special care infige lamele metalice ale mufei prin invelisul izolator al fiecarui fir. Privind mufa cu lamela de prindere in spate si cu lamelele metalice in sus, firele folosite la ethernet sunt 1-2 si 3-6. Pe aceste pozitii trebuiesc sa fie sertizate fire perechi, uzual portocaliu si verde. Pentru a interconecta doua calculatoare cablul trebuie sertizat astfel incat perechea de fire care este pe pozitia 1-2 la un capat sa corespunda perechii 3-6 la celalalt capat (ce transmite o placa de retea sa ajunga la pozitia de receptie ai celeilalte). De obicei insa se foloseste un "concentrator" la care se aduna cablurile de la mai multe calculatoare si prin care comunica intre ele (de exemplu HUB sau SWITCH). Acesta are mufele asemenatoare celor de retea, dar au inversati conectorii 13 si 26, astfel ca pentru conectarea unui calculator catre acest "concentrator" se folosesc cabluri care au la ambele mufe aceeasi ordine a perechilor. Ordinea uzuala este:
w-o,o,w-g,b,w-b,g,w-br,br cu conventia: o=orange (portocaliu), g=green(verde), b=blue(albastru), br=broun (maro) iar w- semnifica ca respectiva culoare este intrerupta. In cazul in care cablul este "inversat" (se mai numeste si twisted sau cross-over) ordinea la una din mufe este schimbata in w-g,g,w-o,b,w-b,o,w-br,br. Trebuie precizat ca o greseala frecventa este pozitionarea perechilor in mufa dupa o ordine oarecare. Daca este respectata in ambele parti, cablul poate functiona aparent, dar daca perechile 1-2 si 3-6 nu sunt torsadate (rasucite) pot apare functionari defectuase (pierderi, erori), mai insemnate la 100Mbps si/sau cabluri lungi.
De obicei langa calculator exista o priza UTP care este legata la concentrator (HUB, SWITCH). Conectarea consta in legarea unui cablu UTP "direct" (neinversat) intre priza UTP si placa de retea ethernet din calculator. In general vom avea la dispozitie o mufa utp "mama" care ne va lega fizic de un router deja conectat la Internet (acesta poate fi in aceeasi cladire si legat la acelasi HUB/SWITCH sau poate fi la providerul INTERNET pana la care legatura se face prin Modem de cablu, Fibra optica sau Radio. Este de asteptat ca la provider sa exista o trecere similara de la echipamentul de conectare spre un cablu UTP, deci daca facem abstractie de viteza putem considera ca exista un cablu UTP de la calculatorul nostru pana in HUB-ul/SWITCH-ul providerului, la care este conectat routerul acestuia.
Viteza de transfer. La inceput conexiunea ethernet asigura o viteza de 10Mbps (10 megabiti pe secunda). Legatura se putea realiza printr-un cablu BNC (coaxial) care trecea pe la toate calculatoarele sau prin cablu UTP si HUB/SWITCH pentru conectarea mai multor calculatoare. Pe cablul UTP a fost proiectat apoi un standard care permite atingerea vitezei de 100Mbps. Majoritatea placilor de retea de 100Mbps suporta si interconectari la viteza de 10Mbps pentru compatibilitate cu placile vechi. Un avantaj al conectarii cu UTP fata de BNC este pe langa faptul ca se pot realiza transmisii full-duplex, adica 100Mbps intr-un sens si 100Mbps in celalat sens simultan. Aceasta facilitate nu este suportata de toate placile si nu poate fi folosita daca se foloseste un HUB, necesitand un SWITCH. Aceasta viteza este asigurata intre oricare doua calculatoarele care sunt in acelasi HUB sau pe acelasi cablu BNC, dar in cazul in care se face trafic intre mai multe calculatoare suma vitezelor cu care se transmit datele nu poate depasi aceasta valoare. In cazul unui SWITCH insa, doua perechi de calculatoare pot comunica ambele cu 100Mbps, viteza nu mai este limitata la suma vitezelor ci pe fiecare cablu UTP in parte. Trebuie precizat faptul ca unitatea de masura pentru latimea de banda este bitul (nu byte-ul ca in cazul fisierelor), deci pe o conexiune de 100Mbps viteza de transfer al unui fisier va fi maxim 100:8Mbps, o aproximare destul de buna fiind 10MB/s (mai exista informatii de control al transferului). Viteza de transfer in Internet este data de minimul dintre latimile de banda disponibile pe diferitele tronsoane traversate de de pachete intre locatii. De obicei viteza in Internet este mult mai mica decat viteza in reteaua locala, aceasta fiind de ordinul KB/s (kilobytes pe secunda), deci un upgrade de la 10Mbps la 100Mbps in reteaua locala nu creste decat viteza de comunicatie in interiorul retelei, nu si viteza de acces Internet. Viteza de acces Internet este data de canalul de comunicatie pana la provider (care poate avea limitari fizice de viteza) si de banda pe care providerul o aloca clientului.
