Câte caractere poate avea extensia unui fișier?

A nu se confunda numele de fisiere lungi si "extensiile lungi" dupa punctele din nume!

In sistemul de operare DOS si Windows:
Extensia unui fisier indica tipul fisierului si se foloseste pentru identificarea programului care il poate deschide.
Prin conventia originala, fisierele sunt denumite printr-un nume (maxim 8 caractere) si o extensie (maxim 3 caractere), separate printr-un punct (".").
Ulterior, acestui format "8.3" i s-a atasat si o tabela de evidenta suplimentara, care permite lungimea totala de pana la 64/128/256 caractere, din care extensia de identificare poate fi intre 0-8 caractere.
Corespondenta intre numele lung si numele scurt se face prin preluarea primelor 8 caractere din numele fisierului si primele 3 din extensia lui. Daca la trunchiere apar mai multe fisiere cu nume scurt identic, atunci ele se numeroteaza la ultimele caractere ale numelui (de exemplu: "fisier~1.txt", "fisier~2.txt", "fisier~3.txt" ).

In sistemele de operare Unix, Linux si iOS se folosesc, de asemenea, structurile "8.3" (folosit initial in Unix), iar Linux a preluat si numele de fisiere lungi.

Exista si cazuri cand in numele lung apar unul sau mai multe puncte in mijlocul numelui, dar aceste puncte nu indica extensia. Extensia este doar grupul de caractere aflat in DREAPTA ultimului punct din numele lung, mai exact 3 caractere (restul se truncheaza).

Fiecare sistem de operare are o evidenta ale extensiilor si a programelor care le deschid implicit.
In aceste evidente intalnim doar extensii cu 3 caractere, care fac asocierea intre tipul fisierului si programul care-l va deschide.
Cu toate acestea, este posibil sa deschidem si un fisier fara extensie sau cu extensie oarecare cu orice program de prelucrare, dar corect se va deschide doarcare poate fi interpretat corect de acel program.