Informatii vitale pentru conectarea la Internet. In momentul conectarii calculatorului trebuiesc aflate cateva date tehnice vitale pentru a putea folosi conexiunea. Aceste informatii sunt: Adresa IP, Netmask, Gateway, Name-server(e). Hostname-ul (numele de host) se poate pune oricum, dar daca exista o inregistrare DNS cu corespondenta intre un nume de host si IP-ul pus, este bine sa se seteze acel nume. In lipsa, se poate pune orice nume, urmat de domeniul organizatiei din care se face parte calculatorul sau chiar un domeniu fictiv.
Adresa IP este identificatorul unic cu care calculatorul va fi recunoscut in Internet. Este un numar de 32 de biti cu fiecare grupa de 8 biti scrisa in zecimal si separate prin punct (".". Ex: 193.226.51.54
Netmask-ul este tot un numar de 32 de biti, dar are proprietatea ca este format dintr-un sir de biti 1 urmat de un sir de biti 0. Cea mai uzuala valoare este 255.255.255.0 care este formata din 24 de biti 1 si 8 biti 0. Netmask-ul este folosit pentru a determina daca o destinatie se afla in aceeasi retea ethernet (de ex. in acelasi HUB sau pe acelasi cablu BNC) cu calculatorul care vrea sa trimita un pachet de date. Daca IP-ul destinatie corespunde cu IP-ul propriu pe toate pozitiile pe care Netmask-ul este 1, atunci calculatorul va "intreba in retea" printr-un broadcast cine are acel IP, placa care are acel IP va raspunde si se va trimite un pachet direct catre acea placa de retea. De exemplu un calculator cu IP-ul 193.226.51.54 cu netmask 255.255.255.0 se considera in aceeasi retea cu toate calculatoarele care au IP-uri 193.226.51.X cu X intre 0 si 255. Daca netmask-ul este 255.255.255.128 (inca un bit 1 in plus), calculatorul se va considera in aceeasi retea doar cu IP-urile care au pe ultima pozitie un numar X intre 0 si 127. Celelate IP-uri vor avea bit-ul 25 (primul bit din al 4-ulea octet) egal cu 1 si nu ar mai corespunde cu bit-ul 0 de pe pozitia 25 al lui 193.226.51.54. In acest caz, el va trimite pachetul unuia din calculatoarele care este in aceeasi retea cu el si care are o alta placa de retea care comunica cu Internet-ul. Adresa acestul calculator este adresa de gateway. Folosirea mastilor de retea (netmask-urilor) are o utilitate foarte mare in construirea algoritmilor de routare, prin folosirea operatiilor logice "bit cu bit", care iau foarte putin timp de procesare. La initializarea configuratiei de retea calculatorul calculeaza "adresa retelei" facand 'si logic bit cu bit' intre IP si netmask (practic se obtine adresa de IP in care s-au modificat in 0 bitii care sunt 0 in netmask). De exemplu pentru IP=193.226.51.130 netmask=255.255.255.0 adresa de retea este 193.226.51.0 iar pentru IP=193.226.51.130 netmask=255.255.255.192 (64 adrese), adresa de retea este 193.226.51.128. In momentul in care calculatorul trebuie sa determine daca un ip este in aceeasi retea cu IP-ul sau, el face ' si logic bit cu bit ' intre acel IP si netmask, calculand adresa de retea a acelui IP daca ar avea acea masca. Daca rezultatul coincide cu adresa de retea a IP-ului propriu, inseamna ca acel IP este in aceeasi retea cu el. Se observa ca punand in 2 IP-uri 0 pe bitii pe care netmask-ul ii are 0, rezultatele vor fi egale daca si numai daca IP-urile corespundeau la inceput pe pozitiile pe care netmask-ul este 1.Pentru subiectul uman exista exista metode mai mai simple pentru calculul mental al unei configuratii. Pentru calcul retelelor sub 256 de adrese (cel mai intalnit caz) calculele afecteaza doar ultimul din cele 4 numere prin care se reprezinta ip-ul. Netmask-ul va avea primele 3 numere 255, ultimul obtinandu-se scazand din 256 numarul de IP-uri din subinet. Invers, scazand ultimul numar al netmask-ului din 256 se obtine numarul de IP-uri din retea (numita si subinet cand este mai mica de 256 adrese). Deci un netmask 255.255.255.240 corespunde la un subinet de 16 IP-uri si invers. Adresa de retea corespunde pe primele 3 pozitii cu IP-ul, iar pe ultima pozitie are primul numar mai mic decat cel al IP-ului si divizibil cu numarul de IP-uri din subinet. Pentru exemplul de mai sus cu IP=193.226.51.130 netmask=255.255.255.192 (64 ip-uri), vom cauta cel mai mare numar care este mai mic decat 130 si divizibil cu 64. Acesta este 128, deci adresa de retea este 193.226.51.128.
Adresa de broadcast este ceruta in unele sisteme si este folosita pentru a desemna toate calculatoarele dintr-un anumit subinet. Ea se obtine ca si adresa de retea din IP si netmask si se calculeaza facand 'sau bit cu bit' intre IP si 'negatul bit cu bit' al netmask-ului. Mai simplu, in IP se fac 1 bitii care in netmask sunt 0 asa cum pentru adresa de retea ei sunt pusi pe 0. Adresa de broacast este ultima adresa din retea, putandu-se calcula pentru subineturi pastrand pe primele 3 pozitii numerele din IP si pe a patra pozitie punand numarul corespunzator urmatorului subinet minus 1. Deci pentru. IP=193.226.51.130 netmask=255.255.255.192 avem 64 IP-uri, adresa de retea este 193.226.51.128, adunam 64 la ultimul numar si scadem 1, deci obtinem 193.226.51.191. Cele mai multe sisteme calculeaza automat broadcast-ul, ca si adresa de retea.
Gateway este adresa IP a calculatorului prin care trebuie sa treaca pachetele in drum spre o grupa de destinatii. De obicei exista un singur gateway (o singura legatura spre exterior), numit default gateway care este adresa IP a calculatorului care detine legatura spre Internet. Standardul cere ca acest IP sa fie in aceeasi clasa de adrese cu ip-ul calculatorului, uzual folosindu-se a doua adresa din aceasta clasa de adrese (prima este adresa retelei). De exemplu daca avem IP-ul 193.226.51.54 cu netmask 255.255.255.0 (256 adrese), adresa retelei este 193.226.51.0 si adresa de gateway este 193.226.51.1. Daca IP=193.226.51.130 netmask=255.255.255.192, adresa de retea este deci 193.226.51.128 si gateway va fi 193.226.51.129. Gateway poate fi de fapt oricare din IP-urile din subinet (in afara de adresa de retea si broadcast) dar exceptiile de la regula anterioara se fac doar pentru situatii speciale (de ex. pentru a schimba iesirea Internet a unora dintre calculatoare printr-o a doua legatura).
DNS-ul este prescurtarea de la Domain Name System si este o baza de date distribuita (ierarica) care contine corespondente intre nume de host (ex: www.yahoo.com) si IP-uri (ex. 216.32.74.52). Aceasta baza de date contine si informatii despre adresa IP a serverului de email pentru un domeniu, ca si corespondente intre IP si nume de host. Pentru a putea accesa aceaste baza de date trebuie sa existe setat cel putin o adresa de DNS, uzual doua, pentru cazul in care primul nu functioneaza. IP-ul respectiv este al unuia dintre calculatoarele care are instalat un server DNS si este bine sa existe o legatura cat mai buna pana la el (pentru retele mai mari se instaleaza un server DNS chiar in reteaua locala). Majoritatea serverelor DNS din lume raspund la interogari DNS, dar timpul de raspuns este direct proportional cu calitatea conexiunii pana la el, deci este bine sa fie cat mai aproape. Avand setat un server DNS valid, calculatorul poate sa afle IP-ul asociat oricarui nume de host din Internet. Serverul web apelant interogheaza recursiv mai multe servere, incepand cu unul din serverele "root" pe care le are predefinite. De ex. pentru domeniul www.yahoo.com intreaba un server "root" care ii spune ca stie nameserverele care se ocupa de domeniile terminate in ".com". Intreaba unul dintre aceste nameservere (virtual echivalente) si afla ca www.yahoo.com are un anumit IP (in cazul www.yahoo.com exista chiar o lista de IP-uri asociate, pentru impartirea cererilor intre mai multe servere). De obicei un nume de host se rezolva intr-un singur IP.
Testarea conexiunii: in primul rand trebuie verificata conexiunea pana la gateway. In primul rand trebuie verificata conexiunea pana la gateway. Se va da un ping catre adresa de gateway. Indiferent daca platforma este Linux sau Windows, o functionare a conexiunii este ilustrata prin afisarea timpului in care pachetul de ping a facut drumul "dus-intors". In caz contrar se afiseaza "time out" pe Windows sau nu se afiseaza nimic in cazul Linux-ului. Daca acest test esueaza, in cvasitotalitatea cazurilor conexiunea este inutilizabila. Exista cazuri rare in care gateway-ul este configurat (printr-un firewall) sa nu raspunda la ping (nerecomandabil) si conexiunea sa fie functionala. Aceste cazuri sunt rare insa. O comanda mai putin standard care exista pe Linux si cu care se poate verifica indiferent de firewall este arping. Prin ea se poate verifica conexiunea doar intre host-ul local si alt host accesbil la nivel ethernet (cum este si gateway-ul). Se bazeaza pe trimiterea unei cereri de ARP in retea, intrebandu-se ce placa de retea are acel IP. Protocolul ARP este indispensabil comunicarii, daca un calculator cu acel IP este accesibil la nivel ethernet, atunci el va raspunde. O alta metoda de diagnosticare este verificarea tabelei de ARP dupa ping. Chiar daca exista un firewall, calculatorul spre care se da ping va raspunde la cererea ARP, deci tabela ARP va contine corespondenta intre acel IP si adresa fizica ("MAC-address-ul" placii de retea a calculatorului cu acel IP. Tabela ARP se poate vedea pe Linux prin comanda "arp –na" iar in Windows cu comanda "arp -a". O modalitate mai puternica de depanare a retelei este uilitarul de Linux tcpdump. Rulat cu "tcpdump –i eth0" de exemplu va afisa cateva informatii (sursa, destinatie, port) despre fiecare pachet care trece prin prima interfata de retea (eth0). Pentru filtrarea informatiilor se pot da argumente mai complexe, in care sa se specifice ce tipuri de pachete sa se afiseze. Ruland tcpdump de pe un calculator pe care nu se face trafic in retea, dar legat la o retea in care se face trafic, se vor observa broadcast-urile celorlate calculatoare care sunt legate in retea, de exemplu cereri ARP. Astfel se poate vedea daca conexiunea exista (cel putin intr-un sens, spre calcularul de pe care se fac teste). Astfel se poate si identifica dintre doua interfete care este eth0 si care este eth1 (se va pune cablul de retea in fiecare, pe rand, in timp ce se face "tcpdump –i eth0". In cazul in care se incearca un ping, chiar daca legatura intre interfata si retea nu este functionala, se vor observa totusi cereri ARP ale calculatorului local, de genul "arp who has tell " sau "arp who has tell ". Acestea nu trebuiesc confundate cu traficul pe care placa il observa din retea.
In momentul in care legatura pana la gateway este functionala este foarte probabil ca legatura sa functioneze si in alta parte. Se poate incerca un ping la IP-urile serverelor DNS. Verificarea nu poate da informatii despre functionarea serverului DNS, dar poate verifica daca serverul este pornit si accesibil. Daca si nameserverele raspund, se poate incerca ping la un nume de host. Este bine sa se inceapa cu un ping la o adresa apropiata (ping www.ici.ro). Ping-ul ar trebui macar sa translateze numele de host in IP (iar acesta sa apara pe ecran), chiar daca hostul este inaccesibil. Daca comanda ping se blocheaza fara sa afiseze IP-ul desinatie sau spune "invalid host name" inseamna ca rezolvarea de nume nu functioneaza. Ori serverul (serverele) DNS sunt nefunctionale, ori este o problema cu configurarea DNS pe calculator. Se va verifica corectitudinea datelor introduse, in cazul Linux-ului in fisierul /etc/resolv.conf, in cazul Windows-ului in "Start/Settings/Control-Panel/Network/TCP-IP/Properties/DNS_configuration". Chiar daca rezolvarea numelor nu functioneaza pentru primul host, merita incercat si alt host care se stie ca functioneaza in "foc continuu" (ex: www.yahoo.com). Exista posibilitatea ca rezolvarea de nume sa nu functioneze si din cauza faptului ca accesul la serverele "root" nu sunt accesibile de catre nameservere (ex. conexiunea Internet nu este functionala). Se va incerca daca este posibil si cu un host din domeniul de care este responsabil acel nameserver (multe nameserver-e nu sunt numai apelanti ai bazei de date distribuite, ci contin chiar o portiune din acesta baza de date – gazduiesc un domeniu internet, de exemplu "unibuc.ro", adica stie toate hosturile care se termina in "unibuc.ro". Daca rezolvarea de nume nu functioneaza si se cunoaste un IP din exterior, se poate incerca ping la acel IP si daca nu functioneaza se poate da un "traceroute " pe Linux sau "tracert " pe Windows. Ultimul IP afisat este ultimul IP accesibil de pe calculatorul local. Este posibil ca legatura intre acel ultim host (router) atins si urmatorul sa fie nefunctionala, sau hostul urmator este nefunctional. In functie de numarul de routere prin care a reusit sa treaca pachetul se poate estima unde este problema. Daca o adresa raspunde la ping catre numele sau (ex. ping www.yahoo.com) dar nu poate fi accesata din browser (Netscape, Internet Explorer) cauza este foarte probabil sa fie o setare de proxy prin care browserul este instruit sa nu acceseze direct paginile, ci sa le ceara unui server proxy. In Netscape, setarea de proxy se afla in Edit/Preferences/Advanced/Proxyes, iar in Internet Explorer in View/Internet Options/Connection.

Conectarea mai multor calculatoare la Internet
Avand un IP si o conexiune valida la Internet, se pune problema legarii celorlalte calculatoare din apropierea sa la Internet. Probabil exista deja o retea pentru comunicarea acelor calculatoare intre ele, nu trebuie decat ca aceasta retea sa fie conectata la Internet. Pentru aceasta va fi nevoie de un router, cea mai simpla solutie fiind folosirea unui PC echipat cu doua placi de retea, una spre iesirea Internet si cealalta spre reteaua locala. O solutie foarte buna este instalarea pe router a sistemului de operare Linux, el oferind o multime de oportunitati precum gazduirea email-ului, a unui proxy, gazduirea unei pagini de web, al unui site ftp si protectia retelei interne fara absolut nici un cost in afara costurilor hardware. Cu putin mai multa memorie o masina cat de cat decenta se poate folosi in acelasi timp si ca statie de lucru, si chiar sa se lucreze remote pe ea de catre mai multi utilizatori.